Despre antologia S.I.M.T. Calea Către Carte. Pe Muchie de Poveste

antologia S.I.M.T. Calea Către Carte. Pe Muchie de Poveste

Cuprins

Totul a început în 2022 cu o provocare lansată de Mona Șimon. O provocare numită S.I.M.T (Scris, Inspitație, Motivație pentru Tine). Rezultatul? Niște povești scrise cu drag pe Illusion’s Street care momentan e privat pentru că nu renunț la visul de a vedea măcar unele dintre povestirile acelea publicate și nu știu ce reacție ar avea editurile, dacă ele ar mai fi încă disponibile la „liber”. Oriana, California Dreamin’, Lucruri pe care nu le poți ascunde și Țintește-i inima și apasă pe trăgaci! au fost textele mele scrise pentru această provocare. Le-am scris cu drag și, judecând după feedback-ul primit, chiar au fost apreciate.

Însă nu doar eu am participat la provocarea Monei. Au mai spus da și Daniela Alistar, Ramona Badea, Florina Popa Dumșe, Lelia Iancu, Oana Lambrache, Oana Pană, Theodora-Raluca Păun și Almona Țilea. Și textele lor au fost la fel de bine-primite și așa a încolțit ideea unei antologii care a văzut lumina tiparului în 2023 la editura Quarto: S.I.M.T Calea Către Carte. Pe muchie de poveste.

E deja a patra apariție editorială pentru mine și a treia disponibilă publicului larg. Prima, Pastile de nesomn, apărută sub coordonarea Corinei Ozon a fost disponibilă unui grup restrâns, dar pentru mine e specială – a fost debutul meu. Au mai urmat apoi cele două antologii Siono: Nuanțe de piper și ciocolată și Litere pe fulgi de nea.

Ați spune că deja am experiență, dar fiecare nouă apariție e diferită. E o altă emoție. Fiecare marchează o altă etapă. Pastile de nesomn a fosto decizie de moment, nu am gândit prea mult textul acela, mai mult l-am simțit și probabil că am făcut ceva bine dacă a fost selectat de Corina. 

Pentru Nuanțe de piper și ciocolată am fost ceva mai rațională. Am scris tot cu sufletul, dar am gândit ceva mai mult acțiunea, cadența cuvintelor și așa a ieșit Muza. Apoi, mă gândeam că voi sta pe bancă anul următor când editura Siono a anunțat o nouă antologie. Nu-mi ieșea deloc o poveste de iarnă… Și apoi am ascultat întâmplător una din piesele mele preferate din vremea facultății: Back to December a lui Taylor Swift. Și… aia a fost! Povestea mea de iarnă a primit același titlu cu al piesei care a inspirat-o și a fost selectată pentru antologia Litere pe fulgi de nea (am scris și un prequel al poveștii).

Despre poveștile mele din antologia S.I.M.T. Calea Către Carte. Pe Muchie de Poveste

antologia S.I.M.T. Calea Către Carte. Pe Muchie de Poveste

Față de celelalte antologii, povestirile publicate acum au apărut, așa cum vă spuneam, ca un răspuns la niște provocări / exerciții de scriere propuse de Mona. Nu au fost neapărat ceva spontan, niște idei încolțite în minte din semințe împrăștiate cine știe când. Însă au fost scrise la fel ca toate celelalte: cu o bucată de suflet prinsă în ele. Nu aș intra prea mult în detalii. Aș vrea ca voi să (re)citiți povestirile și să îmi spuneți cum le-ați simțit. Totuși, nu le pot lăsa să treacă așa, neobservate, deci vă las totuși câteva cuvinte despre fiecare poveste așa cum o văd eu:

Pe lângă aceste patru povești a mai trebuit, totuși să scriu și ceva nou,  ceva ce nu ați mai citit pe nicăieri: o mărturisire. A trebuit să scriu despre scris așa că am scris cum el mi-a fost „buncăr pentru suflet” de-a lungul anilor. A fost… eliberator, mi-am ucis ceva demoni!

antologia S.I.M.T. Calea Către Carte. Pe Muchie de Poveste

Despre poveștile colegelor mele de antologie și alte surprize pe calea către carte

După cum ați văzut deja, am fost într-o companie destul de plăcută. Cu unele dintre autoare m-am mai întâlnit între coperți de carte, dar cu altele a fost prima dată. Și ce m-am bucurat că a fost așa!

Antologia se deschide cu textele Danielei Alistar pe care am admirat-o mereu. Se folosește de natură în așa mod încât te simți aruncat în mijlocul poveștii, efectiv simți ce scrie. Dintre poveștile ei, preferata mea a fost Străina, un text care efectiv mi-a stârnit zâmbete.

Ramona Badea vine la rând cu scrieri din alte lumi. Povestirile ei sunt presărate din plin cu fantezie. Preferata mea? Prințesa Soraya, am adorat lupta interioară a eroinei și planul ei bine pus la punct. Mi-ar fi plăcut chiar și o continuare!

Următoarea, Florina Popa Dumșe scrie cu căldură, iar din textele ei mereu răzbește pasiunea pentru dezvoltarea personală. Dintre poveștile ei cuprinse în antologia S.I.M.T. Calea Către Carte. Pe Muchie de Poveste am rezonat cel mai mult cu Într-o zi se manifestă ADIO – o întâmplare dureroasă care lasă un  gol în inima oricui, un gol cu care te împaci greu…

Lelia Iancu are un stil aparte care deja îmi e familiar. Îmi dau seama repede dacă un text îi aparține. Textele ei au mereu o notă psihologică sau spirituală, iar Enigma din spatele justiției e o demonstrație superbă a talentului ei de a născoci povești surprinzătoare și imprevizibile.

Oana Lambrache a fost o surpriză pentru mine. Da, știam că poate scrie, doar îi citeam blogul! Însă nu am mai citit proză scrisă de ea (dacă nu mă înșel acestea au fost primele ei încercări). Chiar și dacă nu o știi bine pe Oana, deduci cu ușurință din ce a scris că are o înclinație către mister și suspans. Preferata mea dintre poveștile ei a fost Ceața: un viitor sumbru și o luminiță la capătul tunelului. M-a dus cu gândul un pic la The Last of Us.

 

despre antologia S.I.M.T Calea Către Carte. Pe muchie de poveste

Cealaltă Oană, Oana Pană, în schimb, nu m-a surprins. Știam deja cum scrie: presărând suflet din belșug printre cuvintele ei. Eu și ea, povestea care mi-a plăcut cel mai mult dintre textele de aici, e o dovadă vie a unei sensibilități aparte și a unei atenții desăvârșite acordate sondării sufletului uman.

Theodora-Raluca Păun, din ce știu, are experiență în auditare și, prin urmare, doi ochi ageri cărora nu le scapă nimic. Proza ei e presărată cu detalii minuțioase în pur stil balzacian (la fel, din ce știu, îl adoră pe Balzac). Din ce a scris ea, cel mai mult mi-a plăcut Dansul – o descriere minuțioasă a unui dans lasciv care bagă în păcat orice privitor!

Și ultima, dar nu cea din urmă, e Almona Țilea. Tot ce scrie ea are parfum de Grecia, de aer sărat de mare, de… vacanță. Când mă gândesc la textele ei din antologia S.I.M.T. Calea Către Carte. Pe Muchie de Poveste
unul îmi vine imediat în minte. Ba chiar l-am reținut de când această carte era doar o idee îndrăzneață. Vorbesc despre Invitația. Scrisă într-un stil franc, fără floricele artistice, povestirea nu doar că este un exemplu excelent al stilului scriitoricesc al Almonei, ci și al spiritului ei liber, neinteresat de părerea altora.

Însă antologia S.I.M.T mai conține ceva, pe lângă povestiri. Așa cum eu am scris despre temerile mele legate de scris, la fel au scris și colegele mele. Astfel, am realizat că nu suntem așa diferite, deși fiecare are stilul ei și propriile înclinații literare.

În plus, pe lângă textele noastre, M.C. Simon a venit cu cinci sfaturi legate de activitatea scriitoricească menite să îi ajute pe cei la început de drum și nu numai. Practic, o adăugare interesantă ce face proiectul S.I.M.T. Calea Către Carte. Pe Muchie de Poveste și mai special!

În încheiere, pot doar să sper că veți citi și voi cartea și-mi veți lăsa o părere despre textele mele și nu numai.

 

D.

Dacă vreți să fiți printre primii care află când scriu ceva, vă aștept pe WhatssApp. (Și fiți fără grijă: cine nu are numărul vostru de telefon, nu îl vede.)

Sharing is caring:

Hai să ne citim și pe mail!

Bi-lunar trimit vești despre ce am mai scris pe blog, conținut exclusiv și recomandări faine!
© dealedianei.ro, 2021