V-am mai povestit despre cum e relația mea cu cărțile: una trainică, de durată. Nici nu știam să citesc atunci când le-am descoperit magia. Eram o mână de om ce nu avea la dispoziție cărți frumos ilustrate ca acum, dar și așa îmi era foarte clar un lucru: o carte ascunde în ea o lume întreagă.
A fost o perioadă (și de fapt cred că nu s-a încheiat nici acum) când unora le păreau ciudată. Însă nu mi-a păsat și nici nu o să-mi pese. Ele, cărțile, au fost mereu acolo. Ele m-au alinat, m-au făcut să râd, m-au inspirat și m-au educat. Ele joacă un rol important în formarea mea ca om.
Chiar dacă multe poartă între coperți lumi fictive, ele sunt ancora ce mă ține prinsă de realitate. Din acest motiv, articolul de azi e despre cele mai speciale: cărțile care m-au ținut de mână în momentele grele.
Cărțile lui Octavian Paler
Recunosc, nu mi-a fost ușor să aleg cărți pentru acest articol! Însă tot rostogolind ideea în minte, am ajuns la Octavian Paler. Doamne, cât l-am citit în facultate!
Am început, cum era la modă atunci, cu Viața pe un peron. Nici nu știam ce mă așteaptă când am luat cartea de pe rafturile Bibliotecii Județene. Eram, sincer, curioasă pentru că tot vedeam cum citate din ea împânzeau Facebook-ul (așa era moda atunci). Însă am găsit în ea mai mult decât o lectură interesantă și ceva citate de postat pe wall. Am găsit un pansament pentru ceea ce simțeam eu atunci: singurătate, dezamăgire, revoltă. Romanul acesta m-a învățat să nu văd singurătatea ca o pelagră, ci drept o oportunitate de a reflecta, de a-mi așeza viața așa cum îmi doream eu.
Au urmat apoi și alte cărți scrise de Octavian Paler, dar voi menționa două care m-au ajutat poate la fel de mult să înțeleg ce-i cu mine și ce vreau de la viață: Deșertul pentru totdeauna și Autoportret într-o oglindă spartă. Pe scurt, vă spun că am învățat din ele să accept că uneori e mai important ce am simțit decât ce am făcut și că vulnerabilitatea e, de fapt, o forță (deși pe aceasta din urmă a trebuit să o rumeg o vreme mai îndelungată).
Scriind acum aceste lucruri realizez cât de zbuciumată a fost acea perioadă, a anilor mei ’20, și cât de dură eram cu mine. Voiam perfecțiunea și nu acceptam că trebuia să am răbdare.
Elif Shafak
Evident, nu pot scrie un articol despre cărțile care m-au ținut de mână în momente grele fără să vorbesc despre Elif Shafak. Nu eram doar în reading slump când am descoperit Bastarda Istanbulului, eram și în writing slump (nu am mai auzit termenul, dar sigur e o mlaștină în care se poticnesc și cuvintele). Dar, citind romanul, parcă mi-a venit pofta de scris și m-am trezit scriind una dintre poveștile mele preferate: Back to Black. (O mică paranteză aici: după ce termin romanul, v-ar plăcea și un volum de proză scurtă cu poveștile mele vechi de pe Illusion’s Street, dar și povești noi? Dacă mă gândesc bine, unele sunt chiar mini-romane în sine.)
Apoi, am citit-o pe Elif cu nesaț. Mereu când apare o nouă carte fac pre-comandă pe Amazon, de ce să aștept să apară la noi, când pot aștepta știind că imediat ce apare pornește în drum spre mine. Cărțile ei sunt, pentru mine, o bucurie, dar și o lecție de scris.
Alte cărți de suflet
Toate cărțile menționate mai sus, cele ale lui Octavian Paler și absolut tot ce a scris Elif sunt cărți pe care le-aș lua oricând din rafturile bibliotecii mele și m-aș cuibări cu ele într-un loc comod pentru că îmi sunt balsam pentru suflet. Dar, mai sunt și altele, o să le menționez rapid că nu vreau să vă obosesc:
- Orice carte de poezii semnată de poeții mei preferați: Nichita Stănescu, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Marin Sorescu, Ion Minulescu;
- Iona lui Marin Sorescu (la un moment dat chiar voiam să-mi tatuez „Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuțitul”);
- Ana de Em Sava;
- Heidi. Fetița munților de Johanna Spry și seria Cireșarii de Constantin Chiriță - preferatele mele din copilărie și adolescența timpurie;
- Me Before You de Jojo Moyes;
- Oscar și Tanti Roz și Pe când eram o operă de artă de Eric-Emmanuel Schmitt.
Și cu aceste titluri eu am încheiat. Acum e rândul vostru să-mi spuneți care sunt cărțile voastre de suflet, acele cărți care v-au ajutat în momentele grele, cărțile care v-au inspirat să fiți cine sunteți?
♥ D.
foto: Pexels & AI