Pe Ramona Badea am cunoscut-o mai întâi prin intermediul blogului ei, Ramona spune. Apoi am avut ocazia să îi descopăr mai mult și mai bine scrisul prin intermediul unui program de scriere creativă, SIMT, lansat de Mona Șimon. Așa am descoperit și că ea a scris un roman, Atinsă de Magie, disponibil în format ebook și audiobook pe blogul ei. E o poveste fantasy interesantă, bine-construită și captivantă.
Dincolo de ipostaza de bloggeriță-scriitoare, Ramona e și om de marketing. Iar, dacă mergem și mai departe de sfera profesională vom descoperi un om deosebit, cald și sensibil. Mai bine, însă, vă las pe voi să o descoperiți prin intermediul interviului pe care i l-am luat.
De vorbă cu Ramona Badea...
... despre scris și Atinsă de magie
Bună, Ramona! Mă bucur tare mult că ești aici, noi am făcut deja cunoștință, dar o să te rog să le spui și cititorilor De-ale Dianei cine ești tu?
Bună, Diana, îți mulțumesc pentru invitație. Să știi că îmi e foarte greu să mă descriu, de fiecare dată când cineva mă roagă să fac asta, mă blochez puțin.
Blogger, scriitor, marketer, iubitoare de animale, visătoare, colecționar de citate. Am un citat pentru orice și bineînțeles că am unul pe care îl folosesc în loc de descriere. Cine sunt eu? „Eu sunt căutarea mea de sine.” (Mircea Cărtărescu)
Cum și-a făcut scrisul loc în viața ta?
Când eram adolescentă, de fiecare dată când terminam o carte bună sau un serial interesant, aveam așa o tristețe și o ușoară frustrare, că acea poveste a ieșit din viața mea pentru totdeauna. Așa că mi-a venit ideea să îi scriu eu continuarea, pe un caiet vechi. Mai târziu, am aflat că acest tip de poveste are și un nume: fanfic.
Astfel și-a făcut scrisul loc în viața mea. E ușor să clădești o poveste, atunci când ai deja contextul și personajele. Apoi, de la fanfiction până la povești independente a mai fost doar un pas, pe care l-am făcut ușor și natural, la un moment dat.
Ai ales să îți publici cartea, Atinsă de magie, online, fiind disponibilă gratuit pe blogul tău în format ebook și audiobook. De ce ai luat această decizie?
Procesul de a publica o carte e lung și anevoios: te lovești de multe refuzuri, unele edituri au deja planul făcut pe un an, altele refuză din start să publice debutanți sau evită autorii români. Am vrut să mă scutesc de acest proces.
Apoi, romanul meu nu este scris impecabil. Dacă te uiți foarte atent, e posibil să găsești mici neconcordanțe sau greșeli de tastare. Ar fi trebuit să treacă printr-un amplu proces de corectare, pentru a fi demn de a vedea lumina tiparului. Nu mi-am dorit toate astea. Am vrut să îl ofer exact așa cum îl aveam eu în minte și în suflet, fără să fie șlefuit. Îmi doresc doar să fie citit. Și dacă va fi citit de oameni care în mod normal nu cumpără cărți, cu atât mai bine.
Cum ți-ai descrie cartea sau, mai bine spus, te provoc să creezi o invitație pentru ca oamenii să o descopere!
Atinsă de magie este un roman fantasy în două volume, care ne spune povestea Arianei, elevă a unui colegiu de ființe supranaturale ce se află ascuns în munții Piatra Craiului. Acțiunea, destul de alertă, vă va purta alături de ea într-o călătorie inițiatică plină de obstacole și descoperiri șocante. Ariana cea de la începutul primului volum nu este aceeași cu Ariana de la sfârșitul volumului doi. Toate întâmplările prin care trece o schimbă, o maturizează.
Dar un lucru este cert: într-o lume în care ființe atinse de magie neagră pândesc la tot pasul, într-un Colegiu de vampiri, semivampiri, magi și Tamaduitori care se află într-o competiție acerbă pentru a deveni Vânători, într-o perioada plină de schimbări, cel mai greu și mai greu este sentimentul de a fi respins de persoana de care ești îndrăgostit.
Am citit și alte povestiri de ale tale și în multe am găsit elemente fantasy, consideri că acest gen te reprezintă?
Da, cu siguranță. Ador acest gen. Am citit mult fantasy, de la Twilight la Urzeala tronurilor, am văzut multe filme și seriale de acest gen și de asta cred că îmi este și mai ușor să scriu povești fantasy.
Cine și ce te inspiră să scrii?
Cărțile pe care le citesc, filmele pe care le văd și tot felul de gânduri precum „și dacă extratereștii au creat oamenii, apoi au fugit înapoi pe planeta lor?”. Setea de (auto)cunoaștere aduce mai multe întrebări decât răspunsuri, iar unele dintre aceste întrebări se transformă în povești.
La ce alte proiecte scriitoricești mai lucrezi?
Lucrez la ceva. Va fi ceva diferit și sper să va placă. Atât pot să spun, pentru că momentan totul e la nivel de discuție, nu am nici măcar primul capitol.
Cum vezi tu viitorul cărților? Vom trece spre digital și vom uita de formatul clasic, tipărit?
Da, cred că viitorul este digital. Sigur, vor mai rămâne câțiva melancolici care vor păstra în biblioteca de acasă cărți cu copertele îngălbenite de timp și le vor frunzări paginile fragile din când în când. Așa cum în prezent sunt persoane care păstrează viniluri, deși muzica s-a mutat în digital, vor fi și în viitor oameni care vor avea cărți în format clasic.
... despre blogging și proiecte online
Trecând în altă dimensiune a scrisului tău, blogging-ul, cum au fost începuturile tale în blogosferă? Cât de relevant mai e un blog în ziua de azi?
Începutul meu în blogosferă se întâmpla undeva prin 2009 și a fost destul de timid, cu rezultate foarte modeste. De atunci, am deschis și închis multe bloguri: de știri, de carte, de povești etc., până am ajuns la cel de astăzi. Fiecare dintre acele bloguri m-a reprezentat pe mine cea dintr-o anumită perioada, apoi a încetat să mă mai reprezinte.
Blogurile sunt încă relevante și cred că vor rămâne relevante pentru o anumită categorie de oameni.
Este vreun subiect despre care nu ai scrie nici în ruptul capului?
Nu aș scrie povești sau articole care să susțină ura împotriva unor minorități de orice fel (etnice, sexuale, religioase etc.), hărțuirea, abuzurile, nedreptățirea unei categorii sociale. În rest, nu îmi vine in minte un subiect despre care nu aș scrie.
Ești marketer, așa că nu pot să nu te întreb: ce ai alege între un articol foarte optimizat din punct de vedere SEO și un articol care este bazat mai mult pe storytelling?
Depinde care ar fi scopul articolului și unde ar urma să fie postat. Dacă vreau să scriu un articol care să emoționeze cititorii mei, pe cei care intră constant pe blog sau sunt notificați atunci când postez, apelez la storytelling. Dacă vreau să atrag noi cititori, atunci optimizarea SEO mă ajută. Totuși, ideal ar fi să le îmbin pe ambele.
Ce ai învățat din blogging și ai putut transpune în scrierea de texte fiction? Dar în viața ta de zi cu zi și în profesia ta?
Cel mai mare blog al meu, foarte cunoscut la vremea aceea pe nișa lui, a fost unul de fiction, deci cumva poveștile și articolele au mers mâna-n mâna cam de la început.
Cred că am învățat mai multe la job și am putut aplica și la blog, decât invers.
Mai ai și un alt proiect online, Femeia la volan? Ce ne poți spune despre el?
Proiectul „Femeia la volan” a apărut din dorința de a ajuta persoanele care fac școala de șoferi, dar și pe proaspeții șoferi. Iată un adevăr: școala de șoferi e grea. Nici ce urmează după, primele zile sau săptămâni singur la volan, nu e prea ușor. Nimeni nu îți spune asta. Eu am vrut să atrag atenția asupra acestui subiect, pentru ca oamenii să știe la ce se înhamă. Apoi, bazându-mă pe experiența mea de șofer începător, am venit cu diverse sfaturi, pentru a-i ajuta pe cei care nu reușesc să ia permisul, dar și pe cei care l-au luat, dar le e teamă să conducă.
Din păcate, am încheiat acest proiect, de pe o parte pentru că hate-ul și misoginismul m-au cam doborât, pe de altă parte pentru că nu am vrut să fiu redusă la asta: o fată care își da cu părerea despre condus. Lăsasem undeva în spate toată povestea cu bloggingul și am simțit nevoia să mă întorc la ea.
... despre omul Ramona Badea
Cum arată o zi din viața ta? Când găsești timp pentru tot ceea ce faci?
Ziua mea începe întotdeauna cu o cafea bună, cu mult lapte. Apoi, dedic timp jobului meu, urmând ca în timpul liber să mă ocup de scris, diverse proiecte și hobby-uri. Nu îmi găsesc întotdeauna timp. Am o întreagă listă de lucruri pe care vreau să le fac, dar încă nu am apucat. Am și câteva povești în minte, pe care nu am reușit să le scriu.
Când și cum îți iei pauze?
Încerc să nu ignor necesitatea pauzelor. În fiecare zi, cu foarte, foarte puține excepții, pun pauză în jurul orei 13 și îmi iau prânzul. Este cea mai importantă masă a zilei pentru mine, așa că timp de 15-20 de minute mănânc și poate mă uit la o parte dintr-un film sau la ceva pe Youtube. De regulă, îmi iau pauză ori de câte ori simt nevoia, pentru că îmi este teamă de burnout, dar am o mică obsesie: să las totul în ordine înainte de a pleca în concediu.
Am vorbit despre pasiunile tale, să vorbim și despre… frici? De ce se teme Ramona?
Oh, de o grămadă de lucruri! De păianjeni, gândaci zburători, cutremure, război, violență de orice fel. Uneori mă tem de confruntări sau de pierderea persoanelor dragi. Dar cel mai și cel mai rău mă tem de faptul că voi trece prin viață fără să reușesc să las o urmă.
Ce părere ai tu despre vulnerabilitate, crezi că e ceva ce nu trebuie afișat public, o slăbiciune sau, dimpotrivă?
Cred că e musai să afișăm vulnerabilitate, dacă vrem să evoluăm ca oameni și ca societate. Unul dintre principalele motive pentru care mulți bărbați devin toxici în relații este acela că li s-a interzis să fie vulnerabili, încă din fragedă pruncie. „Bărbații nu plâng!”, „Dar ce ești, tu, muiere, să te vaiți?” și alte expresii care inhibă emoțiile sunt foarte dăunătoare și nu ar mai trebui folosite.
Desigur, mulți te consideră slab, dacă te arăți vulnerabil. E ok, nu toți evoluăm în același timp, dar asta nu înseamnă că trebuie să le permitem celor care nu au ajuns încă la acel stadiu de dezvoltare personală care să le permită înțelegerea emoțiilor, să ne dicteze cât de vulnerabili avem voie să fim.
Și, revenind la scris, dacă ar fi să scrii o carte despre tine, cum s-ar numi ea?
Nu m-am gândit niciodată. Cred că o carte despre mine ar putea fi plictisitoare.
Bine, asta nu e pe deplin adevărat. Dar ca să nu fie plictisitoare ar trebui să intru în cele mai întunecate cotloane ale minții mele, în cele mai negre amintiri și să scot de acolo emoții care stau de mult timp ascunse. Și nu știu dacă aș avea vreodată curaj să fac asta, pentru că uite o realitate: oamenii te judecă pentru ceea ce scrii.
Care e cel mai mare vis al tău?
Să îmi cumpăr o cabană undeva la țară, unde aerul e proaspăt, iar oamenii nu sunt atât de stresați și să mă retrag acolo la pensie sau poate chiar mai devreme.
Iată că am ajuns la final, îți mulțumesc pentru timpul acordat și sper că te-ai simțit bine alături de noi. Ai dori să le transmiți ceva celor ce ne-au citit?
Diana, îți mulțumesc pentru invitație! Chiar a fost o provocare să răspund la întrebările tale. Sper că răspunsurile mele v-au făcut suficient de curioși încât să intrați pe blogul meu. Iar dacă ajungeți acolo, să pășiți cu grijă, pentru că în acel loc se află, ascunsă cu grijă printre rânduri, o bucată din sufletul meu.
În încheiere, nu pot decât să vă invit și eu să o citiți pe Ramona. Sper ca scrisul ei să treacă de granițele blogosferei, dar până atunci, v-am spus unde o găsiți.
P.S.
Chiar dacă nu o citeați, probabil sunteți familiarizați cu scrisul ei căci acum nu mult timp a semnat și un guest post despre inteligența emoțională aici, pe De-ale Dianei.
❤️D.
4 Comments
Un interviu absolut superb! Interesant mi se pare că o știam pe Ramona din online, adică numele ei nu-mi este chiar străin, însă nu știam de cartea ei și nu pot spune că o citeam. Mă bucur că am descoperit-o prin intermediul acestui interviu. Felicitări amândurora și succes în toate proiectele!
Mă bucur tare mult că ți-a plăcut interviul și că ai putut să o descoperi pe Ramona, chiar face niște lucruri foarte interesante și e un om de o sensibilitate aparte, ușor de îndrăgit.
Am cunoscut un om minunat prin intermediul acestui interviu.
Ramona, nu te descuraja si nu renunta la proiectele tale din cauza vorbelor rautacioase.
hugs pentru amandoua!
Ce mă bucur ❤️