Iată că s-a dus și a doua lună a anului de grație 2024. E timpul pentru un nou bilanț livresc. La fel ca în luna precedentă, și în februarie am citit destul de mult așa că acesta va veni în două părți. Astăzi vom vorbi despre volumele aparținând literaturii universale urmând ca foarte curând să vorbim despre literatura română contemporană și non-ficțiune.
La capitolul literatură universală am citit trei romane, două în engleză și unul în franceză, toate având ca temă comună relațiile interumane. Au fost lecturi inedite, deși parcă fiecăreia i-am găsit un cusur mai mic sau mai mare. Ori poate am pornit eu cu așteptări…
Cuprins
Assez parlé d'amour de Hervé Le Tellier
După ce am citit Anomalia, mi-am propus să îl mai citesc pe Le Tellier. Prin urmare, mi-am achiziționat (tot pentru Kindle) volumul Assez parlé d’amour. Oricât am căutat, nu am găsit să fie tradus și în romană, dar dacă sunteți mai OK cu cititul în engleză veți găsi versiunea intitulată Enough About Love. Eu, după cum știți, atunci când îmi este posibil, prefer să citesc autorii în limba lor originală. Sigur, mai cumpăr și traduceri în limba română, dar știți zicala aceea cu „traduttore traditorre” – așa că mai ales atunci când îmi place stilul unui autor și-i cunosc limba, prefer să citesc originalul. (Pe lângă asta, nu vreau să-mi ruginească franceza până mă întorc la muncă.)
La fel ca în Anomalia, Le Tellier le construiește personajelor sale niște profile foarte complete și complexe. Și, tot în același mod, Assez parlé d’amour e construit parcă din povestiri separate ce converg spre același punct. (De fapt, corect ar fi să pun Assez parlé d’amour înainte, căci acesta a apărut primul, dar eu am citit în ordine inversă.)
Anna și Louise, personajele principale feminine, ar putea fi surori, dar ele nici măcar nu se cunosc. Sunt căsătorite, mame, fericite. Aproape în aceeași zi, Anna, psihiatrul, se intersectează cu Yves, scriitorul, iar Louise, avocata, se intersectează cu analistul Annei, Thomas. Chiar și la patruzeci de ani dragostea la prima vedere sau, cum ar veni traducerea mot à mot a expresiei franțuzești, lovitura de fulger (coup de foudre) încă mai are voie să lovească. Evident, de aici încep toate complicațiile. Atunci când crezi (în mod greșit) că viața ta e deja planificată pentru totdeauna, dorința și libertatea au un preț mare și trebuie plătite în numerar.
Am apreciat scriitura, modul în care romanul acesta seamănă cu o galerie de portrete însă pe alocuri acțiunea parcă a trenat. Totuși, o să mai caut cărți semnate de Le Tellier și poate ale altor scriitori aparținând grupului OuLiPo (Ouvroir de Littérature Potentielle) al cărui președinte este.
Redwood Court de DeLana R.A. Dameron
Sincer, simt cumva că nici nu ar trebui să scriu despre ea. Mi-a plăcut scriitura, dar în rest mi s-a părut cam greoaie: multe personaje și multe întâmplări care nu sunt foarte palpitante, povești introduse și nefinalizate. Mi-a plăcut tema principală însă: genealogia și imposibilitate de a-ți trasa istoricul familiei. Cred că pentru scriitură și temă am continuat Redwood Court, propunerea de luna aceasta din cadrul Reese’s Book Club.
Romanul este, de fapt, saga unei familii de culoare din Carolina de Nord prezentată pe parcursul a 20 de ani. În lumea descrisă de autoare, segregarea încă își face simțită prezența, dar Wessie încearcă să-i facă pe locuitorii din Redwood Court să se simtă ca într-o familie.
Povestea e relatată din mai multe perspective, uneori devenind chiar complicat să le ții minte (noroc că există o listă cu personajele la început, în stilul textelor aparținând genului dramatic). Din poveste răzbat iubirea pentru familie, dar și Visul American. Însă eu nu am putut empatiza prea mult cu personajele. Poate am avut mintea prea împrăștiată, cine știe.
Aniversarea de Stephanie Bishop
Am cumpărat cartea asta dintr-un impuls după ce am ascultat-o pe Anca Zaharia citind un fragment din versiunea în limba română (aici). Bine, cum stau destul de prost cu spațiul am ales versiunea de pe Kindle, care a avut și un preț incredibil: 1$ și ceva (asta da afacere!). Cum aproape eram în reading slump după Redwood Court, mi-am zis că pot remedia asta rapid cu ceva ce părea foarte fain scris. Și, da, Aniversarea e un roman scris superb, în parte thriller, în parte introspecție.
Scriitoarea J.B. Blackwood se află într-o croazieră împreună cu soțul ei, Patrick, sărbătorind aniversarea nunții lor. Fostul ei profesor, regizor de film și figură de cult, Patrick este mult mai în vârstă decât J.B. Dar acum succesul său începe să se diminueze însă J.B. este pe punctul de a câștiga un important premiu literar. Arta ei a fost veșnic sub influența lui. Chiar am avut impresia că el se vedea mai mult decât un soi de mentor, poate un Pygmalion ceva mai autoritar. Însă sclipirea lui Patrick pare să se stingă, iar a soției sale pare să se întețească.
La un moment dat, în timpul unei furtuni și a unei discuții aprinse, Patrick cade de pe vas. Ulterior, autoritățile caută și găsesc cadavrul acestuia, iar J.B. ajunge prinsă într-un vârtej de evenimente: dă declarație pentru poliția niponă și este sărbătorită la ceremonia de decernare a premiului pentru romanul său, toate în aceeași săptămână.
J.B. descrie și circumstanțele vieții sale: o mamă dispărută în tinerețe, aventura cu Patrick și chiar moartea acestuia. Face asta cu un calm aparent și straniu. Povestea devine delicios de complexă atunci când faptele cunoscute sunt remodelate pe măsură ce J.B. revine asupra lor cu tot mai multă onestitate și nuanță.
Pe parcurs, povestea se transformă într-un comentariu feminist despre natura misterelor și a căsniciilor în care diferența de vârstă e una considerabilă, iar balanța puterii înclină în favoarea unuia dintre parteneri.
În cele din urmă, J.B. devine dezorientată cu privire la ce părți din viața ei sunt memorie și ce părți sunt propriile creații fictive; ce părți au fost alegerile ei și care au fost rezultatele pasivității sale? Și, mai ales, o altă întrebare răzbate în mintea cititorului: oare granița dintre realitate și ficțiune e blurată în cazul scriitorilor?
Cartea conține multe dezvăluiri și răsturnări de situație. Ba chiar numele real al lui J.B. ne este dezvăluit spre jumătate. Însă ce am apreciat cel mai mult a fost scriitura – mai ales pasajele despre arta scrierii. A fost o carte de care m-am îndrăgostit, dar, cum spuneam, a avut un cusur: versiunea în limba engleză nu are dialogurile marcate ceea ce face lectura să fie complicată atunci când narațiunea este la persoana I.
Cam atât cu această prima parte a bilanțului meu livresc pe această lună. Dacă ar fi să aleg o carte pe care să vă recomand să o citiți neapărat dintre cele trei, aș alege Aniversarea.
Acum e rândul vostru: ce ați mai citit?
♥ D.
foto: arhiva personală & Canva Pro
6 Comments
Eu vreau să îţi spun că te admir pentru consecvenţă! Bravo! 😉
Mulțumesc ❤️
Uite, eu am reinceput sa citesc seria Dune, dupa multi ani – nu ma intreba cati, intre 20 si 25 probabil, nici eu nu mai stiu sa zic cu acuratete. E pur si simplu extraordinara si o recomand calduros indiferent daca obisnuiti sa cititi SF sau nu. Bineinteles, intre volumele din Dune strecor alte titluri – ca exemplu, acum am inceput Concert la sfarsit de iarna, noua traducere Ismail Kadare.
Mulțu pentru recomandări ❤️
Cu drag! 🌹 S eu iti multumesc pentru ale tale!
❤️