5 semne că trebuie să lucrezi la inteligența ta emoțională (guest post)

inteligența emoțională

A.S.

Urmează să citești un guest post extrem de interesant și util despre inteligența emoțională scris de Ramona Badea. Pe ea am descoperit-o prin intermediul SuperBlog, dar m-am îndrăgostit de scrisul ei în timpul programului S.I.M.T. (la finalul articolului vei avea ocazia de a face și tu acest lucru).

Cuprins

Ce înseamnă inteligență emoțională și cum ne afectează ea – sau mai degrabă lipsa ei – viața de zi cu zi?

Pe scurt, inteligența emoțioala este capacitatea de a ne recunoaște și de a ne înțelege emoțiile, dar și de a eticheta corect emoțiile celor din jur.

Mai știi când eram copii și ni se părea că adulțîi erau adunați și asumați, că să nu folosesc expresia aia cu sh*t togehter? Presupun că toți copiii aveau impresia asta despre adulții din jurul lor. Ei bine, majoritatea nu sunt. Într-o lume căreia nu ii pasă de integritatea lor emoțională, cei mai mulți sunt doar niște copii forțați să încalțe pantofii mult prea mari de adult și să se descurce mergând așa cu ei prin lume.

Și acest lucru se întâmplă deoarece nimeni nu prea investește în inteligența emoțională. În educație, spre exemplu, ai investit cel puțin jumătate din viața ta, ai avut profesori, cărți, manuale și cursuri care să te ajute. În inteligența emoțională e foarte posibil că nu ai investit, deci e normal să nu ai performanțe fantastice.

Există multe laturi ale inteligenței emoționale, dar în cele ce urmează mă voi referi la cinci aspecte care țin de aceasta și care îți afectează calitatea vieții.

Cinci semne că trebuie să lucrezi la inteligența ta emoțională

1. Te concentrezi doar pe partea negativă a unui lucru

E drept, unele întâmplări nefericite nu au nicio parte bună. Însă majoritatea au.

Imaginează-ți că participi la un maraton și îți dorești foarte mult să câștigi. Te antrenezi în fiecare zi timp de câteva luni, te pregătești cum poți mai bine și… ieși pe locul doi.

Cum gestionezi această întâmplare ține de inteligența emoțională. Dacă ești încântat că ai fost atât de aproape de targetul pe care ți l-ai impus și îți propui să muncești mai mult data viitoare, ai o inteligență emoțională zdravănă.

Dacă în schimb te concentrezi doar pe faptul că nu ai reușit ce ți-ai propus, consideri întâmplarea (sau chiar pe tine însuți) un eșec și mai mult decât atât, decizi să nu mai participi vreodată la un maraton, ar trebui să lucrezi la inteligența ta emoțională.

 

2. Nu le poți impune limite celorlalți

Este bine și frumos să îi ajutăm pe ceilalți. Cine nu prețuiește un prieten pe umărul căruia poate să plângă atunci când simte nevoia sau pe care să îl sune în miez de noapte, când are o urgență?

Dar când ajutorul dat îți face rău ție, ar trebui să acorzi puțină atenție priorităților pe care le ai în viață.

A ajuns celebră acea sintagma „învață să spui nu” și pe cât e de celebra, pe atât e de antipatizată.

Dar să refuzi pe cineva nu înseamnă să fii agresiv sau să începi un conflict. Unui prieten care îți scrie noaptea poți să îi spui „Îmi pare rău, putem vorbi despre asta mâine? Vreau să știu prin ce treci și vreau să te ajut, dar am o ședință importantă mâine dimineață și trebuie neapărat să fiu odihnit”.

Mie mi se pare absolut în regulă să justifici un refuz, pentru că denotă respect pentru sentimentele celuilalt. În același timp, este necesar să îți găsești un ton calm și blând, dar care nu lasă loc de negocieri.

Dar să le pui limite celorlalți nu înseamnă doar să știi când să spui nu. Mai înseamnă să îi spui politicos șefului să nu îți mai dea task-uri în weekend, că este timpul tău liber, să îi spui colegului de muncă să nu mai facă glume pe seama ta pentru că te deranjează, să îi rogi pe vecini să dea muzica mai încet și așa mai departe. Și să faci toate astea cu blândețe dar și ferm, astfel încât să nu înceapă tratative interminabile și nici să nu pornească vreun conflict – aici se vede cu adevărat inteligența emoțională. 

3. Ascunzi sau deformezi intenționat informații despre tine

Cred cu tărie că fiind sincer e cel mai frumos mod de a trăi, dar atunci când ești sincer cu tine și cu ceilalți, descoperi anumite angoase care te împing spre schimbare, spre evoluție. Iar schimbarea nu este aproape niciodată confortabilă.

Fie că deformezi adevărul în favorea ta (deformat: toți colegii îmi fac avansuri vs. adevărat: doi colegi îmi fac avansuri) sau în defavoarea ta (deformat: mi-a fost atât de rău astăzi încât nu m-am putut ridica din pat vs. adevărat mi-a fost rău astăzi, drept urmare am stat în pat și am văzut un întreg sezon din Bridgerton), acest fapt înseamnă că depinzi de ceea ce cred cei din jur despre tine.

Dacă deformezi adevărul în favoarea ta, înseamnă că vrei ca ei să își facă o imagine despre tine mai bună decât cea pe care crezi că o au în prezent. Dacă în schimb îl deformezi în defavoarea ta, aștepți empatie, atenție și înțelegere din partea lor.

Indiferent cum ar fi, „plantezi” o sămânță de dependență, a ta față de ei, care în timp va crește și nu vei ști cum să o stopezi.

Cumva e normal să ne pese de ceea ce cred ceilalți, pentru că nu trăim în peștera, sau pe un vârf de munte, în izolare. Dar e sănătos până la un punct. Dacă ai ajuns în punctul în care spui sau faci lucruri special ca ceilalți să te valorizeze, nu este un comportament sănătos, ci unul care îți face rău ție în primul rând.

inteligența emoțională

4. Eviți introspecția

Introspecția este un act de autocunoaștere, prin care îți înțelegi emoțiile și sentimentele. Este dificil să iei puțină distanță față de tine și să te evaluezi, să vezi de ce ai reacționat într-un fel și nu in alt fel, de ce te-a afectat o remarcă sau o faptă, ce, cum și de ce simți anumite lucruri.

Și mai greu este să fii obiectiv, să recunoști comportamente greșite sau doar nefericite și să încerci să le schimbi. Este chiar un proces lent, greoi și chiar dureros. Dar este esențial pentru evoluția ta emoțională.

De cele mai multe ori, este greu să accepți și doar față de tine că ai greșit, că ai exagerat, că unele convingeri pe care le aveai este posibil să fie eronate sau că ai anumite „butoane” care îți aduc la suprafață emoții negative și anumite tipare după care acționezi, repetând poate anumite greșeli la nesfârșit.

Dar odată ce ai început acest proces, el devine mai ușor și începi să te simți tot mai eliberat, mai asumat și mai mulțumit. Iar de aici s-ar putea să pornească o dorință de schimbare, ce va veni natural și fără teamă, ajutându-te să te dezvolți mai mult din punct de vedere emoțional.

5. Îți e teamă de singurătate și de vulnerabilitate

Teama de singurătate și teama de vulnerabilitate sunt foarte complexe și poate ar merita fiecare câte o dezbatere separată, dar le-am pus împreună pentru că de cele mai multe ori au o cauză comună:  lipsa de încredere în sine.

Frica din singurătate vine din ideea că nu îți poți fi suficient, că doar tu nu îți eșți de ajuns ție. Poate ți s-a spus în copilărie că nu ești suficient de bun și ai interiorizat atât de tare această idee, încât acum nu ești suficient de bun nici pentru tine însuți.

Mi s-a întâmplat de foarte multe ori, când nu eram într-o relație, să fiu întrebată „dar tu de ce eșți singură?”.

Dar de ce ar trebui să fiu cu cineva? Un partener nu e un colac de salvare, de care să te agăți cu disperare atunci când simți că te scufunzi. Poate ajunge să fie și asta, în timp, dar o relație nu ar trebui să înceapă deoarece tu nu poți fi ok cu tine atunci când ești singur.

Singurătatea te poate ajuta să te descoperi, îți oferă timp pentru introspecție și uneori te poate ajuta să te vindeci. Și este o dovadă de inteligență emoțională să nu te sperii de ea. La polul opus, se află relațiile-pansament, începute nu din dragoste, ci din teama de singurătate.

Teama de vulnerabilitate este legată de părerea celorlalți. Dacă te arăți vulnerabil și ei vor crede că ești slab, incapabil, demn de milă? Este legată de încredere, pentru că dacă tu ai încrede că ești cine știi că ești, nu ar avea de ce să te afecteze prea mult ce cred ceilalți.

Să te arăți tot timpul puternic este epuizant și frustrant. Acest tip de comportament va ajunge să te consume.

Majoritatea oamenilor sunt puternici și vulnerabili, asumați și sensibili, timizi și extroverți, încrezători și temători și așa mai departe. Nu sunt toate acestea în același timp, ci în momente diferite din viață.

În plus, oamenii se atașează de oameni, nu de stânci reci, fără sentimente. În același timp, devin și ei mai sinceri și mai vulnerabili atunci când văd în jurul lor oameni care sunt așa.

Arată-te om, arată-te slab uneori, indecis uneori, deprimat uneori și înfrânt uneori. Arată-te exact așa cum ești. S-ar putea să ai surpriza că îți va aduce beneficii.

ramona badea

Ramona despre... Ramona

Acum că ai ajuns până aici, e momentul să afli câte ceva despre autoarea acestui articol, Ramona Badea. Iată ce mi-a scris despre ea:

Am 33 de ani, am terminat facultatea de Psihologie dar nu am profesat în domeniu.

Totuși, cred că facultatea aleasă și-a îndeplinit exact scopul pe care îl avea în viața mea: să mă ajute să mă dezvolt.

De când mă știu, am avut prea multe gânduri în cap, dar din fericire am descoperit că și scrisul mă ajută să le compartimentez și să le eliberez.

Am scris un roman fantasy în care ambele personaje principale mai au enorm de lucrat la inteligența emoțională, deci dacă vreți să vedeți un exemplu de „așa nu e bine”, îl găsiți aici.

Sharing is caring:

Hai să ne citim și pe mail!

Bi-lunar trimit vești despre ce am mai scris pe blog, conținut exclusiv și recomandări faine!
© dealedianei.ro, 2021