Lucruri despre care nu vorbim

lucruri despre care nu vorbim
sursa foto: pexles.com

Sunt un om al cuvintelor. Când vorbesc, uneori, parcă am atâtea de spus încât mi se învălmășesc toate ideile și oamenilor le e greu să înțeleagă ce spun. Asta pentru că vreau să zic prea multe! În scris e mai rău, aici, de bine, de rău, îmi pot controla debitul verbal și fluxul ideilor e și el mai… lin.

Îmi place să-mi expun ideile, da! Și, totuși, observ cu tristețe că societatea noastră încă ne îndeamnă să nu vorbim…

Nu vorbim despre sex. Mai ales copiilor. Educația sexuală  e ceva de neînchipuit, hulit de mulți… Apoi ne mirăm de ce pe TikTok apare o fătucă de 15 ani care se laudă că e gravidă și că proaste noi, alea care nu facem/am făcut ca ea. Dar, ce vorbesc de copii? Și pentru noi, adulții, e un subiect „rușinos”, de neconceput. Și, prin extensie cumva, din păcate, și mersul la ginecolog este. Mi-e și frică să caut o statistică referitoare la femeile care își fac anual testul Babeș-Papanicolau.

Nu vorbim despre necesitatea de a fi împăcat tu cu tine. Ne chinuim să ne îndesăm sau întindem pe patul lui Procust numit „opinia celor din jur”.  Așa, ajungem să ne vedem doar carențele, nereușitele și să dăm la o parte tot ce bun. Evident, nu vorbim nici despre cum ne simțim, doar nu vrem să ne arătăm slabi, vulnerabili… asta în vreme ce, fix acestea sunt cele care sunt adevărata măsură a puterii noastre.

lucruri despre care nu vorbim
sursa foto: pexels.com

Nu vorbim despre cum culoarea pielii, convingerile, religia, genurile muzicale ascultate, mașina pe care o conducem, jobul, cartierul în care locuim, sportul pe care îl practicăm sau nu, mâncarea pe care o mâncăm sau nu și toate acestea la un loc nu ne fac oameni mai buni decât ceilalți. Mă uit la unele persoane și, zău, parcă trăiesc în bule de plastic și poartă și ochelari de cal, refuză să vadă și să accepte diversitatea. De fapt, o resping cu înverșunare, înfierându-i pe ceilalți.

Nu vorbim despre cei care obțin rezultate mai bune sau, în orice caz, îi invidiem. Asta pentru că știm noi mai bine, sigur e ceva necurat la mijloc. Nici despre cei mai slabi nu vorbim, sunt prea fraieri.

Și… despre mai câte nu vorbim noi pentru că nu se cade, pentru că ori e ca noi ori nu e nicicum, ori… ce mai contează?

Uneori trecem unii pe lângă alții prin viață și… avem impresia că ne-am spus tot. Dar, nu ne-am spus mai nimic. Din rușine, din teama de  a fi judecați pentru opiniile noastre, pentru a fi nu fi considerați slabi sau insensibili, din rușine. Pentru că… preferăm să ne ucidem conversațiile cu small talk: discuțiile acelea scurte și neînsemnate.

Da, vorbim mult și totuși spunem, adesea, prea puțin, despre lucrurile care contează.

Sharing is caring:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on whatsapp
Share on email

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!

 

© dealedianei.ro, 2021
%d blogeri au apreciat: