Cuprins
Vineri după-amiază. Mă uit în colțul din dreapta al monitorului. Mai sunt fix trei ore și… gata, vine weekend-ul. Mai e atât de puțin și, totuși, atât de mult! O mică veșnicie ce se derulează mai sacadat decât vocea pe care o aud pe fundal: o franțuzoaică vorbind cea mai pură frangleză* imaginabilă.
Când eram la școală, țin minte, mă uitam ostentativ la ceas. Număram minutele până la terminarea orelor. Încă zece, încă cinci, încă… Eh, uite că acum m-aș întoarce până și la orele de biologie ale doamnei S., cea mai acră profesoară din câte am întâlnit. Chiar și ele erau mai suportabile decât chinul acesta: o ședință interminabilă ce putea fi un mail, eventual cu un PowerPoint atașat.
[…] Au trecut alte 20 de minute care s-au simțit ca 20 de ore. În sfârșit, ședința e pe sfârșite. Deja au început să vorbească despre altele, despre cum cineva a prins o ofertă tare bună de Black Friday pentru o vacanță la Courchevel – o stațiune exclusivistă din Alpi – de Crăciun. Fix atunci aud un clinchet familiar. Cum discuția deja a deviat, îmi permit să verific telefonul:
Am uitat de ședință și de tot. Cred că oricum era momentul în care toți își spuneau „au revoir” și toate cele. Mă entuziasmase ideea unei excursii la Courchevel. Deși nu sunt o fană a sporturilor de iarnă, mă îndrăgostisem de acea stațiune încă de când văzusem pozele lui A. de acolo. O mare de alb se împletea cu cerul formând imaginea purității absolute. Maiestuosul Mont-Blanc, les Ecrins, semeții ghețari Vanoise – oriunde ți-ai roti privirea, vei da de absolutul perfect al naturii. Și să văd toate cu A., după ce le-am văzut deja prin ochii și poveștile lui, va fi un vis împlinit.
Însă, ca orice femeie, și cum i-am spus și lui, subiectul „vestimentație” îmi dădea deja bătăi de cap. Cum pandemia m-a consemnat de mai bine de un an la munca de acasă, vizitând doar sporadic biroul, nu prea mai aveam haine adecvate pentru o stațiune de schi, ce să mai spun de una atât de elegantă și renumită!
Din fericire, știu cum să ies din încurcătură! Am răspunsul pentru toate întrebările și îngrijorările mele stilistice! Sau… să spun mai bine că am the Answear?
Outfit-uri pentru un sejur extra-chic? The Answear e la un click distanță!
Desigur, răspunsul e destinația mea preferată de smart shopping ! Pe Answear găsesc mereu ceea ce caut: pe site sunt prezente peste 400 de branduri din cele mai variate, de la premium (Versace, DKNY), la branduri sportive (Nike, Adidas, Puma), la branduri de lifestyle (Mango). Dar, partea bună e că am ceva puncte strânse în Answear Club, programul lor de fidelitate prin care clienții primesc 10% din fiecare comandă. Cum am făcut și ceva economii achiziționând vacanța la un preț atât de bun, zic că pot să-mi satisfac toate capriciile în materie de fashion și să aleg tot ce-mi poftește inimioara.
Prima destinație? https://answear.ro/h/cizme-albe.html căci aveam mare, dar mare nevoie de niște încălțări adecvate, iar albul mi se pare extrem de potrivit pentru peisajul din Courchevel! Am găsit multe opțiuni, dar m-am îndrăgostit de o pereche de bocanci Emporio Armani care păreau călduroși din cale afară, visul iernatic al oricărei fashioniste! I-am pus în coș fără să mă uit la preț!
Dar, am nevoie și de o geacă ceva mai călduroasă! Pentru iernile urbane din România am un palton verde-smarald sublim însă ceva-mi spune că am nevoie de niște extra-protecție acum. Așa că tastez rapid să văd și ofertele pentru geci de puf pe Answear.ro. Am ales nu una, ci două: una albă și una neagră, pentru varietate. Între timp A. îmi spusese că vom avea parte și de două cine mai speciale, am mai pus în coș și o rochie Red Valentino, niște pantofi Elisabetta Franchi, o fustă de piele, o cămașă, niște stiletto aurii și un plic Karl Lagerfled.
Am mai plusat cu o pereche de botine alb-negru, niște jeans, câteva pulovere și niște pantaloni largi. Ah, parcă mă simt ca o prințesă! Deja mă văd purtând toate hainele astea! Am luat cam multe, dar îmi fac griji în privința mărimilor! Vreau să fiu pregătită și… stilată! Oricum, am 30 de zile termen de retur, iar cum comanda mea depășește 200 de lei, acesta este gratuit!
Vacanța de vis
Am adăugat produsele în coș și am finalizat procedura de cumpărare până în ora 16. Asta înseamnă că în 48 de ore lucrătoare produsele aveau să ajungă. Mai e și vreo oră și jumătate până vine A., dragul de el. Ce surpriză mi-a făcut el mie, cum a știut de ce am eu nevoie: de o vacanță!
Îmi și imaginez cum vom arăta noi, plimbându-ne de mână printre căsuțele acoperite de un strat atât de gros de zăpadă încât par niște prăjituri generos ornate cu frișcă. Ne văd bătându-ne cu bulgări la baza pârtiei. Îmi imaginez cum facem îngeri pe zăpadă privind cerul limpede de un albastru crud.
Îl mai văd pe A. explicându-mi pentru a mia suta oară cum clăparii se închid începând cu clapa de jos. Apoi, evident, mă văd eșuând lamentabil la schiat. Va fi la fel ca-n iarna lui 2019, în Poiană, când am aterizat fix în mijlocul unui grup de ruși cu fețe de KGB-iști. Mi-l imaginez pe A. râzând pe seama asta și spunându-mi că măcar am încercat.
Ne văd bând ciocolată caldă, undeva într-un restaurant, privind trecătorii. Ne văd mâncând fondue până leșinăm, atât de mult ne place!
Ne văd stând în camera noastră de la Airelles, cel mai scump hotel din zonă, într-un pat imens, parcă desprins din filmele ce înfățișează alte epoci făcându-ne planuri de viitor. Îl văd încercând să mă convingă să înot în piscina hotelului, iar eu refuzându-l până la acel moment inevitabil în care mă va arunca în apă.
Ah, ce frumos va fi! Toate vacanțele noastre sunt speciale. Indiferent de unde mergem, când suntem doar noi totul e divin, indiferent de locație!
Ce frumos e totul când, după atâția ani, parcă îți iubești pe zi ce trece mai mult jumătatea! Ce frumos e când te surprinde prin gesturi mai mici, gen o inimioară cu Finetti pusă în coșul de cumpărături fără ca tu să te prinzi, ori mai mari!
Ce frumos… Ce frumos e totul când iubești și inima-ți zâmbește!
Oare am visat prea mult?
– Diana! Diiiianaaaa! Diana!!!
– Ce… ce e? Răspund eu ridicând capul de pe birou. În fereastra de Teams mai văd doar poza mea, iar în colțul din dreapta văd cum deja a trecut de 17:00.
A. abia își mai abține râsul.
– Ai adormit în post!
– Dar, cum? Îmi amintesc prea bine că mi-ai trimis un mesaj despre vacanța la Courchevel și cum am intrat în panică pentru că nu aveam ce purta și… și… am intrat pe Answear și am făcut shopping și după asta am început să mă uit pe pozele tale și să îmi fac planuri de concediu.
– Ce vorbești acolo? Am avut audit, nu am avut timp nici să mănânc. Courchevel?
– Cum? Uite… ah, ai dreptate, niciun mesaj. Am visat… Vezi, am avut o ședință atââât de plictisitoare încât am adormit!
Am început amândoi să râdem atât de zgomotos încât cred că am deranjat și vecinii. Dar, ce conta? Programul de liniște pe scară se sfârșise și el…
– Dar ce departe ai visat… ai uitat că de Crăciunul ăsta mergem la bunică-mea la țară?
– Nu, ai dreptate! Dar, știi… tot trebuie să fac niște cumpărături, la tine la țară e mai frig decât la Courchevel! Am nevoie de o geacă!
– Bine, bine… Dar nu fi atât de supărată, e frumos și la țară! Un ceai de zahăr ars și o felie de cozonac la gura sobei…
*frangleză = combinație dintre franceză și engleză
Articol scris pentru SuperBlog 2021, proba nr. 23 – antepenultima.
6 Comments
Lovely, emotie si final neasteptat! Succes Dia 😍
Mulțumesc, Oni <3
Ce frumooos! ❤️
Mulțumesc ❤️
M-ai făcut curioasă cu această destinație de vacanță, de care nu știam, pt ca nu schiez. Mult succes!
Chiar e faină, eu o știu de la Andrei, el acolo a învățat să schieze pe vremea când studia în Franța. Eu nu am șanse să învăț asta 🤣Mulțumesc ❤️