Iar sunt în întârziere. Motive au fost… multe: mai întâi o răceală, apoi teama… neputința. Nu, nu voi intra în discuții politice – niciodată nu mi-au plăcut (deși în ultima vreme parcă am devenit expert). Cum spunea și Potecuța, toată lumea are dreptate (într-o măsură mai mică sau mai mare). Ce rost are să ne certăm atât? Cine are de câștigat dacă suntem atât de învrăjbiți împotriva oamenilor care ne sunt apropiați? Teorii sunt multe și nici în ele nu intru, vă spun doar cine sunt cei care au de pierdut cu toate astea: noi!
Mai bine ne-am întoarce atenția spre lucrurile frumoase, care ne apropie în perioada asta a sărbătorilor. Cel puțin eu asta vreau să fac! Așa că deși a fost o perioadă gri, nu pot să nu trec în revistă micile sau marile mele bucurii ale săptămânilor ce au trecut!
Evident, pe primul loc sunt toți pașii (mici poate pentru voi, dar giganți pentru mine) pe care S. îi face spre a deveni un omuleț independent. Și face totul cu zâmbetul pe buze! Am realizat zilele acestea că ea, deși e o mână de om e stânca mea. Ea e motivul pentru care, sincer, nu clachez. Și mă bucur enorm că va trăi în libertate și va putea zbura cât de sus își dorește dacă se va dovedi (și subliniez asta, nu-mi săriți în cap) că era să ne întoarcem în comunism sau să ajungem mai rău de atât.
Alte bucurii par mici în comparație cu ce am scris acum, dar eu tot le enumăr (până la urmă în ele stă frumusețea vieții):
- Acum două săptămâni am făcut un cheesecake care mi-a ieșit demențial deși nu am găsit brânza pe care o folosesc de obicei;
- În tot haosul am reuit să nu mă cert cu nimeni deși mi-a venit de câteva ori și știți cum sunt berbecii;
- Am terminat o sesiune de binge watch Gossip Girl și am trecut la Gilmore Girls (serialele acestea le-aș putea vedea la nesfârșit);
- Azi am făcut și bradul, sărbătorile chiar pot veni și parcă le aștept mai mult decât oricând;
- Mi-a revenit cheful de scris!
La capitolul mirări, cea mai mare din ultima vreme e capacitatea noastră de a face haz de necaz. Oricât de gri ne-ar fi zilele, se pare, tot găsim un motiv de a zâmbi. Până la urmă de ce ne nouă frică? Vorba poetului socotit cel mai periculos om după Iisus: „De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris și pentru noi, / Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război.” Dar, să nu ne mai gândim la asta acum! Vin sărbătorile, alte lucruri ar trebui să ne ocupe acum mintea!
Voi ce mai faceți, dragilor? Cum mai sunteți?
♥ D.
foto: arhiva personală
2 Comments
Na, nu ştiu ce am făcut, mi-a dat eroare. Spuneam că îţi mulţumesc. Şi să te bucuri zi de zi de minunea ta! Dacă apare şi celălalt, ştergi tu unul dintre el. Te pup!
Apare doar acesta, cine știe cu tehnologia asta… mereu ne uimește. Pupici 😘