N Marianne – frumusețea în și dincolo de cuvinte

N Marianne

Există pe lumea asta o categorie aparte de oameni pe care eu îi numesc „oameni-lumină”. Sunt acele ființe care emană frumos și bunătate prin toți porii, ființe cu care mă mir și mă bucur totodată să împart aceeași specie. Ele sunt dovada că încă mai există speranță pentru umanitate. Și una dintre aceste ființe atât de speciale este, fără îndoială, N Marianne (Maria Neagu pe numele ei real). Un artist cu multe valențe – om de litere, de culori și forme – cu o erudiție specială și o căldură ce transcende ecranele, fusurile orare și orice barieră la care vă puteți gândi.

Ca scriitor a debutat în 2015 în volumul colectiv Dincolo de aparențe. Ne-a înmuiat sufletele și în antologia Litere pe fulgi de nea, dar mai ales în volumul ce poartă exclusiv numele ei: Pe cărări românești și alte povestiri. Dar, N Marianne, cum vă spuneam, nu pictează doar în cuvinte, și în culori. E un artist complex, iar eu sunt mai mult decât fericită că a acceptat să se așeze la un pahar de vorbă virtuală cu mine.

Cine ești tu?

Sunt un om căruia îi place să călătorească, să citească (cititul pentru mine înseamnă atât relaxare, cât și studiu) și, nu în ultimul rând, să petreacă timp cu familia. Ca artist plastic, ador subiectele despre natură, concepte și tradiție. În ceea ce privește scrisul, îmi aleg subiectele inspirate, mai ales, din cotidian, dar și din diferite domenii, ca de pildă filosofie, istorie, mitologie sau artă. Îmi place să cred despre mine că voi rămâne un ucenic, cel puțin un ucenic al frumosului, mereu în căutare, mereu într-un frământat al unui aluat care crește încontinuu.

N Marianne

Spui în introducerea cărții tale, Pe cărări românești și alte povestiri, că înainte de scris erai „o copilă de șapte ani și jumătate”. Care a fost povestea ta cu el apoi?

La șapte ani jumătate am intrat clasa întâi. La scurt timp, după ce am învățat să scriu, am început un fel de jurnal, unul mai codificat. Puteam să îl las oriunde, nimeni nu își dădea seama despre ce este vorba. Prin clasa a IV-a, am început să creez de mână reviste în duplicat și să scriu o poveste care  continua la o anumită perioadă ca un foileton. Încă de pe atunci știam, într-un fel, că mesajul meu trebuie să ajungă la oameni.

Mi-a plăcut mult să citesc și să scriu de mică. Am simțit, fără a conștientiza întru totul, eram doar o copilă, că toate sunt cu un sens. Prima mea poveste scrisă la unsprezece ani a fost Misterele piramidei. Părinții mei dețineau o biblioteca personală generoasă. Aveam destul de multe cărți care mă inspirau. Scrisul a fost pentru mine un refugiu transformându-se, pe parcurs,  în pasiune, iar pasiunea nu este nimic altceva decât o manifestare a sufletului nostru. 

Care e rolul scrisului acum în viața ta?

Scrisul pentru mine se află într-un circuit închis, dar cred că este o chestiune generală, de a ne aduce nouă înșine bucurie și de a oferi bucurie la rândul nostru.

Dar arta cum și-a făcut loc în viața ta? Știu că nu doar scrii, tu și pictezi, de exemplu!

Scrisul și pictura au apărut în viața mea în același timp și vor pieri odată cu mine. Dar, cel mai evident moment de început pentru pictură a fost la cincisprezece ani, încurajată fiind de doamna profesor de arte plastice.

N Marianne

Ce și / sau te inspiră pe tine, ca om cu atâta artă impregnată în ființă?

Omul și natura sunt muzele mele dragi, dar și istoria. Îmi place să caut, sunt un om al documentării, și să transmit, în felul meu, vizual sau în scris, ceea ce înțeleg. Informațiile sincere și utile trebuie să circule. Artiștii, în general, știu foarte bine că informațiile pe care le dețin nu le pot păstra doar pentru ei.

Care au fost cărțile care ți-au marcat devenirea?

Sunt multe cărți. Prima carte de filosofie pe care am pus mâna a fost Scrieri alese, scrisă de Seneca. Acest lucru s-a întâmplat când aveam doisprezece ani. De aceea și personajul Marianne din cartea Pe cărări românești și alte povestiri are o vârstă fragedă. Am început să studiez filosofia de mică. Îmi plac mult stoicii, dar am fost interesată și de alte curente. Tot ce azi citesc mă ajută să fiu un om și mai bun și să pot dărui la rându-mi.

Ce reprezintă pentru tine cărțile pe care numele tău este înscris pe copertă?

O materializare a visurilor mele reprezintă toate acele proiecte literare care au plecat în lumea largă. Ce poate fi mai încurajator pentru un scriitor în afara faptului că ale lui idei au prins aripi?

Poezie sau proză: ce îți place mai mult să citești, dar să scrii?

Citesc și proză, și poezie. Pentru a scrie poezie ai nevoie de o mână sigură. Mereu am considerat că poezia este precum o lucrare în acuarelă, iar proza una în acrilice sau ulei.

N Marianne

Vorbești, tot în introducerea de la Pe cărări românești și alte povestiri, despre modul în care societatea încearcă să ne facă pe toți să funcționăm după același tipar: să fim dreptaci, de pildă. Știm, desigur, că asta ar fi o utopie. Așa că vreau să te întreb: de ce oare crezi că se vrea asta? Nu e mai frumos să fim lăsați să ne bucurăm de frumusețea și libertatea de a fi noi înșine, de a fi unici?

Oamenii limitați vor apela mereu la tiranie. Începând cu vârsta de cincisprezece ani am simțit, cu adevărat, pentru prima oară, că sunt un om liber. Când eram micuță, nu înțelegeam ce este cu toată bucuria pe care o simt, iar de la șapte până la cincisprezece ani mi s-a explicat, în cei mai duri termeni cu putință, că ceea ce simt nu este necesar pentru nimeni. Pentru mine, însă, era suficient. Personalitatea unui om se poate schimba în timp, în funcție de mai mulți factori, dar caracterul lui este încrustat în ființă încă de la naștere. Și când spun caracter mă refer la tot ce ne este caracteristic. Târziu, am aflat că eu sunt tot ceea ce simt. Că azi pot fi o lacrimă de bucurie sau mâine una a tristeții, dar nicicând un om care va plânge la comandă.

În ziua de azi crezi că e un dezavantaj să fii femeie?

Datorită femeilor suntem azi pe acest pământ. Sunt de părere că femeile au aceeași putere ca și bărbații. Nu avem nevoie să fim protejate de niciun cavaler sau iubite de vreun Făt-Frumos, ca să fim noi înșine. Dar, știu, m-ai întrebat altceva. Da, a fi femeie este un dezavantaj, uneori. Femeia se află într-un dezavantaj nu numai în raport cu bărbații, ci și cu alte femei. A fi o femeie curajoasă și încrezătoare ne conferă puterea de a răzbate în jungla intereselor. Dar cum reușim să facem asta? Înconjurându-ne de oameni dragi. Ei sunt puterea noastră. Oamenii care ne iubesc ne vor sprijini mereu

N Marianne

Cum e să fii și mamă, și creator? E cu putință?

Dacă mă întrebai acum cinci ani, îți spuneam, cu siguranță, că a fost cu putință. Nu vreau să induc pe nimeni în eroare referitor la poziția mea de a fi mamă și artist în același timp. Acum, supraviețuiesc. Se ia în calcul? Sunt un artist care abia respiră, dar trăiește. Eu atât pot, deocamdată. Acesta nu înseamnă că a fi mamă nu este o evoluție. Am fost binecuvântată și sunt recunoscătoare pentru tot ce primesc de la viață. Pentru cei ce cred că un copil poate însemna a renunța la tine, am un mesaj: copiii, indiferent că ne sunt elevi sau nepoți, aduc atât de multă împlinire sufletească cum nicio artă nu ne-o poate dărui.

Cum ai ajuns să locuiești în afara țării, tocmai în Dubai?

Locul îmi este alături de familia mea. Așa simt. Știam că arta, oriunde aș fi, își va găsi lăcaș în sufletul meu, chiar și din mijlocul deșertului. Soțul meu a primit un contract aici, în urmă cu opt ani, și am decis să luăm drumul străinătății.

N Marianne

Te-ai întoarce în România?

Și mâine m-aș întoarce. Toți ai noștri sunt în țara românească. Nu știm pe unde ne vor duce pașii, dar cert este că mereu îmi voi urma inima renunțând, poate, la multe. Bunul Dumnezeu mi le va dărui înapoi, la timpul potrivit

Ce planuri de viitor ai? Ne vei mai scrie curând?

Lucrez la două manuscrise, cel puțin unul va fi propus anul acesta Editurii Siono. O parte din manuscrisul la care lucrez, și anume Legendele săptămânii, se află la finalul cărții Pe cărări românești și alte povestiri, carte apărută la Editura Siono anul trecut.

 

Ne poți lăsa un gând de încheiere, te rog?

Dragilor, citiți, citiți, citiți! Studiul ne ajută să înțelegem și mai bine viața. Lectura este o bucurie pentru suflet și un exercițiu pentru minte.

foto:  arhiva personală a Mariei

Sharing is caring:

Ori poate vrei să fii la curent cu tot ce scriu?

Introdu adresa de mail în căsuța de mai jos și te anunț de fiecare dată când public!


Loading
© dealedianei.ro, 2021
%d blogeri au apreciat: