
Zona de confort e un subiect atât de intens dezbătut încât probabil vă întrebați de ce mai scriu și eu despre ea. Ce poate să aducă nou încă un articol pe subiect? Eh, stați pe aproape și veți vedea!
Dar, pentru început e cazul să răspund la o întrebare aparent simplă!
Ce este zona de confort?
Zona de confort este...
Da, nu este neapărat un loc. E o acțiune, un context în care noi ne simțim în largul nostru… uneori poate prea mult. De aceea se vorbește tot mai des despre ieșirea din zona de confort ca parte absolut necesară în procesul de dezvoltare personală. Și totuși, chiar așa să stea lucrurile? E musai să o depășim și să nu ne mai uităm în urmă?
Pentru a răspunde la această întrebare ar trebui mai întâi să înțelegem procesul și mecanismele din spatele lui!
Ce se întâmplă atunci când ieșim din zona de confort?
Într-un articol pentru doc.ro, psihoterapeutul Petruța Petre scrie următoarele:
Teama de eșec este una cât se poate de naturală, însă învingerea acestei frici este cea care ne face să evoluăm. De fiecare dată când alegi să ieși din zona de confort, îți faci un favor. Zona de confort este delimitată de bariere impuse de noi înșine, pe care refuzăm să le trecem. Atunci când suntem obligați, din diverse motive, să o facem, devenim nervoși, anxioși. Ieșirea din această zona vine cu o serie de oportunități, așa că ar fi păcat să nu o fac
Petruța Petre
Deci, da, să ieși din această zonă e un lucru bun. Doar că nu e atât de simplu! Procesul e unul destul de amplu și presupune trecerea prin mai multe stadii!

Primul pas pe care-l vom face în afara zonei de confort ne va purta în cea a fricii, a necunoscutului, a neîncrederii în sine. Și e normal. Pe cine nu sperie măcar un pic noul? Dar, trecând de acest teritoriu, vom ajunge în zona de învățare – acolo unde învățăm lucruri noi, ne dezvoltăm abilitățile. Și, în fine, vom ajunge în zona de creștere, acolo unde ne putem stabili obiective și scopuri noi.
Însă procesul nu e deloc simplu. Nu poți face un pas azi și pe următorul mâine. Era ușor să fie așa, nu? Pașii pentru a ajunge în zona de creștere sunt ceva mai complecși:
- Informarea cu privire la situație
- Schițarea unui plan
- Renunțarea la rutină
- Renunțarea la nevoia de control
- Adoptarea unei atitudini mai dure în raport cu sine pentru a nu mai găsi scuze în defavoarea ieșirii din zona de confort
Da, știu, sună… cumva. V-am zis că e complicat. Însă nu trebuie să ne grăbim. Totul se poate realiza făcând baby steps în această direcție prin adoptarea de obiceiuri noi și pozitive așa cum este descris în deja mega-cunoscuta Atomic Habits a lui James Clear.
Chiar nu avem nevoie de zona de confort?

Și totuși, dacă tot suntem sfătuiți să o depășim, să ne provocăm constant pentru a crește, mai e nevoie de o zonă de confort? Sau trebuie să trăim în afara ei exclusiv?
Eu una cred că poate fi extrem de obositor să facem asta. Să te provoci constant, să înveți constant… Cât oare să ne țină rulmenții minții? Cu toții, chiar și eu, avem zile în care preferăm să luăm lucrurile ușor, să fim mai chill decât de obicei. Așa că nu trebuie să ne încărcăm doar cu activități care să reprezinte un super mega challenge pentru noi. Uneori e plăcut să faci și lucruri mai… mărunte.
Ideal ar fi să combinăm lucrurile care ni se par simple cu cele un pic mai complexe menite să ne facă să ne autodepășim. Nu poți trăi doar cu piciorul pe pedala de accelerație! Poate din acest motiv am început să aud tot mai des și despre extinderea zonei de confort, nu doar despre depășirea ei.
Voi cum vedeți lucrurile?
♥ D.
foto: Pexels & Canva Pro
19 Comments
Ooo, ce mișto ai scris!
Eu iubesc zona de confort, este o adevărată provocare sa ies de acolo:)))
Oh, mulțumesc Ralu meu ❤️ păi na, are și ea rolul ei 😁
Foarte, foarte, foarte frumos!
Mulțumesc, Grațiela ❤️
Mie imi place zona de confort si imi place sa cred ca de fiecare data cand sunt fortata sa invat si sa ma autodepasesc iesind din ea, nu fac decat sa o tot maresc astfel incat sa fiu confortabila cu tot mai multe lucruri.
Cred ca iesitul asta din zona de confort e absolut necesar si benefic dar e un instrument si nu un mod de viata continuu.
Da, e benefic, dar ca mod de viață e complicat…
Zona de confort e un fel de acasă pentru mine. Mi-ar plăcea să stau mereu aici, să nu ies deloc. Daaaar, de multe ori mă arunc cu capul înainte și ies din zona de confort! 🙂
Și bine faci! E bine să ne respectăm zona de confort, dar să ne mai și aventurăm din când în când!
Sincer, după câte ieșiri din zona de confort a trebuit să fac, pregătită sau nu😂 as putea spune că nu e asa de greu. Dar este. La ultima am spus pas, însă nici nu merita efortul. Nu este un lucru ușor, dar necesar de multe ori.
Da, uneori nu avem ce face…
Sincer, treaba asta cu iesirea din zona de confort ma face mereu sa ridic o spranceana. Ce tot atata se bate moneda pe asta, cand multi oameni abia daca isi pot gasi o zona, cat de mica, de confort? E cam ca atunci cand oamenii nu au paine si vrei sa le dai cozonac, na. Vorba vine. Ideea este ca viata are destule zone inconfortabile, vrem nu vrem, si atunci ar trebui mai degraba oamenii invatati sa isi creeze acea zona de confort, care, din al meu punct de vedere, nu trebuie depasita neaparat, ci extinsa astfel incat sa cuprinda si lucrurile noi, care ne faceau anxiosi (dar nu fortat, doar acele lucruri noi care sunt constructive pentru fiecare si ne ajuta).
Da, și mie mi se pare că se insistă prea mult pe ea. Tocmai de aceea cred că trebuie să existe un echilibru, nu putem să ne extindem la infinit. E nesănătos!
In ultimul an cred ca am fost intr-o continua zona de confort, insa usor-usor ma mobilizez sa ies de aici. Nu e asa fun. 🙂
Și totuși păstrează-ți și zona de confort, ai nevoie și de ea!
Vreau sa contrazic intreg articolul si sa spun de ce este gresita miza pe IESIREA DIN ZONA DE CONFORT. Ca de obicei, pe puncte (si chiar cred ca voi scrie un articol distinct pe tema asta):
1. Exact cum zice si definitia data de tine, este zona in care te simti IN SIGURANTA. Acum, de ce te simti IN SIGURANTA intr-o zona? Si cine NU se simte in siguranta intr-o zona? Pai, din punctul meu de vedere, sunt foarte multi oameni care cu adevarat se tem, care vor sa faca doar pasi siguri. Nu pot rade de psihicul lor (desi, recunosc, in trecut o faceam), viata sigura are avantajele ei certe. Ideea este iesirea din zona de confort este receptata diferit de unul ca mine si de o alta persoana. Imi povestea cineva despre prietena lui ca nu vrea deloc surprize, ca negociaza cu ea ce cadou sa primeasca, vrea sa stie cu luni bune inainte unde vor merge in concediu. Nimic spontan, nimic surprinzator. Asa se simte ea CONFORTABIL.
2. Depinde, evident, si de varsta. Iesirea din zona de confort la 20 de ani, chiar si la 30, are sens, caci exact cum ziceai tu, te ajuta sa inveti. Dar poate la 50 de ani nu mai vrei sa inveti. Te-ai saturat de invatat. E ceva GRESIT in asta?
In plus, pana pe la 30 de ani te tot cauti, vrei sa te gasesti. Nu stii cu ce te vei ocupa, poate-ti schimbi joburile. E normal sa vrei sa inveti, sa te dezvolti. Dar la 50 de ani de ce ai face asta? Stii exact la ce esti bun, stii exact cu ce te ocupi si ce skill-uri iti trebuie.
3. Legat de iesirea din zona de confort din punct de vedere „cultural”. Vorbim, deci, de teatre, filme si carti. Si, eventual, concerte.
Ideea este asemanatoare celei de la punctul anterior: pana la 30 de ani nu stii ce-ti place si ce nu. Vrei sa vezi un gen de filme pt ca nu stii daca-ti vor placea. Dar la 50 de ani? Nu stii daca-ti va placea? Nu stii ca nu-ti plac horror-urile? Pai e nasol sa nu stii asta. Sincer.
Nu pot sa inchei fara distinctia absolut necesara: cand iti vorbeste un psiholog despre iesirea din zona de confort si cat de utila e ea e una; cand iti vorbeste, insa, un vraci motivational, un inginer sau bancher ratat care a citit 3 carti si se crede cunoscator, atunci e chiar grav.
Daca iesirea din zona de confort ti-a fost recomandata de terapeut ea poate avea rezultate concrete, rezultate bune. Daca ti-o recomanda un bancher dat afara din banca pt ca ciordea, atunci iesirea din zona de confort s-ar putea dovedi un dezastru.
Dacă ai fi citit atent, ai fi văzut că nu am scris doar despre ieșirea din zona de confort, ci și despre faptul că mie mi se pare necesară și citez „Eu una cred că poate fi extrem de obositor să facem asta. Să te provoci constant, să înveți constant… Cât oare să ne țină rulmenții minții?”. Însă am vrut să prezint și cealaltă parte a monedei: așa consider că este un articol complet. Însă da, ieșirea din zona de confort depinde de mulți factori: vârsta, caracter și, cum spuneai și tu, persoana care îți recomandă asta.
După un timp, o vârstă, un bagaj suficient de mare sau de greu de experiență sau cunoștințe, zona de confort nu e decât zona aia în care ești tu și care-ți face extrem de bine și care poate rămâne așa cum e.
Sigur, câte o provocare nu strică.
Însă nu trebuie ajuns să se confunde zona asta cu plafonarea sau resemnarea. Am citit pe undeva, nu mai știu unde, asemănarea asta și e exagerat. Și dădea un exemplu despre cei care toată viața se axează pe un loc de muncă și nu vor să-și depășească limitele. E absurd! Deci e clar că cel sau cea care a scris era mult pe lângă subiect și nu prea înțelegea ce spunea.
Da, eu una cred că zona asta de confort e un pic prost înțeleasă uneori, oamenii nu înțeleg bine ce înseamnă. Nu e ceva negativ, e bine să o ai. Însă uneori e bine să o și depășești. E necesar un echilibru aici, la fel ca în toate 🙂
Exact! Foarte bine spus! 😉