Avertisment: pentru articolul acesta de vină este Iza. Și îi sunt recunoscătoare pentru el căci ce zi poate fi mai bună decât o luni care vine după Paște și 1 mai? Recunosc: chiar l-am ținut special pentru azi, dar, gata, e momentul să îi dau drumul!
Echipați-vă corespunzător!
Ocupați-vă pozițiile!
Pe locuri! Fiți gata!
START!
Probabil ați văzut în online că postez destul de des despre faptul că merg la sală. Nu o fac ca să vă arăt că « Wow ! Uitați ce fac eu ! », o fac pentru imaginile amuzante pe care le găsesc, ca să fiu sinceră cu voi.
Întotdeauna am fost o tipă la locul meu și mi-am dorit să îmi văd de treaba, cât să nu deranjez pe nimeni și până recent, îmi cam păsa ce credea lumea despre mine și mă afecta dacă cineva avea tendința să nu mă placă. Acum am realizat că liniștea mea este mult mai importantă, dar am ajuns la această mentalitate și din cauza unor evenimente deloc fericite în viață mea.
Faptul că merg la sală, m-a ajutat să scutesc câțiva bani. De ce spun asta ? Pentru că probabil aș fi ajuns la psiholog și ședința este 150 de lei, iar abonamentul la sala este 130 de lei pe lună. Da, mi-am făcut două abonamente, pentru să oscilez între doua cartiere săptămânal și atunci nu aș vrea să ratez antrenamentele sau să nu am posibilitatea de a merge la sală ori de câte ori îmi doresc să îmi eliberez mintea și să evadez. Da, când evadezi în mod normal mergi afară și un într-o sală de sport, dar haideți să nu judecăm.
Revenind la titlu: Ce mă motivează ?
O să fiți surprinși.
Absolut NIMIC.
Spun asta pentru că nu o să trag niciodată de corpul meu, să merg la sală atunci când tot ce îmi doresc este să stau în pat. Pentru ce îmi trebuie motivație ? Să merg la antrenament și să lucrez ineficient doar ca să am bifat că am mers la sala ? Am avut mult timp complexe în privința corpului meu și l-am supus la toate dietele, unele care au și funcționat de la dieta disociata până la Dukan, însă vă spun că nu era nicio plăcere. Intr-adevar, nu sunt genul de persoană pofticioasă, dar o dată la ceva timp, parcă ai mânca și tu o prăjitură și foarte greu am înțeles acest lucru.
La mine este foarte simplu, ajung la sală între 3-4 ori pe săptămână, dar am și săptămâni când ajung de 2 ori și nu este nicio tragedie. După ce termin programul de la muncă, mă ridic, fac un duș și am plecat către antrenament. Atât de simplu este. Și nu mă duc în ideea că TREBUIE să slăbesc 10 kg, ci mă duc să mă mențin sănătoasă psihic cât și fizic, iar dacă slăbitul vine pe parcurs, este mai mult decât bine venit. Nu mai am nicio dietă drastica, mănânc când îmi este foame, îmi fac poftele din când în când și mănânc și cartofi prăjiți (evident, nu zilnic).
Concluzia este să faceți ceea ce vă place și ceea ce vă face să mă simțiți confortabil, pentru că dacă vă veți impune mersul la sala pentru că trebuie, vă va obosi corpul, rezultatele poate că vor apărea sau poate că nu, dar în interiorul vostru veți detesta și veți crea alte frustrări.
Nu uitați că sunteți frumoși și meritați să trăiți frumos !
foto: Pexels & Pinterest
5 Comments
Îți mulțumesc pentru că m-ai găzduit 💚💚.
Cu drag❤️
Tot alergând după motivație pentru a face sport (eu detest mișcarea, dar ador să fac drumeții prin călătorii sau să merg mult pe jos într-un loc nou și ador și să fiu sănătoasă) am descoperit că disciplina e cea care te ajută să te ții. Și acu-i acu, motivația o mai găsesc din când în când, dar disciplină n-am avut niciodată :))
Te înțeleg perfect, Cristina! Și eu ador drumețiile, mersul pe jos… Dar sportul e o altă mâncare de pește. Iar cu disciplina, mai greu când e vorba de ceva ce nu îmi place!
Disciplina este cea care se formează în timp și poate nici nu îți dai seama de asta. Este simplu sa lăsăm lucrurile sa vina de la sine și sa nu punem presiune pe noi. Este greu sa ne ferim de toate informațiile cu care suntem bombardați și sa fugim de toată perfecțiunea de pe instagram. Hugs!