Citesc de mică. Prin și datorită cărților am devenit eu atât personal, dar și profesional. Ele mi-au deschis orizontul. Mi-au permis să visez și chiar să creez. Ele m-au învățat multe lucruri care acum îmi sunt o a doua natură. Ele mi-au format disciplina. În ele găsesc mereu răspunsuri.
Dacă m-ați pune să aleg o carte anume, una care să fi contribuit în mod definitiv la formarea mea, una care să îmi fi schimbat viața, nu aș putea. Nu cred în așa ceva. Toate sunt importante. De fapt, suntem suma cărților citite. Indiferent de momentul în care ne-am apucat de lectură, fiecare carte dusă până la final te schimbă. Asta se întâmplă negreșit, de fiecare dată fie că vorbim de ficțiune, fie de non-ficțiune. Și nu spun asta doar pentru a da bine pe hârtia virtuală. Spun asta pentru că am întrebat mai mulți prieteni bloggeri, iar răspunsurile lor m-au dus tot în direcția asta.
Ce au răspuns bloggerii când i-am întrebat despre cărțile care le-au schimbat viața?
Raluca Anghel: „Toate :)) toate cărțile pe care le-am citit până acum m-au ajutat să fiu ceea ce sunt. Pentru că am citit aproape toată viața, cărțile m-au însoțit permanent și asta n-o să se schimbe.
De la cărțile de povești din copilărie care m-au purtat în tot felul de lumi fantastice unde mi-am făcut tot felul de prieteni printre personaje (preferatele mele erau poveștile lui H.C Andersen), la poezii, îmi plăceau tare poeziile lui Topîrceanu când eram copil, mai târziu la romane care mi-au vorbit despre viață și iubire, apoi la Psihologie, dezvoltare personală, tot ce am citit m-a ajutat să mă dezvolt, să cresc și să am o viață mai frumoasă. Pentru că vorba aceea: ai atâtea vieți cate cărți ai citit
Așa că aș spune că sunt în continuu «modelată» de cărți și nu aș schimba nimic.”
Ana Sylvi: „Nu cred că am stat sa analizez asta până acum, presupun că trebuie să mă întorc în timp mai bine de 30 de ani, ca să o iau de pe la începuturi. Așadar, basmele, poveștile și legendele au fost printre puținele amintiri prețuite din copilărie, nu că aș fi fost un copil chinuit, că nu. Nu la modul cum sunt alții. Am fost un copil neobișnuit. De acolo am înțeles că orice e posibil, dacă îți dorești și nu renunți. Apoi, romanele de aventuri, de capă și spadă m-au învățat că poți oricând să îndrăznești și nu poți să lupți fără un zâmbet pe față. Ani după ani, orice carte a mai adăugat un strop de înțelegere pentru una sau alta din multele chestiuni ale acestei lumi.
Nu pot să-ți dau un titlu, dar cred că se înțelege ideea. Carte după carte, se construiește ceva, mii de punți între mine și lume, între mine și alții. Și să nu uităm poezia. Un miracol între marii poeți și mine, între mine și contemporanii mei care au citit măcar un vers, o strofă din ce scriu.”
Almona Țilea: „Cred că toate cărțile pe care le-am citit au contribuit la ceea ce sunt acum. Chiar dacă pe unele mi le amintesc cu multe amănunte și pe altele doar că le-am citit, nu cred că a existat o lectură inutilă.
Legendele Olimpului și Cireșarii mi-au dezvoltat spiritul de aventură. Cărțile polițiste mi-au conturat gândirea logică și analitică. Iar Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian m-a învățat cum să abordez timpul liber și vacanțele. Să mi le dedic mie și să fac lucruri pe care nu le fac în mod obișnuit.
Ultima, dar nu cea de pe urmă, cartea de bucate a bunicii.”
Emil Călinescu: „Din punctul meu de vedere, este greșit să considerăm că o singură carte ne-a schimbat viața. Chiar și dacă am ajunge la concluzia că o carte te-a pus pe gânduri mult, trebuie sa luam în considerare faptul că acea
carte a putut fi citita și înțeleasă pentru că în prealabil ai citit alte sute ori mii de cărți.
[…] ideea e că totul este acumulativ. La întrebarea asta as putea răspunde doar cu abecedarul, căci datorita acelei cărți am putut citi ulterior multe altele.”
Irina-Cristina Țenu: „Îmi este greu să aleg o carte. Din momentul în care am început să citesc, cărțile au început să-mi contureze viitorul. Sunt aici datorită lor. Toate m-au ajutat, într-un fel sau altul, să fiu ceea ce sunt. Nu pot exclude nici măcar una. Doar să le mulțumesc tuturor.”
Raluca Păun: „Fiecare carte citită îmi aduce un plus valoare. Nu pot numi una, două sau trei deoarece fiecare reprezintă câte un material care m-a ajutat să evoluez. Sunt unde sunt grație lor. Sunt cine sunt grație lor. Sunt ceea ce sunt grație lor. Deoarece fiecare m-a împins spre o nouă carte și spre un nou univers. Îmi plac și articolele. Multe dintre ele sunt educative, practice… Îmi plac și oamenii care scriu, dar și cei care citesc.
În schimb, pot spune că una este de suflet și o recitesc cu placere: Pe aripile vântului.”
Oana Lambrache: „Să aleg doar o carte care m-a ajutat să fiu cine sunt este la fel de greu cu a alege cartea preferată! Cred că fiecare carte pe care am citit-o a pus o cărămidă cât de mică la formarea mea, fiecare și-a lăsat o urmă în sufletul meu.”
Concluzia mea
Vedeți? Nu sunt singura care consideră că nu poți alege o singură carte. Fiecare își aduce contribuția la formarea noastră. Chiar și cele care nu ne plac și le abandonăm.
Voi ce credeți despre asta?
♥ D.
foto: Canva Pro
4 Comments
am trecut repede de la “Povesti nemuritoare” la “ Coliba unchiului Tom”. la 11 ani citeam pe furis cartile din biblioteca mamei si tot atunci am citit “Anna Karenina” si multe carti din literatura rusa. imi amintesc ca am inceput sa citesc “Crima si pedeapsa”, dar n-am terminat-o niciodata. privind in urma ma gandesc ca nu a fost o alegere buna. sunt carti la care nu m-am mai intors niciodata.
Și eu am evoluat repede cu lectura. Dar fiecare are propriul său drum.
biblioteca scolii era o comoara, dar cu greu gaseai “Recreatia mare” a lui Santimbreanu, ori alte carti pentru copii. ai mei nu ne prea cumparau carti pentru varsta noastra. nu stiu cum am ajuns sa citesc “ Groapa” lui Eugen Barbu. nu stiu daca aveam mai mult de 12 ani. deci, in copilaria mea nu au existat carti pentru copii. “furam” si citeam tot ce gaseam in biblioteca mamei si… asta am fost.
multumesc pentru articol, Diana! mi-a placut mult!
💞
Oh, și eu citeam cărți pentru „oameni mari” din aceleași motive. Însă nu aș face lucrurile altfel, dacă ar fi să o iau de la capăt.