Cuprins
Monica Tonea nu e vreo surpriză pentru mine. Știam că o să îmi placă Pasagerii încă de când am zărit-o prin ecranul pixelat al laptopului. Și m-am bucurat că după Piatră de hotar, scriitoarea de origine constănțeană însă stabilită în Belgia a scos și un roman… Și ce roman!
Apărut în 2021 la Casa de Pariuri Literare, Pasagerii este o invitație de a ne așeza pe bancheta din spate a unei mașini ce rulează cu o viteză medie pe o autostradă din Elveția pentru a asista la momentul de după explozia unei bombe (evident, figurative) în relația dintre cei doi protagoniști: Ilona și Mattias.
Despre Pasagerii
Cum scriam mai sus, protagoniștii sunt Mattias și Ilona. Un cuplu un pic diferit, dacă e să ne luăm după canoanele îmbâcsite ale societății.
Ilona este cu 20 de ani mai în vârstă decât Mattias. Însă nu vârsta e problema aici, nu ea e fitilul ce a declanșat explozia de care scriam mai sus. Relația lor a fost una extrem de pasională și poate ar fi continuat așa dacă femeia nu ar fi realizat că iubitul ei este fiul lui Sergiu, prima ei iubire, bărbatul care i-a marcat viața încă de când avea opt ani și care a fost veșnic alături de ea fie fizic, fie ca un ghimpe înfipt în suflet.
Acțiunea romanului nu este una chiar liniară. Monica Tonea ne poartă prin mai multe straturi ale pânzei temporale: prezent (călătoria pe care o întreprind Ilona și Mattias), trecutul apropiat (cum au ajuns cei doi să se cunoască și să aibă o relație), trecutul îndepărtat (povestea Ilonei și a lui Sergiu redată prin însemnările celor doi). Pasagerii e ca un puzzle și, cu cât mai mult încerci să îi potrivești piesele, cu atât devii mai captivat de el.
Cum am citit cartea?
Scrisul Monicăi e fluent, elegant, are ceva… un je ne sais-quoi, un vibe de rafinament franțuzesc ce cu greu îl mai găsim astăzi. Am citit Pasagerii cu sufletul la gură și parcă dintr-o clipită, iar la final mintea mi-a zburat la piesa aceasta:
Într-un interviu, autoarea îmi mărturisea că motto-ul ei e „ Live and let die.” apoi adăuga „și ce dacă este din James Bond. E bun mesajul.” Însă Ilona nici nu trăiește, bine tehnic trăiește, dar să ai sufletul rupt… nu prea e viață, e doar un joc de-a mima. Nici nu lasă ca sentimentele ei pentru Sergiu să moară. Dar, cred eu, ideea din Pasagerii nu e una moralizatoare și nici nu are legătură cu practice what you preach, până la urmă clandestinul, promiscuitatea, controversa sunt toate părți integrante ale umanității. În plus, așa cum am mai spus, cred că rolul literaturii e să redea lumea așa cum e ea – ciobită.
Cui recomand cartea?
Pasagerii, zic eu, e o carte pentru oricine. Se citește ușor, are o poveste captivantă. Vine cumva perfect după o lectură mai grea sau după una care nu prea te-a încântat și era mai-mai să te azvârle în reading slump.
A mai citit cineva romanul Moncăi Tonea? Dacă da, dați de știre în comentarii.
4 Comments
Ce mult mă bucur că ai citit-o și că ți-a plăcut! Și eu am citit-o cu sufletul la gură. E o carte foarte bună și aștept cu nerăbdare următoarele cărți semnate de Monica ❤
Chiar e o carte superbă și care te face să vrei mai mult, mult mai mult.
Nu l-am citit dar e clar pe lista de dorinte, dupa ce m-a cnvins stilul Monicai in Piatra de hotar. Minunat redate impresiile de lectura, felicitari!
Îți recomand cu căldură romaul 😀