Ce e fericirea? Dacă ne luăm după DEX, e o „stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.” OK… sună bine, dar parcă, parcă e un pic vag. Dacă ne luăm după standardele sociale, după ce spune mama/tata/mătușa/vecina de la patru, biserica, mass-media, social media… fericirea e de fiecare dată altceva.
Să ai un salariu peste medie, o casă ca în reviste, o mașină, un PS5, vacanțe în Caraibe sau la bulgari (că e mai aproape), să-L simți pe Dumnezeu aproape atunci când te rogi (ori… în cine crezi tu), să ai nu știu ce telefon, să apari la TV, să ai cei mai mulți urmăritori pe Tik Tok. Fericirea e… complexă, mereu diferită.
Așa că, dragilor, recunosc, poate nu a fost cea mai bună idee să scriu un articol despre ingredientele fericirii. Dar, ce să mai fac acum? Ați văzut voi berbec să dea înapoi? Nu prea cred. Așa că, înainte de a continua, o să pun un mic disclaimer: este vorba despre ingredientele înscrise pe rețeta mea de fericire. Știți doar cum e cu rețetele: nu e una la fel! Eu fac negresa într-un fel, prietena mea cea mai bună în altul. Și nicio cafea din lume, de oriunde ar fi ea, nu e la fel cum e cea pe care o face maică-mea acasă, la ibric!
Așa și fericirea e diferită… pentru că și noi punem în ea lucruri diferite. Asta pentru că avem valori și dorințe diferite, suntem atât de complecși încât nu suntem doi la fel din șapte miliarde.
Prin urmare, ingredientele fericirii... by me
Cred că înainte de a enumera ingredientele fericirii, ar trebui, poate să ne gândim de unde vine ea. Desigur, am auzit de n-șpe mii de ori că ea vine din lucruri simple: zâmbetul unui copil, o plimbare în parc, o înghețată din aia ieftină la vafă servită în compania potrivită. Dar, hai să fim sinceri, ea vine și din lucruri mai… mari. Sau ce, plânge careva pentru că primește o mărire de salariu ori are o mașină nouă? Nu prea cred.
Problema apare atunci când vrem să obținem fericirea cu orice preț, atunci încep să ne scape din vedere lucrurile cu adevărat minunate pe care le avem deja. Multă vreme, până să îl găsesc pe A., am crezut că fericirea înseamnă neapărat să ai o relație. Așa că m-am aruncat nu o dată cu capul înainte (tot berbec style, da) și am făcut unele alegeri poate mai puțin înțelepte. Apoi cine plângea? Tot Dienuța. Și, în toată amărăciunea aia nu mai reușeam să văd frumosul din viața mea: familia, prietenii. Refuzam să cred că există și alte lucruri care să mă facă să mă simt împlinită.
Oh, în fine, important e că am ieșit din gaura aia. Acum sunt un om care se bucură din practic orice (poate mai mult din anumite lucruri), râde zgomotos și nu face altceva decât să radieze de pozitivitate (după spusele celorlalți, că nu mă laud singură).
Acum, când scriu acest articol fericirea pentru mine este...
...compusă din: serile de film cu A., o carte bună, o excursie, vizitele la părinții mei, la părinții lui ori la țară, să-mi primesc prietenii în vizită sau să merg eu pe la ei, să învăț cât mai multe la noul job, să lenevesc în weekend, cafeaua de dimineață, să ascult muzică, să scriu. Lucruri despre care am mai scris, nu sunt o persoană atât de schimbătoare.
Fericirea mea e simplă pentru că nici eu nu sunt cine știe ce sofisticată, mă (vorba cântecului). Așa că pentru mine rețeta fericirii e una din ingrediente ușor de găsit și absolut necostisitoare. Mi-e de ajuns cu câte un gram din tot ce am scris mai sus în fiecare zi pentru a supraviețui.
Și de ce să-mi doresc mai mult decât atât?
Eh, dar întrebarea îmi rămâne mie ca temă. Cine știe, poate la un moment-dat când creierul o să mă întrebe „qu’est-ce que vous avez préparé pour aujourd’hui?” atunci când o să vreau să scriu ceva aici o să-mi vină în mine subiectul.
Vouă vă las o altă întrebare pe care, probabil, o anticipați: care sunt ingredientele fericirii voastre? E la fel de simplă versiunea voastră de rețetă? Sau e mai pe stil fine dining?
23 Comments
Sa dorm cu Matei, sa joc (în filme), sa cant, sa beau cafea, sa ma vad cu fetele, sa stau pe prispa la soacră-mea, sa mănânc ciorba de perișoare făcută de mama.
Frumos <3
Cred că fericirea o avem fiecare dintre noi, în noi. Trebuie doar s-o activam și să n-o lăsăm prea mult timp, stinsă.
Să fim fericiți ! 😇
Bine spus, Ștef!
Mulțumesc, Diana !
E simplă și la mine. Cel mai important ingredient îmi e iubirea. Când sunt cu oamenii pe care îi iubesc și facem lucruri care ne plac sunt fericită. Atât de simplu. Și mai iubesc să admir natura. ❤
La mulți ani fericiți împreună cu A.! ❤🤗
Oh, mulțumesc, draga mea! <3 Și frumos și bine spui, să ai parte de multă, multă iubire!!!
Fericirile Aurei!? Aura este simplă, fără fumuri, nazuri şi alte brizbrizuri!
Este fericită când poate desena la cafea! Este fericită când are companie la cafea!
Când cei din jur o roagă să le spună poveşti din munții ei!
Când are inspirație, este pe „nori”! (n-o poți sa jos!)
Când reuşeşte să fie pe calea bună cu o compoziție!
Când pot urmări în ritmul meu o expoziție!
Când mă plimb, îmi place să văd oamenii!
Îmi place să tac, dar capul meu este un adevărat „câmp de luptă” unde se dezbat ideile pentru scris si cele ale desenelor…
😊🤗
Ce mai pot spune? Ferice de Aura <3
Fericirea e despre un ,,cine” și nu despre un ,,ce”. ,,Ce” îți aduce o plăcere pe un termen limitat, dar ,,cine” te caută sau îl cauți, se interesează de starea ta, empatizează, îl simți aproape… și asta poate fi mereu!
Așa este!
Să citesc, să am grijă de motanul meu Lu, să admir schimbările și frumusețea fiecărui anotimp, să înțeleg și să accept toate zilele, atât cele bune cât și cele proaste , de care am parte, sunt pentru mine ingredientele fericirii.
Ce frumos!!! Bine ai venit pe blogul meu!
Așa cum am scris și-n „Trăirile Aurei”, eu cred că fericirea e o stare de moment. Să fim fericiți tot timpul, întruna și invariabil, nu prea cred că e posibil. Să credem că fericirea e constantă și permanentă, e o păcăleală. S-o condiționăm (o să fiu fericit/ă „dacă” și „când”) e un alergat după Fata Morgana. Fericirea vine și trece. Se schimbă datele. Se schimbă percepțiile. Se schimba motivele. Ce azi mă fericește, ieri poate că nici nu observam. Un apus de soare, un cer plin de stele, frunzele spulberate de vânt, un zâmbet de copil, mirosul de castane coapte, murmurul mării, o îmbrățișare, un sărut, o atingere, un compliment, o vorbă bună… iar lista poate continua la nesfârșit, no, toate astfel de momente însumate, trăite și simțite din plin, creează fericirea. De moment… Te îmbrățișez, Diana!
Frumos și bine spui, Aura, totul ține de momentul în care suntem! Te îmbrățișez!
Fericirea este acea stare de grație cand nimic pe pământul ăsta nu te-ar putea bucura mai mult. Pentru unii fericirea înseamna bunuri materiale, pentru altii fericirea poate fi o carte, un tablou, o floare, un zâmbet sau cine știe ce alte lucruri mărunte. Fericiți suntem câteva clipe, dar căutăm aceste clipe zile, daca nu luni sau ani întregi.
Frumos, frumos spus ❤️ Mulțumesc de vizită!
Sa imi torc emotiile strangadu-mi piul la piept, s-a ascult fara cuvinte marea, sa vad asfintitul din parul meu, sa vad oameni destepti, sa ma plimb printre tei, trandafirii, liliacul, pozele cu mama, amintirile din drumetii cu bunicul, cartile mele, privelistea de la etajul 5, noptile de iarna, zapada, Bucurestiul si Thomas, dragul nostru motan.
Scriind asta am vazut ca le-am gasit tarziu pe toate si am fost un om profund nefericit ce a invatat iubind sa zambeasca.
Cred ca am sa scriu un articol despre ingredientele fericirii si eu, chiar foarte curand.
Frumos, nu e niciodată prea târziu, Roxana! Aștept articolul tău 🙂
Ahhh, ce-mi plac articolele tale care mă pun pe gânduri. Mi-am pus și eu de foarte mult întrebarea asta și am observat că răspunsul e diferit de la an la an. Vreau să încep de la o idee de a ta, cu care rezonez total, fericirea doar pe partea spirituală e o himeră, poate se aplică doar la acei călugări care sunt total rupți de lume. Fericirea pleacă de la satisfacerea nevoilor de bază a omului și anume, mâncare și adăpost. Pentru mine ingredientele fericirii sunt la fel de simple, meditație, citit și scris în jurnal înainte să mă culc. Nimic mai mult.
Frumos răspuns și complet… Da, și eu observ cum răspunsul diferă în funcție de era vieții în care de aflăm. Dat, în linii mare ține foarte mult de nevoile de bază și de satisfacția sufletească, asta nu se schimbă.
Pt mine, fericirea si nefericirea sunt formate din MOMENTE. Un om fericit este unul care, in acelasi timp, APRECIAZA mai mult momentele de fericire si care ARE MAI MULTE momente de fericire decat de nefericire.
Sa va dau 3 exemple (Diana, cred ca iar imi dai de lucru, imi dai un subiect de articol):
1. La scoala erau oameni setati sa aiba doar note mari. Daca luai luni un 4, erau suparati toata saptamana. Nicio nota de 10, nici macar in teza, nu-i scotea din pasa proasta. „Ai luat 10 in teza la matematica”. „Da, dar am 4 la istorie”.
2. Oamenii in doliu. Nu ma refer doar la doliul vestimentar, ci si la cel psihic. Sunt oameni care tin doliu pt o matusa, un unchi ori chiar mama unui prieten, in timp ce altii nu tin doliu nici macar dupa ce le-a murit un parinte. Nu e de lauda sau de critica, nu e corect sau gresit, spun doar in aceeasi situatie (ori intr-una similara) unul abordeaza intr-un fel, in timp ce altul prefera abordarea contrara, radical diferita.
3. Imi povestea cineva mai demult despre cat de frumos este drumul pana la serviciu. Imi spunea ca nu suporta metroul si ca prefera tramvaiul, mai ales tramvaiul 1/10 (din Bucuresti), care merge pe Podul Basarab si care are un traseu superb. Mie tramvaiul mi se pare jegos, are tot felul de dubiosi prin el, dar unii reusesc sa se bucure de drumul cu el chiar si in conditiile astea.
Nu, nu am o reteta proprie de fericire, sunt multe lucruri care ma fac fericit, multe momente. Ideea este sa STII ce te face fericit, sa STII cum sa treci peste momentele de nefericire, sa STII cum sa EVITI multe chestii care te-ar putea face nefericit, pt ca la final, matematic, momentele de fericire sa fie mai multe si sa dureze mai mult decat cele de nefericire.
Ai punctat niște lucruri interesante, Emil! Cum spuneam și la început, fericirea e ceva complex și diferit de la persoană la persoană. Fiecare are propriul său mod de a se raporta la ea și da, cunoașterea de sine joacă un rol cheie în a o găsi și menține (indiferent de ce înseamnă ea pentru tine).