Cuprins
Primul autor român contemporan pe care l-am descoperit a fost Natașa-Alina Culea. Era la începutul lui 2015, iar prima ediției a romanului ei de debut, Natașa, bărbații și psihanalistul, vedea lumina tiparului. M-am îndrăgostit de acest chick-lit scris fluid cu tușe pe ici-pe colo ce m-au dus cu gândul la Sex and the City.
I-am citit apoi în ordinea apariției toate romanele. Astfel că pot spune că am văzut-o crescând din punct de vedere scriitoricesc: de la cărțile lejere, în stil romance, la cărțile cu subiecte mai profunde. Nu mi-a scăpat niciuna!
Anul acesta, după o așteptare cam lungă (pentru mine, cititorul înfocat), a lansat romanul Rusalka. Femeia din adâncuri. L-am citit acum ceva timp, dar fiind prinsă cu altele, nu am reușit să vă scriu impresiile mele la cald. Totuși, povestea e încă vie în mintea mea, așa că da, în sfârșit e timpul!!!
Despre Rusalka. Femeia din adâncuri
Rusalka e un roman realist-magic plasat în mirificul spațiu deltaic. Cumva, e o întoarcere la rădăcini a scriitoarei ce a crescut în Tulcea impregnându-și mintea cu fascinantele mituri și povești deltaice. Despre toate acestea, Natașa îmi mărturisea următoarele într-un interviu (link-ul către el este în primul paragraf):
Eu nu știam că mă voi întoarce la rădăcini printr-un roman, și nu numai, dar oricât am fugit în lume, se pare că această chemare a fost mai puternică decât mine. Întorcându-mă, le-am văzut altfel și am știut că trebuie să scriu despre ele așa cum nu am mai scris. Pământul dintre ape este un loc magic, înțesat cu povești, legende și superstiții. Într-adevăr, vorbesc mai degrabă despre obiceiurile comunităților de ucraineni, dar și despre lipovenii din Deltă, despre greci și legendele lor.
La începutul romanului facem cunoștință cu Alexandru, Sașa, un jurnalist din București care decide să-și înece amarul generat de o despărțire în Dunăre. Face asta alegând să petreacă o perioadă de timp în Deltă, la mătușa sa, Tudosia – o femeie de toată isprava, harnică și ageră la minte care îi ghicește din prima zbuciumul. Ea încearcă să îl repună pe picioare, dar, pe lângă patima băuturii, Sașa cade și în vraja Rusalkăi.
Acest proces se desfășoară etapizat: la început se simte privit de undeva din adâncul apei. Însă, în mod curios, acest lucru nu îi stârnește frică, ci, mai degrabă el simte o chemare stranie, ceva ca un deja-vu. Aceste senzații îl determină să înceapă lucrul la un roman, intrând într-un soi de delir determinat de întâlnirile pe care le avea cu acea creatură bizară și fascinantă denumită de localnici „Rusalka”. Deși prevenit cu privire la natura ei și la puterea vrăjii ei, Sașa se vede în imposiblitatea de a lupta, cade vrăjit asemeni unui marinar vrăjit de cântecul unei sirene.
Dar, acesta e doar un rezumat al rezumatului-rezumatului poveștii. Restul trebuie să îl descoperiți voi!
Cum am citit romanul?
Evident, cu interes, flămândă să aflu povestea, să știu dacă Sașa reușește să scape ori ba… Nici nu mi-am dat seama când am ajuns la final, romanul având doar 184 de pagini.
Ce mi-a plăcut?
- Modul în care sunt prezentate diferite legende ale Dunării, dar și evenimente și detalii din istoria Deltei.
- Personajele autentice care adaugă un strop de culoare și savoare lumii zugrăvite de Natașa-Alina Culea: mătușa Tudosia, moș Irofte, moașa satului - cea care păstrează anumite ritualuri străvechi.
- Deși povestea este infuzată cu spiritul Deltei, nu este una neapărat locală. Oamenii de care aminteam mai sus, cred că stârnesc multora amintiri despre bunicii, părinții, unchii și toate celelalte rude din mediul rural.
Ce aș mai fi vrut?
Per total, Rusalka, e o lectură reușită. Scrisă în același stil fluid cu care scriitoarea și-a obișnuit cititorii, cartea reușește să-ți rămână întipărită în minte. Însă mi-ar fi plăcut să descopăr și o perspectivă a Rusalkăi, să o văd mai mult cumva… Eh, niciodată nu știi cu ce carte te va mai surprinde Natașa-Alina Culea, această scriitoare-cameleon, așa că eu o să sper că această dorință mi se va îndeplini cândva, cumva!
Cui recomand romanul?
Sincer, cred că e o carte potrivită multor categorii de cititori. Deși e presărată cu anumite elemente fantastice, totuși nu e un fantasy 100%, e ceva mai light, digerabil chiar și de cei care nu gustă neapărat acest gen (între care mă număr și eu).
Voi ați citit deja romanul? Îl aveți pe listă?
P.S.
Cum luna decembrie este o lună aniversară pe celălalt blog al meu, Illusion’s Street, am un concurs prin care puteți câștiga un alt roman semnat de Natașa-Alina Culea: Un bilet la circ numit iubire.
4 Comments
Foarte fain acest roman. La fel ca si tine, si eu am citit toate romanele autoarei, iar acesta mi-a placut cel mai mult. Nu e fantasy, e realism magic autohton, cu obisnuitele tuse psihologice pe care le insereaza Natasa Alina Culea in mai toate romanele sale. Mie chiar mi-a placut ca, de aceasta data, protagonistul e barbat. Cum spuneam in articolul meu dedicat acestui roman, rusalka mi-a amintit cumva de Deus Branquia, din Forma apei, a lui Del Toro. Dincolo de umanitate, dar capabila de sentimente.
Da, chiar a fost ceva neașteptat, mă așteptam ca Rusalka să fie personajul principal! Însă alegerea de a pune de data aceasta focusul pe personajul masculin a fost o alegere bună, mi-a plăcut, dar tot voiam să o văd mai mult pe rusalkă. M-a vrăjit și pe mine :))
Super recomandare! M-ai făcut tare curioasa și îmi doresc sa citesc curând acest frumos roman.
Ți-o recomand cu drag, Ralu!