Cuprins
Cine mă știe cu siguranță cunoaște pasiunea mea pentru Elif Shafak. În toți anii mei (nu spun câți pentru că o să tot actualizez articolul, deci e irelevant) nu am întâlnit un scriitor care să se muleze așa bine pe sufletul meu cu poveștile și modul în care folosește cuvintele. Într-un discurs TED pe care l-am mai împărtășit cu voi, ea povestește cum orice cuvânt are gust.
[...] încă din copilărie, fiecare literă din alfabet are o culoare diferită, și culorile îmi inspiră arome. De exemplu, culoarea purpurie e picantă, aproape parfumată, și orice cuvânt pe care-l asociez cu purpuriu are același gust, cum ar fi „asfințit” – un cuvânt foarte picant.
Și, într-adevăr, scrierile ei sunt (cel puțin pentru mine) sinestezice. Știe să îmbine cuvintele astfel încât să capete formă, textură, chiar și miros / gust. Din acest motiv m-am îndrăgostit de ea.
Pe scurt despre Elif Shafak
Născută la Strasbourg în 1971, Elif Bilgin (numele ei real) este fiica filosofului Nuri Bilgin și a lui Șafak Atayman devenită ulterior diplomat. După divorțul părinților aceasta s-a întors cu mama ei la Ankara unde a fost crescută cu ajutorul bunicii materne. Ea recunoaște că a fost dificil să crească într-o familie disfuncțională, dar că mediul „nepatriarhal” a avut un impact benefic asupra ei.
Adolescența și-a petrecut-o în Madrid, Iordania și Germania, iar la optsprezece ani a decis să folosească prenumele mamei sale „Șafak” (zorii zilei) drept pseudonim literar. (În volumul Lapte negru detaliază această alegere dacă sunteți curioși). De remarcat este faptul că autoarea pare să prefere grafia „Shafak”, probabil pentru că limba principală în care scrie este engleza, ea însăși fiind stabilită de ani buni în Regatul Unit.
Controverse demne de dramele turcești
Subiectele abordate de către Elif Shafak nu sunt întotdeauna din cele mai comode, astfel că s-a găsit în mijlocul unor controverse destul de devreme în cariera ei scriitoricească. Aceasta a fost dată în judecată de către statul turc pentru că în cel de-al doilea roman publicat în limba engleză, Bastarda Istanbulului, ea recunoaște genocidul armean. Despre acest episod aceasta mărturisea într-un interviu acordat British Council:
În timp, cu ajutorul cărților, al cercetărilor și al călătoriilor, am început să pun întrebări. Acestea m-au ajutat să depășesc cutia mea mentală și propriile stereotipuri. Am vizitat arhivele orale armenești din Canada, am vizitat zeci de familii armeano-americane din San Francisco, Boston, Michigan, Paris și, bineînțeles, Istanbul și Ankara. Am ascultat, am învățat, iar mintea și inima mea s-au extins. Am scris Bastarda Istanbulului cu acest sentiment. Am fost judecată pentru „insultarea turcilor și pentru că am luat partea armenilor”. Dar cei care m-au dat în judecată nu au înțeles că eu eram de partea adevărului, a memoriei, a responsabilității și, în cele din urmă, a iubirii și a umanismului.
Acest proces, în care autoarea a fost judecată pentru părerile unui personaj fictiv, nu face decât să ne ridice dubii și asupra noilor acuze conform cărora romanul Palatul Puricilor ar fi plagiat după romanul Palatul muștelor scris de Mine Kirikkanat (o scriitoare de origine turcă recunoscută pentru opiniile conservatoare).
În primul rând, trebuie să se înțeleagă că această problemă nu este construită pe o bază legală. Acest caz nu are legătură cu protejarea drepturilor intelectuale și artistice sau legate de literatură. În schimb, este construit pe obsesie personală și rea-voință. Voi încerca să explic motivele pas cu pas. Prin acest proces, susține că romanul meu este un plagiat al operei sale. Echipa noastră de avocați a prezentat instanței un raport detaliat, care cuprinde 150 de pagini și include opinii ale unor critici literari și academicieni reputați
Dar, zic că e cazul să lăsăm controversele deoparte și să trecem la cărți, până la urmă ele sunt subiectul acestui articol.
Cărți scrise de Elif Shafak pe care le-am citit și iubit mai mult sau... mai puțin
Elif Shafak este autoarea a nouăsprezece cărți, dintre care doisprezece romane. A fost tradusă în 57 de limbi și a primit numeroase premii și distincții literare, fiind și vicepreședintele Royal Society of Literature. Eu prefer să o citesc în engleză căci este limba în care ea își scrie cărțile și astfel pot pătrunde mai bine în universul ei creativ, dar și ce am citit tradus în limba română mi-a mers tot la fel de bine la suflet. Elif e o Șherezadă modernă care știe să te capteze cu fiecare propoziție. În cele ce urmează o să vă prezint un top personal, începând cu cartea care m-a impresionat cel mai puțin și terminând cu preferata mea. (Am subliniat „personal” pentru că cititul e pur subiectiv 😉De asemenea, unele cărți au fost împrumutate de la bibliotecă așa că nu le-am mai avut pentru poză.)
- 8. Onoare - un roman ce are ca subiect uciderea pentru onoare. Am citit-o acum mulți ani, după Bastarda Istanbulului și Cele patruzeci de legi ale iubirii. Probabil dacă era prima, nici nu aș mai fi citit altceva scris de Elif Shafak. Efectiv nu m-am putut conecta cu ea. Mi s-a părut la vremea aceea prea întortocheată. Așa, am fost conștientă că nu poți rezona cu absolut tot ce scrie un autor și am mers mai departe. Poate îi voi mai da o șansă cândva.
- 7. 10 minute și 38 de secunde în această lume stranie - povestea de viață a unei prostituate pe nume Tequila Leila și ce se petrece în mintea ei în ultimele ei clipe de luciditate. Mi-a plăcut, am găsit aici acea sinestezie de care vă spuneam. Însă cumva a conținut tot ce mă așteptam să conțină o astfel de poveste scrisă de Elif.
-
6. Cele patruzeci de legi ale iubirii - o poveste desfășurată care se desfășoară pe două planuri care se întrepătrund. Pe de o parte avem povestea devenită deja legendă a sufitului Rumi și a prieteniei sale cu Shams Tarbiz. Vorbim despre o prietenie unică pe care sufiții din secolele următoare au comparat-o cu întâlnirea a două oceane. Datorită lui Shams, Rumi s-a transformat dintr-un cleric obișnuit într-un mistic angajat, poet pasionat, avocat al iubirii și inițiator al dansului extatic al dervișilor rotitori, îndrăznind să se elibereze de toate regulile convenționale.
În celălalt plan, o întâlnim pe Ella Rubinstein, o femeie din zilele noastre care evadează din monotonia vieții citind un manuscris despre Rumi, Shams și cele patruzeci de legi alte iubirii. Viața ei devine brusc alta. Am apreciat nota de misticism și lecțiile de viață. Cumva, m-a dus cu gândul la Viața pe un peron a lui Octavian Paler (eram mare fan pe atunci), dar ceva mai diferit, mai apropiat sufletului meu.
- 5. Bastarda Istanbulului - prima mea întâlnire cu Elif Shafak. A fost dragoste la prima propoziție. Practic, eram acolo, în Istanbulul aglomerat alături de Zeliha. Am adorat și temele abordate: familia, statutul femeii în Turcia modernă, traumele familiale. Deși nu sunt neapărat un fan am apreciat și stropul de realism magic inserat. Cred că a fost cea mai bună carte pentru a face cunoștință cu proza autoarei desemnate de BBC între cele mai influente și inspiraționale 100 de femei.
- 4. Palatul puricilor - Amplasat într-un bloc de apartamente cândva impunător din inima Istanbulului, acest roman spune povestea Palatului Bomboana, construit de un emigrant rus pentru soția sa la sfârșitul regimului țarist. Clădirea este acum, din păcate, dărăpănată, infestată de purici și găzduiește zece persoane și familii foarte diferite. Am apreciat modul în care din povestea principală se desprind, precum ramurile de trunchiul unui copac, toate celelalte povești.
- 3. Lapte negru - în parte autobiografie, în parte ficțiune, romanul acesta m-a ajutat să o înțeleg mai bine pe Elif Shafak nu doar ca scriitoare, dar și ca femeie. M-a ajutat chiar să mă înțeleg și pe mine pe alocuri și cred că îl voi reciti anul acesta. În Lapte negru autoarea pune accent pe maternitate și modul în care aceasta ne schimbă și, mai ales, pe acel demon numit depresie postpartum. E o carte la care m-am gândit adesea de când am văzut cele două linii roșii (chiar din prima zi), dar și după ce am născut.
- 2. Cele trei fiice ale Evei - o imagine fidelă a Istanbulului de astăzi prezentată în contrast cu Oxford-ul de la începutul anilor 2000. Totodată, romanul e o pendulare continuă între credință și lipsa ce se relevă cititiorului prin prietenia a trei fete: Shirin (păcătoasa), Mona (credincioasa) și Peri (nehotărâta). Însă lista cu personaje intrigante nu se oprește la ele, ci îl mai cuprinde și pe misteriosul profesor Azur de care Peri încă e legată printr-un secret întunecat.
- 1. Insula copacilor dispăruți - povestea a doi adolescenți din Ciprul anilor '70 fiecare venind, evident, din părți diferite ale insulei: Defne e turcoaică, deci de religie musulmană, iar Kostas e grec, deci creștin. Iubirea lor e una clandestină și dureroasă, iar pentru a adăuga sare pe rană povestea lor se împletește cu cea a Adei, fiica lor formând o narațiune complexă în centrul căreia se află un smochin care are și rol de narator. Da, ați citit bine ultima parte. E o carte emoționantă despre iubire și identitate (una dintre temele preferate ale lui Elif Shafak), despre puterea interioară.
Nu am inclus în top
Nu am inclus în top și volumul de eseistică Cum să rămâi lucid într-o epocă a dezbinării pentru că mi se pare că aș compara mere cu pere. Volumul tratează subiecte precum naţionalismul, homofobia, autoritarismul şi discriminarea. E o carte care oferă răspunsuri, dar te face să îți pui și întrebări. Eu o recomand celor care vor să citească mai multedespre aceste subiecte, dar și celor care vor să aprofundeze și latura de erudită a lui Elif Shafak. (Aceasta deține un doctorat în Științe Politice și unul în Litere obținut la Bard College.)
Poate dacă voi citi și alte volume din același registru, precum The Happines of Blond People, voi realiza un top separat. Tot în categoria non-ficțiune de Elif Shafak, vă recomand newsletter-ul ei, Unmapped Storylands.
De asemenea, mi-a plăcut, dar nu am menționat în top volumul pentru copii Fetița căreia nu îi plăcea numele său tot din același motiv. Însă e o lectură pe care eu o recomand și adulților, sigur o să vă meargă la suflet.
Listă de lecturi viitoare
Dacă nu sunt 100% sigură în privința eseisticii, în ceea ce privește proza cu siguranță voi citi și următoarele:
- Ucenicul Arhitectului
- Sfântul nebuniilor incipiente
- The Gaze (nu am găsit să fie tradusă în română)
- Romanul în pregătire There Are Rivers in the Sky cel mai probabil îl voi citi de pe Kindle, dar eu zic că sunt șanse să fie tradus și în seria de autor Elif Shafak de la Polirom.
Nu voi citi cu siguranță
Sigur, la lista de mai sus se adaugă tot ce va scrie Elif Shafak. Însă este un text, The Last Taboo, care va fi publicat abia în 2114 acesta făcând parte dintr-un proiect literar destul de amplu și ambițios: Future Library Project. Sau, cine știe, poate între timp se inventează pilula care ne va ține pe toți în viață… Glumesc!
Ei și aici se încheie articolul meu, dar sigur voi reveni asupra lui din când în când pentru a-l actualiza. Până atunci aș vrea să știu dacă ați citit-o pe Elif Shafak și ce impresie v-a lăsat.
♥ D.
foto: arhiva personală & Wikipedia (poza cu autoarea)
4 Comments
Uau, ce fain e şi cât de documentat! Ce tare mă tentezi tu pe mine. Cu cât mă plâng mai mult de teancul de cărţi care mă aşteaptă, cu atât mai mult mă atrage ceva de la Ana sau de la tine. Ce-mi faceţi voi!
Mă bucur că ți-a plăcut, Potecuță! Eu de aceea mă bucur că s-a inventat Kindle, măcar nu e un teanc fizic de cărți 😅
Cat de util un astfel de top! Mai ales ca si in mini-top-ul meu (cu doar 4 citite :p), cele comune sunt in aceeasi ordine. 🙂
Elif Shafak chiar e un autor de la care îți vine să mai citești cel puțin o carte după ce o descoperi.