Cuprins
O boală poate fi văzută întotdeauna din două perspective: una pur medicală și una umană, tradusă prin experiențele celor care se confruntă cu ea într-un fel sau altul. În Alzheimer. Scurtă perspectivă asupra unuia dintre cele mai mari mistere ale creierului, Eva Anca Hamza îmbină aceste două perspective cu scopul de a oferi cititorilor o înțelegere completă asupra acestei afecțiuni.
Într-un interviu acordat recent, scriitoarea îmi mărturisea:
Cartea Alzheimer a încolțit în mintea mea în momentul în care o îngrijeam pe bunica din partea tatălui, suferindă de această boală. Dar, chiar și atunci, consideram că spun asta doar în glumă, așa cum mulți afirmăm, adeseori, că am putea scrie o carte despre X experiență. [...] Scrierea ei a fost terapeutică, m-a ajutat să retrăiesc amintirile respective dintr-o altă perspectivă, cu alte sentimente.
În fapt, cartea e o adevărată experiență și pentru cititori, una din care avem numai de învățat. Când scriu asta, nu mă refer doar la informațiile științifice extrem de interesante oferite în partea a doua a cărții. Mă refer în special la prima parte a cărții, cea în care avem de-a face cu experiența personală a Evei Anca Hamza din perioada în care își îngrijea bunica.
Cum am citit eu Alzheimer?
Cred cu tărie că nu poți înțelege cu adevărat o boală până ce nu trăiești cu ea. În prima parte a cărții fix despre asta e vorba: despre modul în care o astfel de afecțiune neurologică impactează nu doar viața celui ce primește diagnosticul, ci și pe cei din jurul său. Întreg ecosistemul familiei e schimbat.
În filme, alzheimerul e portretizat într-un mod aproape stereotipic. Un exemplu foarte cunoscut este The Notebook (bazat pe cartea omonimă a lui Nicholas Sparks). Însă, această afecțiune ce presupune mai mult decât ștergerea amintirilor. La unii bolnavi, aceasta se manifestă în moduri extrem de agresive, iar bunica Ancăi fix această formă a dezvoltat-o. Astfel, cartea se transformă într-o mărturie cutremurătoare a unor întâmplări ce au dus la măsuri care pot părea inumane, dar care au avut scopul de a-i menține pe toți în siguranță.
Această primă parte se citește cu admirație pentru tăria psihică necesară de a avea de înfruntat o astfel de boală. E o parte ce ne pune cu adevărat pe gânduri: oare noi cum am proceda? Cum ar proceda cei apropiați dacă am dezvolta o astfel de afecțiune?
Partea a doua se bazează pe studii științifice și ne oferă mai multe informații despre alzheimer și toate complicațiile pe care acesta le poate aduce. Gândurile pe care prima parte le-a stârnit nu fac decât să se adâncească.
Am citit cartea aceasta cu sufletul și mintea deschisă și pot spune că m-a impresionat. M-am și regăsit pe alocuri, poate o să vă povestesc cândva. Însă cred cu tărie că ea va marca pe oricine. Nu ai cum să nu îți pui întrebări citind-o, e clar.
Cui recomand cartea?
Dacă v-am făcut curioși, aflați că Alzheimer poate fi găsită pe site-ul editurii Quarto. Fie că citiți sau nu non-ficțiune, eu v-o recomand cu drag. E o carte care nu are cum să vă lase indiferenți, o carte pentru oricine. Modul în care a fost ea primită de către public nu face decât să confirme acest lucru așa cum am aflat:
[...] mă așteptam să o citească doar persoanele care cunoșteau într-o oarecare măsură boala. Însă am avut surpriza să se arate interesate mult mai multe persoane de această carte decât speram inițial. Iar faptul că în jumătate de an am epuizat primul tiraj a fost pentru mine cel mai bun feedback pe care îl puteam primi în acest sens. Cât despre părerile cititorilor, și ele au fost bune. Desigur că am primit și, să le zicem, critici constructive și unii mi-au spus că ar fi vrut să povestesc chiar mai mult din experiența trăită cu bunica, însă chiar și așa, toți s-au declarat mulțumiți de lectura în sine.
De asemenea, pe Eva Anca Hamza o puteți citi și pe blogul ei, Rândurile Evei. Eu acolo am descoperit-o, dar, fără a exagera, nimic din ce am citit și ce știam despre ea nu m-a pregătit pentru Alzheimer. Izbutind cartea am simțit-o cumva mai aproape, mai ales după ce a avut curajul și deschiderea de a ne împărtăși o bună bucată din viața ei.
Dar, cam atât pe ziua de azi. Sper ca recomandarea mea de azi să vă fi inspirat. Ori poate ați citit deja cartea, caz în care vă aștept opiniile despre ea în comentarii!
♥ D.
foto: arhiva personală
2 Comments
Mulțumesc din suflet pentru recenzia minunată! Atât de frumos și de emoționant ai scris, încât mi-au dat lacrimile. Mă bucur că m-ai simțit mai aproape citindu-mi cartea și că informațile ți s-au părut utile. Te îmbrățișez!
Mă bucur tare mult că ți-a plăcut ❤️ am vrut să surprind emoția din carte, sper că mi-a ieșit!