Când eram mică așteptam cu nerăbdare să cresc. Mi se părea fascinant totul la fetele mari: de la haine, pantofi și ruj la modul în care vorbeau, în care se purtau. Apoi, pe măsură ce am înaintat în vârstă am început să mă visez o Carrie Bradshaw mioritică ce va da de o iubire demnă de Titanic sau A Walk to Remember (dar fără finalul dramatic, evident!).
Anii au trecut și mânată de visele astea în care viața de adult era mai roz cu picățele decât cea pe care versiunea de 30 de ani a Jennei din Azi 13, mâine 30 am făcut multe greșeli. N-am timp acum să le enumăr și, oricum, nu e locul! Internetul nu e un mare loc de spovedanie, cel puțin nu pentru mine. Dar, cine nu a greșit măcar o dată pe parcursul marii călătorii a descoperirii de sine să arunce primul piatra! Oricum, nu aș schimba nimic. Așa am ajuns să fiu EU! Așa am înțeles că a fi adult e mai mult decât să duci o viață de film și că, în vreme ce ai multe avantaje, să deții controlul asupra vieții tale nu înseamnă că poți face doar ce te taie capul!
Ce înseamnă pentru mine sintagma „a avea controlul asupra vieții tale”?
Dacă tot am început articolul acesta cu referințe cinematografice, o să continui oarecum în același stil și o să vă spun că pentru mine acest lucru se reduce la o frază des întâlnită în producțiile hollywoodiene: get your sh*t togehter. Scuzați expresia, dar rețineți conținutul căci da, asta înseamnă să fii tu cel care deține controlul când vine vorba de propria viață. Să-ți ții în frâu toate mizeriile și să te organizezi în așa fel încât să realizezi ceea ce-ți propui (ori, așa cum spune Cambridge Dictionnary: să devii eficient, organizat și abil).
A fi adult e mișto, mai ales din perspectiva unui copil sau adolescent. Ai multe libertăți. Poți face orice te tai capul și nu trebuie să dai nimănui socoteală pentru asta. Petrecerile tale pot ține până săptămâna următoare (asta dacă mai poți rezista fizic, dar e altă discuție). Te poți „combina” (oare o mai fi la modă expresia?) cu cine vrei. Nimeni nu te va judeca. Dar, a fi un adult responsabil, un adult de succes nu înseamnă doar asta. Uneori mai trebuie să iei și decizii dificile. Înseamnă să știi și să poți să te întreții. Să știi când să vorbești și când să taci. Să știi să cerni oamenii din viața ta și situațiile cu care vrei să fii asociat.
A avea controlul asupra vieții tale înseamnă să fii pe propriile tale picioare. E o libertate de neprețuit: practic, îți poți întinde aripile în ce direcție vrei tu! Dar, pentru asta trebuie să fii și capabil! Trebuie să îți câștigi rolul acesta de… „administrator” să-i zicem.
Cum preiei controlul?
Cu toții (sau mulți dintre noi, oricum) ne așteptăm ca la 18 ani să ne așezăm pe scaunul șoferului și să demarăm în trombă, eliberați de sub papucul părinților. Dar, lucrurile nu sunt chiar atât de ușoare. De fapt, eu una m-am lovit de mult mai mulți pereți după ce am făcut asta. Pe de o parte e bine căci am învățat multe lucruri așa: în cine să am încredere, în cine să nu am, cine îmi spune adevărul și cum să citesc oamenii dincolo de cuvinte. Mi-am descoperit limitele de absolut toate felurile. Pe de altă parte, poate puteam afla unele lucruri și fără a mă alege cu vânătăi pe suflet.
Viața nu e ușoară, iar fiecare trebuie să învățăm s-o înfruntăm și s-o conducem. Altfel, ne va conduce ea pe noi (mă rog, puteți înlocui verbul cu altul, ați prins voi ideea, știu că e vulgar, dar zău că am dreptate).
Mi-ar fi plăcut să învăț în școală multe lucruri mai… practice. Cu toată părerea de rău pentru dl. Popescu, profesorul meu de fizică din liceu, după ce dumnealui mi-a cerut să demonstrez teoria relativității, nu mi-a mai cerut nimeni asta și nici nu cred că va fi necesar. Nu m-a întrebat nimeni niciodată nici de Moara cu Noroc și nici de În grădina Ghetsemani și slavă Domnului pentru asta căci nici pentru BAC nu reușisem să le învăț! Aș fi vrut să învăț mai multe despre responsabilitate, despre igiena mentală. Și, în vreme ce unele lucruri țin de educația primită de acasă, cred că anumite noțiuni ar trebui revizuite sau întărite în școală.
Desigur, acum internetul abundă de informații. Suntem inundați de cărți așa-zise de dezvoltare personală, dar pline de platitudini pe care oricine le poate debita. (Alegerea surselor de informare, distingerea informațiilor reale în marea de fake news, click bait și alte lucruri „senzaționale” sunt alte lucruri ce ar trebui învățate, dar, iarăși, nu e momentul.) Însă trăind și citind, am găsit câteva lucruri care sunt utile atât la vârsta la care începi să faci primii pași pe cont propriu, dar și la vârstă adultă în momente în care plutești în derivă. Cum preiei controlul asupra vieții tale? Așa:
- Îți creezi o listă de valori și credințe de la care nu te abați.
- Îți depășești limitările, de cele mai multe ori chiar nu există „nu pot”.
- Îți oferi timp personal pentru îngrijire, educare, relaxare...
- Învață să gândești înainte să acționezi.
- Învață să spui „nu”.
- Nu te teme să încerci lucruri noi.
- Acceptă că în viața o să mai și greșești și ia toate acestea drept lecții.
- Învață să te organizezi când vine vorba de sarcini de îndeplinit, planuri de carieră, cheltuieli și... practic în orice alt domeniu al vieții tale.
Și, desigur, lista asta nu e completă. Mai puteți găsi idei și sugestii pe în articole de pe site-uri precum: Soul Salt, Grater Good Magazine, Forbes, …
Însă aștept și părerile voastre: cum e să ai controlul asupra propeiei vieți? E cum v-ați așteptat?
♥ D.
foto: Pexels, Rawpixel & Behance
10 Comments
Internetul nu e locul ideal pentru spovedanie, asta ar trebui pusă în ramă. Oricât ne-ar plăcea să ne mințim că avem control absolut asupra propriei vieți, realitatea ne va demonstra că nu e deloc așa. Sunt foarte mulți factori care ne influențează viața, cum ar fi familia, partenerul de viață, job-ul, vecinii cu prea mult chef de muncă și așa mai departe. Însă e datoria noastră să nu lăsăm fericirea să atârne de aceste elemente exterioare. Asta înseamnă pentru mine maturitate. P.S: Sper să mă mai lase mama să-ți comentez pe blog :)).
Da, mereu vor fi mulți factori care ne vor influența controlul asupra vieții… E cumva un miraj la tineriții 😆 să crezi că atunci când vei fi mare, vei putea face tot ce te taie capul.
Cred ca suntem asa de mici pitici în fata a ceea ce numim destin… Sigur, sunt multe alegeri pe care e bine sa le facem noi, decizii care ne aparțin. Dar sunt atât de multe lucruri care apar neprevazut. De la oameni, contexte, pana la boli, inclusiv boli ale căpuțului. Care fac aceasta luare în propriile mâini a vieții dificilă de multe ori. Din păcate, am simțit de prea puține ori ca mi am luat viata în mâini și o ghidez cum vrea mușchiu’ meu. Dar nu mă las. Și-n baston mă lupt. 😂
Așa să faci, tu oricum ai un aer de Xena!
Din punctul meu de vedere să ai controlul asupra propriei vieți inseamna si sa nu cedezi presiunilor sociale sau presiunilor de orice fel. Spre exemplu, daca te mariti si faci copil ca asa „te duce valul”, practic plutesti in deriva, nu ai control. La fel si daca alegi, in urma presiunilor, o cariera ce nu ti se potriveste. Cat despre „Nimeni nu te va judeca.”, nu mi-ai intalnit vecinii de bloc. :)))
Eu una îmi ignor vecinii de bloc :))) Am făcut greșeala de a nu=i ignora când eram la ai mei, acum… :)) În fine, și mie mi se pare necesar să nu cedezi presiunii celor din jur pentru a avea cât de cât control asupra vieții tale, altfel, făcând doar ce spune gura lumii o s-o iei razna…
Un lucru este clar, cel puțin pentru mine, că în viață facem ce putem și ce ne lasă alții. Oricât control ai asupra vieții tale, tot depinzi de cei din jur, sub o formă sau alta, mai mult sau mai puțin. Chiar dacă plecând din țară, am spus că îmi voi controla viața, pot spune că într-o mare măsură am reușit, nu fără „lupte” însă. Dar este clar ca bunā ziua că depindem unii de alții.
Da, depins depindem poate într-o oarecare măsură de alții, de familie de exemplu. Dar înțelegem asta mai târziu…
Am crezut că am avut aceste răspunsuri mai demult. Am trecut prin tot ce ai amintit mai sus şi prin mai multe de atât. Am greşit, mi-au greşit şi alţii mie. Am devenit om trecând prin schimbări majore şi dând cu capul de pragurile de sus, de jos şi de toţi pereţii 🙂 Pe moment am răspunsuri care sunt convinsă că se vor schimba şi vor suferi modificări cu cât va trece timpul şi voi acumula alte experienţe. Biologic am trecut cu mult peste tinereţe şi adolescenţă, dar chiar şi aşa simt uneori exact ce simţeam atunci. Undeva noi nu ne schimbăm de tot. E bine să putem să fim şi copii, tineri chiar şi atunci când vârsta a treia se apropie vertiginos. Lista ta e bună şi cred că eu n-am aplicat-o mereu, mai ales partea cu relaxarea… Dar nu-i târziu!
Eh, niciodată nu-i târziu pentru relaxare (nici mie nu îmi iese mereu). Suntem oameni și e normal să mai și greșim și să ne ridicăm apoi.