Femeia la 1000°C – recenzia mea

femeia la 1000°C femeia la 1000 grade femeia la 1000 celsius

Cuprins

Există cărți care rămân mereu cu tine, indiferent de trecerea timpului. Au trecut aproape două luni de când am terminat Femeia la 1000°C și povestea ei e încă vie. Adevărul e că aveam mari așteptări de la ea, dar nu mă așteptam să mă surprindă atât de mult: de la stilul de scriere, la poveste, la detalii – totul e perfect.

Hallgrimur Helgason, autorul acestei capodopere, reușește să sondeze interiorul unei femei și să-i transpună apoi toată pleiada de stări. Face asta cu o precizie chirurgicală, iar romanul rezultat are forța unui „atac militar […] aduce aminte inevitabilw de Toba de tinichea a lui Günter Grass, dar Hera este mai modernă, o eroină cu porniri sexuale, o parte
#MeToo și două părți #SodThem” (The Guardian).

Despre Femeia la 1000°C

Romanul are la bază o discuție telefonică întâmplătoare pe care autorul a avut-o cu nepoata primului președinte al Islandei. Însă povestea este una pur fictivă.

Personajul principal al cărții este Herra Björnsson o femeie ajunsă la 80 de ani ce locuiește într-un garaj închiriat a cărei avere constă într-o grenadă de mână din al Doilea Război Mondial. Sătulă de viața pe  care o trăiește în prezent, Herra își face singură o programare la crematoriu – acolo unde i se propune o dispariție rapidă, la o temperatură extrem de ridicată: 1000°C. Însă, în timpul pe care îl mai are, ea își rememorează viața.

Episoadele nu se succed cronologic căci „după ce ai trăit un internet întreg de evenimente, o căruță de zile, e greu să le mai deosebești unele de altele”.

Femeia la 1000°C
sursa foto: editura-art.ro, amazon.com

Herra a fost mereu diferită, cumva rebelă față de femeile din generația ei. Asta datorită modului în care experimentează războiul: în mare parte de pe linia de front. Dar, cu toate acestea, romanul nu este unul previzibil. Herra nu e aruncată într-un ocean de neputință, ea e mereu o luptătoare și își duce viața așa cum vrea: după propriile reguli, explorându-și sexualitatea, călătorind în jurul lumii, luând decizii greșite, intrând în relații toxice, devenind o mamă denaturată. Pe scurt, Herra e definiția perfectă a expresiei franțuzești „je m’en fiche”.

Cum am citit romanul?

Recunosc, m-am cam speriat de dimensiunile acestei cărți: 538 de pagini. De asemenea, și modul în care evenimentele sunt prezentate: de parcă ar fi piesele a două puzzle-uri amestecate printre care se strecoară și cioburi de prezent parcă m-a bulversat la început. Dar, am continuat.

Helgason face o treabă extraordinară intrând în pielea unei femei și redând toate trăirile ei: de la copilărie, la discriminări, descoperirea sexualității, viol, pierderi, nașteri etc. Iar Hera e un personaj remarcabil care nici măcar la 80 de ani, după toate prin câte a trecut, nu se dezice de caracterul ei și-și trăiește viața la maxim – are chiar și profiluri false pe rețelele sociale. E acidă, dar adorabilă în același timp.

Pe scurt: Femeia la 1000°C a fost o lectură pe gustul meu. Are o structură inedită, un personaj remarcabil, o poveste aparte. E o carte pe care  trebuia să o citesc și v-o recomand cu tot dragul și încrederea că vă va mișca și vouă rotițele.

Sharing is caring:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on whatsapp
Share on email

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!

 

© dealedianei.ro, 2021
%d blogeri au apreciat: