Iată că mai e puțin și-l legăm pe 2021 cu fundiță pentru a-l așeza în podul amintirilor. Nu mă întrebați cum de s-a scurs atât de repede, că nici eu nu știu! Dar, eu zic că nu e momentul să ne întristăm. Dimpotrivă, e timpul să tragem linie. Indiferent dacă ne-am stabilit obiective, indiferent dacă obișnuim să facem bilanțuri elaborate cu ocazia finalului de an, e bine să-l privim în perspectivă (pe an zic) și să vedem cu ce rămânem la finalul lui: ce lecții, ce victorii, ce înfrângeri, ce visuri…
Voi face și eu acest exercițiu și-l voi împărtăși cu voi, dar până atunci, am invitat câteva bloggerițe din bula mea să ne spună cum a fost anul 2021 pentru ele. Sper ca răspunsurile lor să vă inspire și pe voi să vă puneți această întrebare, iar dacă doriți, puteți să-l împărtășiți cu restul comunității De-ale Dianei în comentarii. Însă până atunci, iată ce răspunsuri am primit:
Denisa: „Ciudat. Pătrunzător. Bun și rău. Pe alocuri plin de frustrări, pe partea cealaltă plin de bucurii, de realizări și de experiențe faine. A fost un an al regăsirii. Mele, al iubirii, al momentelor de pe lista lucrurilor de făcut/văzut o dată în viață. A fost un an plin de emoții. Plin. Copleșitor. Frumos.”
Oana P.: „A fost ca o ploaie rece, ca un soare de vară, ca un fulg de nea și ca o frunză în vânt. Din toate câte puțin și dezamăgiri destul de mari în anumite arii, creștere în altele, cumva confuz.”
Raluca A.: „A fost mai bine decât mă așteptam. Am făcut planuri pe care nu le-am urmat și am relizat lucruri pe care nu le-am plănuit. Am schimbat jobulcu unul mai bun într-un mediu mult mai OK, am făcut multe cursuri și m-am axat pe creștere și dezvoltare, am scris, am învățat multe lucruri, am fost în vacante în tara, am petrecut timp suficient cu fiica mea, am avut oameni buni în jur – sunt foarte multe lucruri pentru care sa fiu recunoscătoare. Una peste alta, chiar dacă au fost și momente mai dificile în special din punct de vedere emoțional, pot spune ca e un an în care simt ca am mai crescut un pic. Abia aștept 2022!”
Raluca P.: „A fost un an al regăsirii! Un an al acceptării (mi-a fost greu sa îmi accept statutul de rezident în Germania, și nu numai)! Un an al unor noi începuturi! Un an al deciziilor! Am călătorit destul de mult, nu atât cât voiam date fiind pandemia și restricțiile stricte din Germania. Am descoperit multe lucruri frumoase despre mine, despre Alex și despre Tibi – am mai pus o cărămidă în „casa” noastră. Și cel mai important… nu am pierdut pe nimeni și mi-as dori sa rămână așa!”
Roxana: „Cu suișuri și coborâșuri. Timpul mi-a lipsit mereu, dar am reușit sa muncesc și asta ma motivează. M-a făcut sa ma prețuiesc pentru ca mi-a adus o cumpănă, operația de colecistectomie. M-a maturizat și m-a întărit cu experienta asta.
Încă mai sper sa se termine pandemia și sa redevin optimista. Încă mai caut sa fiu cea mai buna pentru fiul meu. Caut sa schimb ce nu îmi place și sa evoluez. În fiecare seara evaluez ziua și zâmbesc, deci a fost un an bun.”
Almona: „Mai bun decât speram. În primul rând, mi-am făcut rezoluții realiste. Au fost obiective pe care nu le-am îndeplinit, au fost lucruri pe care le-am făcut fără să le planific și m-au umplut de bucurie. Mi-am făcut debutul literar. Cine s-ar fi gândit? Eu nu 
. Am fost de două ori în Grecia, am petrecut mult timp cu mama, am învățat mult pe partea de vizual pentru blog. Am învățat să spun nu și mi-am învins niște frici mai vechi. Una peste alta a fost un an bun”
Aura: „ O, am scris pa blog, dar…bine, scriu şi aici! 2021 a fost un an cu de toate, un amestec de bune şi mai puțin bune. Dar, pe plan artistic, a fost extraordinar de bun. Am avut inspirație de-a dat pe-afară. „Artworks-urile” mele au fost bine primite şi apreciate. Am citit foarte mult. Am conturat câteva proiecte pe care aş vrea să le văd finalizate într-un viitor. Am vizitat multe muzee şi multe dintre zonele apropiate oraşului meu.
Nerealizări. Nu am călătorit decât în „jurul casei”, cel mult 3-4 sute mile de lângă casă. Apoi a mai fost ceva mai puțin plăcut, dar absolut necesar. A fost o schimbare pe care ar fi trebuit s-o fac mai demult, dar mai bine mai târziu decât niciodată.”
Oana L.: „Ca un tren de mare viteză, cu emoții, cu râs mult, cu acceptare, uneori copleșitor, alteori atât de simplu. 2021 a fost un an în care am învățat multe despre cum sa fiu mamă, cum să fiu eu, un an în care am acceptat o mulțime de încercări! Nu îmi mai propun rezoluții pentru noul an, ci aștept să văd cu ce mă surprinde!”
Irina: „Nu așa de bun cum speram, dar totuși el mi-a oferit o mare bucurie. În 2021 mi-am îndeplinit încă un vis, acela de a vedea cartea Conversații cu viața publicată. Pe de altă parte, în acest an m-am bucurat de clipe minunate alături de familie. Cred că asta este cel mai important. Îl aștept pe 2022, sunt curioasă cu ce mă va surprinde. Sper că doar cu lucruri frumoase.”
Cătălina: „Un alt an în care n-am făcut ce mi-am propus neapărat, dar am făcut multe altele.
Un an care m-a speriat prin dezbinarea pe care a creat-o între oameni, dar care mi-a adus în cale proiecte și oportunități.
Un an care a trecut parcă prea repede, dar nu fără surprize. De exemplu, de curând am aflat că urmează să plec în Laponia într-o experiență cu totul inedită, solicitantă, dar captivantă.
Probabil la data publicării articolului voi fi cu pantalonii de fâș îngropați în zăpadă.”
Deci, da, 2021 se pare că a fost un an cu de toate. Mai ceva ca o șaorma. Însă, per total, a fost un an bun pentru bloggerițele care răspuns acestei provocări. Un an al evoluției și al provocărilor, un an care sper eu să fie un început al multor lucruri bune pentru ele!
Dar, acum e momentul să-mi repet invitația de a răspunde și voi la întrebarea „Cum a fost 2021?” și să răspundeți fie printr-un comentariu aici, fie doar în sinea voastră.
❤️D.
8 Comments
Ce surpriza 🙂 nu ma asteptam sa iasa un articol asa fain din planurile, dezamagirile, bucurii le fiecareia. A fost totusi un an bun pentru ca am ramas sanatoasa si asta conteaza cel mai mult
Păi cum să iasă altfel când sunteți toate niște minunate!
Pentru mine, anul 2021 a fost un an al maturității și poate unul al iertării. Am realizat că dacă ar fi să mă uit în spate cu 2-3 ani la persoana care eram, există șansa să nu mă mai recunosc. Realizările au fost „cu târâita” însă sunt mulțumit că a existat un progres vizibil față de 2020, iar asta nu poate decât să mă bucure. Îmi doresc să pot spune exact același lucru și la finalul următorului an și poate mai multă inițiativă îndreptată spre lucrurile cu adevărat prețioase care momentan există doar în mintea mea.
Felicitări, Răzvan! Consider că e mult mai important să evoluezi așa, încet, dacă ritmul ar fi unul accelerat nu știu cât de stabilă ar fi evoluția. Să ai un 2022 așa cum îți dorești!
Se pare că toți cei care au răspuns provocării au avut mai multe împliniri/ realizări decât reversul lor, ceea ce este foarte bine şi mă bucură.
Vă îmbrățişez pe toți şi toate şi să vă fie şi mai bine în anul care vine!
🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗
Ori, poate au ales să rămână doar cu lucrurile bune. Oricum ar fi, și pe mine mă bucură! Te îmbrățișez, Aura! Să ai un 2022 infinit mai bun 🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗❤️❤️❤️❤️❤️🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗 (P.S. Scriu acest comentariu de pe telefon și era să scriu 3033 în loc de 2022 🤣)
Ce articol fain a ieșit, Diana. A fost un an bun, cu de toate, și eu sper tare ca urmează unul cu mai multa normalitate 🙈 te îmbrățișez cu drag
Păi nu se putea altfel, la cât de faine suntem toate! Te îmbrățișez și eu 🤗