Salut! Tot eu, nu, nu am dispărut. V-am mai spus: e greu cu organizarea momentan, dar sper să îmi revin… trebuie să îmi revin la vechile obiceiuri!
Cum a trecut ceva timp, mi s-a părut de bun simț să scriu azi o filă din jurnalul de bucurii și mirări. Chiar am câte ceva de scris, deci sper să nu vă plictisesc. (Cineva mi-a spus mai demult că pe nimeni nu interesează, dar eu știu că am oamenii mei frumoși care mai dau pe aici și cu care am format o legătură frumoasă de-a lungul anilor.)
Bucurii
Încep brusc cu bucuriile căci, din fericire, s-au adunat destule. Până la urmă aprilie e luna mea!
Am făcut 35 de ani. Sincer, nu știu dacă mă simt diferit față de 34… Poate față de 33. Cum a fost anul meu? A fost unul cu multe încercări, mai ales în ale mămiciei, multe griji, dar și multe zâmbete. Nu știu dacă am ieșit din el mai înțeleaptă, dar cu câteva fire albe cu siguranță însă nu mă plâng. Am iubit, am făcut oameni fericiți și poate am supărat pe câțiva (sorry – not sorry, nu am cum să fiu perfectă!). Eh, acum nu-mi rămâne decât să văd ce-mi rezervă acest nou capitol.
Spre bucuria mea, ziua mea a picat fix în perioada cu Simfonia Lalelelor și știți deja cât îmi place evenimentul. Dacă nu ați văzut postarea de pe Insta, v-o las și aici să vă delectați.
Din păcate, nu am reușit să pozez tot. Sper la anul să reușesc să fac mai multe poze, mai ales că festivalul va ține o săptămână întreagă și nu un weekend!
Tot la capitolul bucurii o să înscriu, ca de obicei, tot ce face și spune Sara. A început deja să vorbească și chiar să lege câte două cuvinte. Ce mai trece timpul, încă puțin și mergem la grădi! De fapt chiar am fost o oră înainte de Paște și s-a lăsat cu show când a trebuit să plecăm… Poate am noroc și se va adapta ușor!
Mirări
Spuneam mai sus că nu mi se pare că m-am schimbat mult, dar uite cum mă răzgândesc la câteva rânduri mai jos. A doua zi de Paște am fost la țară și, uimitor, dar mi-a plăcut! Nu am fost niciodată mare fan, sincer, mai mult de câteva ore mi se părea un chin… Acum aș mai fi stat. Poate îmi e dor de copilărie, poate ador să o văd pe Sara mișunând peste tot, poate ambele.
Și nu știu alte mirări… pozitive. M-am mirat și eu, ca tot omul (care mai e și părinte), la toate știrile care circulă, la serialul Adolescență coruptă. Însă nu vreau să scriu despre ele, vreau să scriu doar despre lucrurile frumoase azi. E prea mult gri în lume, eu vreau roz!
Dar suficient despre mine, voi ce mai faceți, dragilor? Sunteți bine, sănătoși?
♥ D.
foto: Pexels & Canva Pro
6 Comments
E mai bine de o lună de când mi-am luat liber pe blog, nu a fost ceva programat și desigur că am de gând să revin curând, pur și simplu așa s-au aliniat planetele. 🤠
Cred că a te simți bine într-un loc, fie el la țară sau la oraș are mai mult de-a face cu oamenii care te inconjoară și starea de spirit, decât cu locul în sine. Bineînțeles, un peisaj minunat sau o mulțime de lalele pot să facă minuni pentru vibe-ul nostru, deci da.
Da, pauzele sunt mai mult decât necesare. Indiferent de domeniu. Trebuie să ne aerisim și mintea.
Vai, Diana, abia aștept și eu 35 ❤️❤️❤️❤️ nu știu de ce, dar mi se pare o vârstă foarte buna
Sigur e, dacă știm cum să ne bucurăm de ea 🤗
oh, doamne! ce frumosi sunt anii 35! sa te bucuri de ei si de cei care vor veni, sa ramai mereu tanara si frumoasa! cum pe nimeni nu intereseaza? huh? fata aia ambitioasa si placuta intereseaza pe multi. mereu vii cu frumos si lucruri interesante. eiiii haaaa, cum pot sa uit eu niste sfaturi pe care mi le-ai dat cu asa mare drag in vremea aia cu superblogul?! puuup! ne lipsesti! 🫠♥️
Mulțumesc, Ami! Sper să vin în continuare cu lucruri interesante și utile. Am câteva idei drăguțe, timp să am 😁 Pupici 😘😘😘