Povestea mea și altele scrise cu Litere pe fulgi de nea (partea 1)

LITERE PE FULGI DE NEA (3)
fotografie din arhiva personală, edit: Canva Pro

La fel ca anul trecut, editura Siono a decis să surprindă cititorii de literatură română contemporană cu două antologii aparte. Născute tot în urma unui concurs, Litere pe fulgi de nea și Șotron pe Zăpadă promit nu doar să întrunească așteptările celor ce au citit antologiile de anul trecut (Nuanțe de piper și ciocolată și Inima nu face riduri), ci chiar să le depășească!

Până acum, am citit-o pe prima și, da, pot spune că îmi place parcă un picuț mai mult, cam cu 0,005%, dar tot e ceva, nu? Am găsit în ea povești captivante, introspecții, iubiri, comedii, practic de toate! Ea mai cuprinde și povestea mea, Back to December, dar eu zic să o lăsăm pe urmă. Ca cititor, mi se pare corect să vă prezint și celelalte povestiri, așa că voi începe cu ele. Totuși, ele fiind multe, 30 la număr, astăzi vă voi scrie despre primele 15 doar. Pentru celelalte va trebui să așteptați un picuț… vreo 24 de ore mai exact!

Primele 15 povestiri Litere pe fulgi de nea

Puzzle de iarnă, primul text cuprins în antologie e un potpourri de trăiri și întâmplări ori, mai degrabă, o excursie printr-un vortex al trăirlor iernatice. Oricum ar fi, Paula Bârsan reușește un melanj de liric și epic în care cu siguranță ne regăsim cu toții… măcar într-un paragraf.

Asasinii iernii, povestea semnată de Christine C.C., vine la rând și, sincer, eu o vreau transformată în roman! E un mix de thriller și fantasy ce are la bază o legendă care mi-a amintit pe alocuri de povestea Umblătorilor Albi și a bebelușilor lui Craster din seria Urzeala Tronurilor. Însă povestea e adusă în zilele noastre, iar eroina e mult mai pe gustul meu (și știu că par subiectivă, dar, citiți și o să vă placă și vouă, garantat!)

Și, tot la capitolul referințe cinematografice, la rând vine și Chat Noir a lui Emil Călinescu. Scrisă ca un scenariu bine închegat, povestirea e cumva atemporală. E plasată iarna, dar iarna e doar un pretext… cumva. Povestirea se putea derula la fel de bine și vara, dar, hei, unii susțin că Greu de ucis e un film de Crăciun deși, tot așa, sărbătoarea pare doar un pretext. Dincolo de discuția interminabilă, povestea scrisă de Emil e amuzantă și alertă. Sincer, nu mă așteptam la așa ceva de la el! Da, e tipul cu cămăși colorate care face pe hater-ul deși are o inimă mare însă eu mă gândeam că va fi o poveste mai spre thriller, ținând cont de cărțile pe care le recomandă. O surpriză plăcută, overall, deși aș vrea să mi-l imaginez pe Cristi și în bermude și șlapi încercând să salveze pisica!

Feerie la polul pieziș, textul Antonelei Chezan, e o introspecție cu un lirism aparte. Mie una mi-a stârnit un dor de zilele acelea îmbrăcate în alb absolut pe care pe petrec la gura sobei citind-ul pe Nichita! Ce poate fi mai frumos? Asta în vreme ce următoarea povestire, Ninsorile de acasă a Margaretei Cloșcă, mi-a amintit de iernile care erau ierni, dar și de „frigul și zăpada pe care le purtăm neștiute și nerostite cu noi înșine mereu” ce se topesc la vederea omului nostru drag.

 

litere pe fulgi de nea

Povestirea lui Cosmisian, Fiicei mele, Perseida, cum mă așteptam e scrisă în stilul ludic cu care autorul ne-a obișnuit. Un basm modern, jucăuș scris cu migală „din inimă de tată”. Și poate ar trebui să scriu mai mult, dar unele texte doar se simt!

Acum și atunci, poveste Andreei Cristea, a venit ca o aducere aminte. Dar, nu neapărat un reminder al iernilor trecute, ci unul legat de dragostea care te îndeamnă mereu să faci lucruri poate mai puțin plăcute „pentru că trebuie” nu pentru că vrei.

Și, tot la capitolul aduceri aminte, Caliopi-Alina Dinu, mi-a adus aminte atât de frumos de vremurile când mergeam la colindețe. Ce aventuri, ce drag… ce frumos! Ce minunat ne părea pe atunci totul, la asta m-a dus cu gândul Pasărea lui Dumnezeu?

Cu povestea Cristinei Dinu, A fost odată iarnă, am empatizat teribil! Nici mie nu îmi place iarna. Mi se pare gri, tristă, mocirloasă, iar toată festivitatea de la începutul ei mi se pare overrated! Cristina a surprins toate sentimentele mele într-un mare fel, amintindu-mi totodată că nu mereu lucrurile au stat așa!

Citind Bucuria, semnată de Ellen G. Dombrov, mi-am pus o serie de întrebări. Ca o corporatistă ce plănuiește cândva să devină mamă, nu pot să nu mă întreb (văzând și pățaniile colegelor), cum va fi revenirea la birou. Dar, sigur îmi fac griji aiurea! Ca în povestea lui Ellen, sigur vom găsi bucuria aceea pură care ne va face să trecem ușor peste griji și obstacole!

Dorința de Crăciun îi aparține Ellei E.H. și e o încântare! Auzisem despre scriitura Ellei la Mona, dar știți cum e cu listele de lectură! Mereu cresc, parcă ar fi un cozonac! Ei, această poveste, m-a făcut să-mi reconsider prioritățile. O iubire presărată cu îndoieli, un accident nefericit, un el, o ea, copiii, o iarnă și căutarea aceea prostească a fericirii când ea e lângă tine.

În Lala, cine-i Moș Gerilă Irina Georgiana Filip ne prezintă un alt fel de Crăciun, mai geros, mai gri văzut prin ochii unor copii iranieni a căror poveste îți lasă și ea fiori reci și gri în suflet.

Povestirea Corinei Finta, Ceasul, e o povestire inedită despre un tânăr și modul în care el ajunge în posesia unui ceas care merge înapoi. Povestirea e alertă, bine-scrisă și parcă te face să te întrebi ce va urma după, eu una cu siguranță m-am întrebat!

Simona Gânj a venit cu Franjuri de memorie atât de frumos împodobiți în litere! Atât de frumos și de detaliat scris, textul ei e un tăvălug de nostalgii iernatice, copilărești și nu numai! Chapeau, Simona!

Pe ritmurile unei piese care parcă-ți ucide sufletul cu amintiri, Only Love Can Hurt Like This a Palomei Faith,  Alina Gheorghe vine cu o poveste despre iubirea aia mistuitoare care, vorba Andrei, schimbă tot! Cred că toți suntem sortiți să aveam așa o iubire care să ne mistuie… sau cel puțin ar trebui. E dureros, dar necesar! Mi-a plăcut!

 

Update: despre celelalte 15 povești din  Litere pe Fulgi de Nea, inclusiv a mea, am scris aici.

Sharing is caring:

Hai să ne citim și pe mail!

Bi-lunar trimit vești despre ce am mai scris pe blog, conținut exclusiv și recomandări faine!
© dealedianei.ro, 2021