Ce am mai citit? Jurnal de lectură martie – iunie 2021

ce am mai citit
sursa foto: rawpixel.com

Cuprins

A fost o perioadă încărcată pentru mine. Încă este. Dar, ca întotdeauna, îmi găsesc refugiul printre cuvinte – ale mele sau ale altora. Am citit ceva cărți în ultima vreme, dar cum timpul mi-a rămas oarecum mic mai întâi între Spring SuperBlog și job apoi între alte îndatoriri și job, nu am reușit să scriu prea mult despre cărți deși unele meritau din plin.

Așa că azi, pentru a mai recupera, o să vin cu un jurnal de lectură pentru perioada martie – iunie 2021. Sper să găsiți aici ceva inspirație pentru lecturile voastre viitoare!

Am citit și mi-a plăcut

Recunosc: am avut ceva noroc la capitolul lectură în ultima vreme. Am avut parte de multe cărți pe gustul meu. Dintre ele s-a remercat Femeia la 1000°C care a fost o adevărată revelație literară pentru mine și despre care am reușit să scriu singura recenzie completă din ultima perioadă. Dar, asta nu înseamnă că alte cărți au fost mai prejos!

Ehmeya - romanul Issabelei Cotelin

Ehmeya, romanul Issabelei Cottelin a apărut relativ rapid după volumul autobiografic Macii sunt întotdeauna roșii. Însă, de data aceasta, am avut parte de o ficțiune în purul stil cu care Issabela ne-a obișnuit pe blogul ei: matur și cizelat.

Romanul ne aduce în prim-plan viața Larei începând cu terminarea liceului, relația (sau „ne-relația”) cu Lucas, continuând cu perioada facultății, relația cu Matei și căsnicia lor ratată marcată de puternic de violența și de prezența soacrei.

Ehmeya este povestea metamorfozei Larei, a transformării ei. Totodată, această plantă de apartament ce dă titlul romanului este și laitmotivul poveștii: de la cadoul primit în perioada liceului de la Lucas, la transformarea metaforică a Larei din perioada căsniciei. O carte interesantă pe care o recomand din suflet.

Palatul Puricilor - Elif Shafak

ce am mai citit - palatul puricilor

Nu-i vreun secret că Elif Shafak e  idolul meu. Poate din acest motiv am primit de ziua mea această carte pe care mi-o doream tare mult.

Palatul Puricilor e un roman-puzzle, căci e compus din mai multe povești ce se potrivesc toate alcătuind un tablou-poveste. Și, precum un puzzle ce se se respectă, piesele sunt găsite de cititor într-o ordine aleatorie.

Romanul fascinant are în centru Palatul Bomboanelor, ajuns să fie numit în prezent Palatul Puricilor datorită stării în care a ajuns să se afle somptuoasa clădire construită pe la jumătatea secolului XX de un cuplu de imigranți ruși.

Aici, încă de la construcția sa se întâmplă fel de fel de lucruri, iar personajele ce îl locuiesc au fost dintotdeauna din cele mai… deosebite (să nu zic excentrice). Poveștile lor și din cele mai deosebite, mai inedite, mai trăznite – pe măsura caracterelor lor trăsnite. Palatul Puricilor e genul acela de carte pe care l-ar scrie un voyeur (a se citit pensionar atotștiutor și lipsit de ocupație) care-și spionează vecinii, dar, totodată e și o metaforă a Instanbulului zilelor noastre: un amestec de vechi și nou, de stiluri arhitecturale, un adevărat creuzet al culturilor.

The Little Book of Colour / Psihologia Culorilor - Karen Haller

The Little Book of Colour, sau Psihologia Culorilor (cum e titlul ei în limba română) e o carte ce mi-am dorit tare mult să o citesc.

De la istoria utilizării culorilor, la teorie și simbolistică, la utilizarea culorilor în aproape orice domeniu al vieții noastre – totul e aici, în această cărticică superb ilustrată.

A fost o plăcere să o citesc, să îi descopăr superbele ilustrații și, mai ales, să învăț. Din ea am aflat că nu întâmplător am ales rozul drept culoare principală a acestui blog (transmite fix ceea ce voiam eu să transmit).

ce am mai citit - the little book of color

Pe scurt: e o carte de citit, nu doar pentru cei care folosesc într-un mod sau altul culorilor, ci pentru toți (în carte este abordată inclusiv utilizarea culorilor în vestimentație și în decorarea casei). Eu una voi reveni la ea cu siguranță.

Am mai citit sau încercat să citesc, dar nu m-a prins...

Aceste cărți sunt cele pe care vi le recomand, cărțile care m-au „prins”, dar au fost și ceva cărți care nu au fost pe gustul meu:

Am recitit... Pași de Em Sava și Axel

ce am mai citit pași

Da, mai recitesc cărți. Nu pe toate. Recitesc doar acele cărți care mi-au plăcut în mod deosebit.

Fac asta când sunt în reading slump, ori pentru a-mi reveni după o lectură mai… nașpa. Pași a fost o lectură deosebită pentru mine. O poveste de iubire deosebită, scrisă cu duioșie la patru mâini.

Nicole și Alex sunt diametral opuși: ea rafinată, el mai… necizelat. Dar, tocmai din acest motiv se atrag precum doi poli opuși, ajungând într-o relație în care trebuie să aleagă între rațiune și sentiment riscând astfel să rupă canoanele prăfuite ale societății. Dacă nu ați citit-o, v-o recomand cu drag!

În loc de încheiere

Eh, cam atât momentan! A fost, după cum vedeți, o perioadă tare bogată în lecturi dintre care mai diverse. Am citit și două cărți de poezie, dar promit să revin cu un articol separat pe Illusion’s Street despre cum citesc eu poezia. Dar, până atunci: aș fi curioasă să aflu dacă ați citit vreuna dintre cărțile prezentate azi și ce impresie v-a lăsat? Și ce alte cărți ați mai citit, ce recomandați?

Sharing is caring:

Hai să ne citim și pe mail!

Bi-lunar trimit vești despre ce am mai scris pe blog, conținut exclusiv și recomandări faine!
© dealedianei.ro, 2021