Cuprins
Dacă am întreba 100 de români să spună un lucru care se află cu siguranță în casele tuturor, oare câți ar răspunde „punga cu pungi”? Probabil toți. A devenit ceva atât de intrinsec, parcă nu e casa casă fără ele. Cum doamne să mergi la magazin fără pungă? Bine, o pungă, hai două sunt utile! Dar, cine a zis că sunt suficiente? O pungă cu pungi respectabilă e una bine-îndesată, să fie acolo – de toate mărimile, formele, culorile și toate brandurile de posibile (să asortăm plasa cu magazinul, logic!).
Mda, ne place să strângem lucruri. Una dintre bunicile mele avea la țară dulapurile pline de haine de-ale mamei și de-ale surorilor ei, doar avea 3 nepoate – fix câte fete a avut! Parcă o și aud „vedeți voi când vă faceți mai mari, miere le faceți!”. Oh, da! Bine, mi-a plăcut la nebunie eșarfa aia cu print de leopard alb și am bălit la o fustă de blugi de-a mamei care nu m-a încăput niciodată…
Sigur, acum nu mai strângem haine pentru cine știe ce vremuri. Nu putem, căci astăzi deja pare că nu mai vorbim despre fast fashion, e un termen mult prea lent pentru viteza cu care se schimbă trendurile. Nu știu, voi, doamnelor, dar mie parcă îmi explodează dressingul!
Și, dacă mă gândesc bine, mai am și alte dulapuri doldora de lucruri. Prin bucătărie am tot strâns ustensile (unele nefolosite încă), căni, reviste cu rețete… Pfff… E clar: trebuie să iau măsuri! La concluzia asta am ajuns în clipa în care căutam poș-ul printr-un sertar prin ochi cu tot felul de spatule, forme de prăjituri, căni de măsurat! Atunci am realizat că era timpul să-mi pun ordine în lucruri, dar și în minte și să virez spre stilul de viață minimalist!
Practic, mi-am dat stilul de viață la minim!
De ce am vrut să mă orientez spre minimalism?
Nimic mai simplu: am ajuns la concluzia că eram într-un punct al vieții mele în care nu mai voiam să mă complic. Nu mai voiam să adun lucruri doar pe motiv că, cine știe, la un moment dat îmi vor folosi.
Eram la casa mea de trei ani și deja strânsesem deja prea multe lucruri prin casă! Ce rost are să punem bine atât de multe lucruri pe care, eventual, le uităm într-un colț de sertar sau de minte?
Minimalismul e un subiect despre care am tot auzit prin bula mea blogosferică, în documentare, pe YouTube. Am început să-l studiez și, realizând că e pentru mine, am început să fac pași mici pentru a adopta acest lifestyle.
Și, totuși, ce e minimalismul ăsta?
Dacă vă gândiți că pentru a îmbrățișa acest stil de viață trebuie să renunțăm la tot, să devenim habotnici, vă înșelați! Da, el are și o parte de decluttering, adică de debarasare de lucrurile inutile. Însă e mai mult de atât! E despre a ne stabili prioritățile pe shopping lists, dar și în viață! E despre a pune accent pe calitate și nu pe calitate. Și, în fine, e despre a alege lucruri care ne reprezintă, care se potrivesc felul nostru de a fi.
Sigur, minimalismul e greu de definit. Eu, mai sus, v-am descris perspectiva din care îl văd eu. Însă alții poate îl văd altfel. Există numeroase teorii, numeroase metode, cea mai cunoscută fiind, probabil, cea a lui Marie Kondo. Însă fiecare îl vede diferit, raportându-se la ce înseamnă pentru ea / el cele trei caracteristici ale acestului curent: simplitate, claritate și libertate.
Stilul de viață minimalist: beneficiile sale și schimbările pe care am început să le văd în viața mea
Mi-a fost greu să mă obișnuiesc. De fapt, cred că mai am încă de lucru. Însă, încet, dar sigur, am început să renunț la lucruri care nu îmi sunt necesare. Ce câștig cu asta? Multe:
Pentru început, am început să am mai mult timp pentru mine, căci îmi petrec mai puțin timp curățând, băgând mașina de spălat, călcând. (Și-am folosit intenționat gerunziul, știu că „zgârie”, dar ce mod mai bun pentru a vă face să-mi înțelegeți enervarea?). Asta e e un câștig imens! Dar, că tot vorbim de câștiguri: am început să economisesc mai mult lună de lună căci nu mai dau banii pe orice! Deci, e și un câștig la propriu!
Sigur, am început să observ și alte schimbări în viața mea, după cum vedeți din infografic. Sunt mai concentrată pe ceea ce fac, nu îmi mai distrage atenția un obiect care parcă stă strâmb. Nu mai caut lucruri de parcă aș căuta acul în carul cu fân! Și, deși îmi iubeam casa, parcă îi stă mai bine așa!
Ce nu am pus acolo e că parcă sunt mai liniștită acum, când am renunțat la toată acea încărcătură ce parcă era un bagaj emoțional!
Bine, recunosc, mai am și ceva de lucru prin unele zone: mai ales la bucătărie, cine mă știe, îmi știe damblaua de a experimenta rețete, gadget-uri, ingrediente! Însă simt că sunt pe drumul cel bun
Desigur, stilul de viață minimalist poate nu e pentru toți. Ar fi imposibil să fim toți făcuți la fel. Însă ce e important e să căutați acel mod de viață care vă face pe voi fericiți! La mine e acesta, iar dacă și voi vreți să-l încercați ați putea începe de pe blogul The Minimalist și citind rubrica pe care Raluca Anghel o dedică acestui subiect (am pus link mai sus) și articolele Dianei Florina Cosmin (spre unul dintre acestea am pus link).
♥D.
12 Comments
Am avut o buna perioada in care am zis ca voi merge pe minimalism. Am respectat acest stil doar in dormitor. In rest am descoperit ca pot pune polite (rafturi) pe pereti… si ca pot atarna tablouri… si flori… si ca peretii arata mai bine plini decat goi.
Cine are o casa foarte vie si plina de personalitate?
SI cine sta o zi intreaga/saptamana numai sa stearga praful?
EU, desigur!
Ah, eu nu vreau să renunț la toate decorațiunile (o să rămân doar cu cele care îmi plac cu adevărat) și la tablouri. Nu aș putea. Dar am început să mai triez din haine, din ustensilele de bucătărie (de exemplu aveam niște measuring cups din acelea americane, nu le-am folosit niciodată căci am și cântar și două căni gradate 😅), cosmetice…
Pe sufletul meu articolul asta ❤❤❤❤❤❤❤❤❤ bravo, Diana, felicitari pentru alegere! Chiar am mai facut si eu niste decluterring zilele astea, nu stiu de unde se tot aduna chestii 🙈
Mulțumesc, draga mea, tu ai fost inspirația mea ❤️
Am strâns si eu „ca furnica”, de toate, dulapuri întregi, sā fie pentru toti! Si am ajuns în Fl. cu trollerul cu care trebuia sā ajung la mama. Aveau aceeasi culoare, dar dimensiuni si continut diferite. O poveste de râsu-plânsu’. Dupā un timp mi-am cumpārat o locuintā. Noroc cā aici bucātāriile se predau cumpārātorului cu toate aparatele în stare de functionare. Si-am învātat cā nu am nevoie de pilote, pāturi, lenjerii de pat mai mult de douā; cā nu este nevoie sā ai zeci de farfurii, cesti si restul, cā un minim este suficient!
Ce s-a ales de ce-am avut în tarā?! Simplu: prafu’ si pulberea!
Oh, da. Nu știu de ce ne tot agățăm să tot strângem. Unii spun că e din cauza comunismului. Ei, eu nu l-am prins…
Fix pe sufletul meu este articolul acesta, Diana, felicitări. L-am adoptat de ceva timp și-mi place la nebunie. Simplu, eficient, eco, curat, ordonat, aerisit.
Așa este, Aura! E perfect!
Casa mea are in prezent un aer exagerat de boem, chiar si pentru gustul meu (a se citi – o gramada de lucruri imprastiate peste tot), ceea ce ma indeamna in directia unui minimalism adaptat, desigur, stilului. Sa vedem ce voi reusi sa intreprind in acest sens. Bun articol!
Da, și la mine e adaptat. Nu mă văd într-un mininalism ca la carte. Sigur vei reuși și tu!
Vor fi niste batalii aprige, dar sper! 😀
Știi ce se spune despre speranță, nu :))