Cuprins
„–Dă-mi-o, e a mea!
–Ba nu, e a mea!
–Nu zău, nu văd numele tău scris pe ea!
–Maaaaaaaaaaaaaaaamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!”
Vă e cunoscut? Întâlnim acest scenariu plus variații pe această temă peste tot: în parcuri, în mijloace de transport, atunci când mergem în vizită. Și nu, pe vremea noastră nu era altfel. Cel puțin nu în bula mea. Asta pentru că „în primii ani de viață, copilul este dominat de o tendință egocentrică. El înțelege lumea privind lucrurile doar din punctul său de vedere […] Este și perioada în care sentimentul proprietății este foarte puternic dezvoltat” (Adriana Mitu, Lulu și cadourile încărcate cu iubire).
Și atunci cum stă treaba cu recunoștința și generozitatea la copii? Pot fi ele învățate?
Desigur. Dar, mai întâi, așa cum ne explică Adriana Mitu în introducerea cărții Lulu și cadourile încarcate cu iubire, mai întâi trebuie să înțelegem ce sunt nevoile și dorințele și diferența dintre ele:
Atunci când este frig afară, copilul are nevoie să se încalțe cu o pereche de cizmulițe. Dacă vede în vitrina magazinului o a doua pereche de cizmulițe cu personajul său favorit, aceasta este o dorință.
(Adriana Mitu, Lulu și cadourile încărcate cu iubire)
Apoi, după ce învățăm să facem aceste distincții putem trece la a-l învăța pe cel mic și despre recunoștință și generozitate.
Pentru gratitudine, primul pas este să învețe puterea cuvântului „mulțumesc”. După ce împlinește 4 ani, un copil poate începe să învețe acest cuvânt magic, iar pentru asta, trebuie mai întâi să i se mulțumească pentru ceea ce dăruiește. Nu uitați: copii imită ceea ce văd la părinți!
Însă pentru a învăța copilul să fie generos, trebuie mai întâi să pornim de la motivele pentru care noi, adulții, facem acte de generozitate.
Este esențial, totuși, ca ambele să vină natural, din interiorul copilului. Ce pot face părinții este să „sădească semințele” recunoștinței și gratitudinii în sufletul celui mic.
Cum le explicăm celor mici recunoștința și gratitudinea pe limba lor. Cartea Lulu și cadourile încărcate cu iubire
După ce trecem de introducerea dedicată părinților, în cartea Lulu și cadourile încărcate cu iubire vom da de o poveste gingașă, spusă de un „șoarece de câmp, care a trăit câțiva ani la oraș.”
Istorisirea abordează situații precum:
- Cererea repetată a jucăriilor altora, deși copilul are acasă unele similare;
- Recunoștința pentru lucrurile pe care le are deja;
- Dorința de a dărui lucrurile pe care cel mic nu le mai folosește celor care au nevoie de ele.
Apoi, urmează o serie de întrebări pentru cel mic și 9 soluții pentru a-l determina să fie mai bun, între care:
- Lista lucrurilor bune;
- Recunoștința față de sine;
- Implicarea copilului în acte de generozitate.
Evident, cartea se încheie cu o serie de exerciții pentru dezvoltarea inteligenței emoționale. Preferatul meu de aici fiind borcanul lucrurilor frumoase.
În loc de încheiere
Dacă v-am făcut curioși, să știți că puteți găsi cartea Lulu și cadourile încărcate cu iubire în colecția ABC-ul poveștilor terapeutice de la Editura Diana despre care v-am tot scris în ultima vreme.
Și, de asemenea, aș vrea să știu cum erați voi când erați mici? Erați generoși sau… nu prea. Eu nu prea am fost până ce nu am devenit sora mai mare…
6 Comments
Foarte util! Daca ar fi existat si pe vremea noastra atatea sfaturi si informatii 😁
Așa este!
Da, devenim mai generoși în momentul în care avem un frățior sau o surioara… Mulțumim pentru articol, ne dai și idei de cadouri pentru cei mici din familiile noastre 🤗
Chiar e o carte tare faină de făcut cadou 😁
O carte utila tuturor , uneori este greu sa convingi un copil sa fie generos , mic in varsta . Puterea exemplului cred ca este destul de importantă 🤩
Da, chiar este importantă!