Nu știu unde s-au dus aceste două săptămâni. Parcă am alergat precum o găină fără cap printre task-uri. Simt tot mai mult nevoia unui concediu mai lung în care să nu fac nimic, nici măcar să scriu. Da, tot ce vreau e să lenevesc. A obosit chiar și iepurașul Duracell, ba chiar a avut și momente în care mai avea puțin și striga: „Opriți planeta, vreau să cobor!”. Ce, nu mă credeați în stare? Ei bine, sunt. Nu cred că există om căruia să nu îi placă să lenevească măcar din când în când.
Dar, hai să nu exagerez! Mai am un strop de energie. Asta pentru că îmi trag ceva sevă din micile momente cu mari însemnătăți. Ați văzut, probabil, că am primit un rucsac mare plin cu ciocolată Poiana cu ocazia aniversării de 25 de ani a brandului. Nu știu la voi cum era, dar eu când eram mică primeam Poiana doar la ocazii, era ciocolata aia pentru zile bune: aniversări, Crăciun, rezultatele de final de an.
Practic, mereu am asociat Poiana cu momentele importante din viața mea. Și așa fac și acum, doar că la vârsta aceasta am deja înțelepciunea de a ști că momentele importante nu sunt neapărat cele grandioase, ci și acele momente în care fur un pic de liniște pentru mine: după-amiezile în compania unei cărți, plimbările, un film bun, un joc de Spânzurătoarea sau de macao, o cafea sau un ceai atunci când lucrurile la muncă o iau pe arătura nașpa. Și, evident, toate asezonate cu 2-3 pătrățele de Poiana.
Tot în categoria mici momente mari, intră și mini-excursia în parcul de distracții. M-am dat pentru maxim a doua oară în viața mea în mașinuțe (prima dată posibil să fi fost atât de mică încât să fie greu pentru memoria mea de elefant să mai sondeze, deh, de la o vârstă ne mai lasă una-alta). Ba chiar mi-am ignorat frica de înălțimi și coșmarurile referitoare la căderea în gol și m-am urcat într-o roată. Priviți și voi: așa arată un om care se teme?
Astăzi a fost și încă e duminică, iar eu, cu bateriile încărcate de astfel de momente și un pic de ciocolată alături nu am făcut nimic altceva decât să scriu. Vai ce bine mi-a prins! Am dat gata trei articole pe care le aveam de mult în plan și iată că sunt gata, acum îl scriu pe al patrulea! Sigur e tot de la Poiana!
În această perioadă citesc în paralel două cărți: The Little Book of Colour și How to Syle Your Brand. Învăț lucruri noi și asta îmi place. E tot o formă de relaxare pentru mine. Și, tot la citit, tot la relaxare intră și articolul acesta proaspăt al Denisei despre Albă ca zăpada.
De ascultat, ascult mult raggaeton, dar și muzică relaxantă. Ambele îmi dau o stare de bine. Și mai ascult și câte o meditație din aplicația FitOn, îmi plac tare mult cele susținute de Vytas. Așa nu îmi pierd capul.
Mă gândesc la weekendul viitor, căci vine Gala SuperBlog și abia o aștept.
Totodată, îmi setez intenția de a mă bucura de fiecare clipă până atunci.
Voi ce mai faceți? Ce mai citiți, ce mai ascultați? De ce momente mici, dar mari în același timp v-ați bucurat? (Nu vă întreb și de Poiana căci știu că vă place!).
6 Comments
Acum imi fac unghiile. Ma bucur ca articolul meu te-a relaxat. Eu oscilez intre stari si cred ca sunt la al 4lea atac de panica azi. Darrr, viata merge inainte
Sper ca azi să fii mai bine 🤗🤗🤗
Te felicit pentru curajul de a te da-n roată! Acolo nu m-am urcat niciodată. Nu neaparat de frică, mai degrabă pentru că îmi e rău. Dar maşinuţe nu refuz, m-aş tot da-n ele 😀
Şi da, Poiana e bestială!
Era destul de lentă roata, iar peisajul merita 😀
Nu ma dau in vant dupa parcul de distractii. Doar montagne rousse imi placea. A fost un weekend placut, cu cumparaturi, Formula 1 si fotbal. Citesc Muza cosmarurilor, de mult mi-am dorit sa fac asta! <3
Ce fain sună și weekendul tău 🤗