În ultima vreme parcă nu am chef să fac nimic. Da, nu știu pe unde s-a dus Diana aceea super-productivă! Ori poate în mod subconștient vreau să îmi conserv energia? Nu știu și, sincer, nu îmi pasă.
Până să o am pe S. parcă alergam la maraton. Totul pentru mine parcă era o linie de finiș pe care trebuia să o trec în timp record. La job, acasă… chiar și pe blog, parcă nu mă opream niciodată!
Reușeam tot ce-mi propuneam?
Reușeam.
Am avut burnout?
Am avut. M-am învățat minte?
Pe moment, apoi am avut perioade în care am recăzut în vechile obiceiuri. Și am continuat așa până nu am mai putut… până am ajuns jos.
Cum s-a întâmplat? V-am povestit deja despre începutul meu în mămicie și cât de greu mi-a fost. Atunci cred că am ajuns mai jos decât am fost vreodată psihic și fizic. Presiunea care se pune pe mame, mai ales la început când totul e un roller coaster emoțional, e imensă. Peste tot ești bombardată cu întrebări, sfaturi nesolicitate, chiar și critici. Nici când scriam pentru SuperBlog și mergeam și la job, nu simțeam atâta presiune (nu mai zic de Bac sau de sesiune). Totul, efectiv totul era pus sub lupă (sau așa mi se părea).
Și am clacat.
Noroc că am avut cine să mă readucă la suprafață și să îmi arate că nu trebuie să fiu perfectă.
Despre zilele în care nu „reușesc” nimic — și de ce le prețuiesc
Acum chiar mi-am învățat lecția. Probabil a trebuit să ajung în acel punct ca acum să fiu unde sunt.
Acum am zile când pun totul pe pauză. Nu cred că am fost niciodată atât de neproductivă, dar îmi e așa de bine!
Zilele petrecute pe canapea urmărind un film, citind o carte, scrollând pe telefon sau pur și simplu ascultând liniștea (S. merge mai nou la grădi) îmi par minunate acum! Nu reușesc să fac multe atunci, dar e așa bine când nu faci nimic! Cum ar spune italienii „dolce far niente”. Nu e despre lene. E despre a-ți lua un moment pentru tine, pentru a-ți încărca bateriile sau / și pentru a-ți asculta gândurile.
Diana cea veche ar fi acceptat cu greu așa ceva! Credeam doar în pauzele active, când nu făceam ceva, dar făceam altceva (dacă are sens).
Acum însă nu mai sunt așa. Am învățat să apreciez… starea de a nu face nimic (lenea?). Am nevoie de momentele astea. Am nevoie să mă odihnesc, să mă ascult… Am înțeles în sfârșit!
Destul despre mine, totuși! Voi ce mai faceți, dragilor?
♥ D.
foto: Pexels & Canva Pro
11 Comments
Lenevesc! Și procrastinez, asta a venit la pachet cu lenea din ultima vreme.
Cred că și căldura asta e de vină, parcă mă topesc!
În momentele în care pare că nu facem nimic, şi poate nu doar pare, facem foarte multe, de fapt. Pentru noi, aşa cum ai şi scris. Şi atât de mult contează, că uite, ne dăm seama abia când toate momentele în care n-am făcut asta se răzbună şi dau năvală.
Mă bucur că eşti bine! Şi mă bucur că îţi faci timp să nu faci nimic!
Cred că ar fi bine ca toți să ne acordăm astfel de perioade. E bine să fii odihnit 🙂 Te îmbrățișez, draga mea 🤗
in ultima vreme am chef sa fac de toate, dar nu fac nimic. 😂 a inceput sa-minplaca viata pe slow motion si pe traieste clipa.
pup, Diana!
♥️🫠
Așa și eu. Dar e bine și pe slow motion. Pupici, Amy 😘😘😘😘
Am fost și eu activ, poate nu cu super în față, dar am intrat în faza de contemplare a nimicului. Nu este „a nu face nimic”, este a-ți plimba gândul spre cei care au plecat, spre cei care fac anumite lucruri/fapte, spre cei dragi de departe, etc. Azi îmi dau seama că nicicând nu am folosit mai bine timpul ca acum, când stau, dar îi port pe toți în mine, în sufletul meu.
Frumos spus, Mugur! Numai bine îți doresc 🤗
De la o vreme, nici eu nu mai scriu pe blog ca altădată, cu temele de odinioară, e mai mult cum pică, inspirația de moment. 🙂 E drept că am avut și o perioadă aglomerată, cu pregătirea pentru bac – la mate eu am pregătit copilul, în rest s-a descurcat mai mult singură. Le fac pe toate pe rând, la momentul lor, fără să mă agit inutil că trebuie să urmez nu-știu-ce program din capul meu, că lucrurile se așază și până la urmă le fac, profitând de momentele mai cu chef, iar în celelalte găsesc un prilej de relaxare.
Sper că bac-ul s-a terminat cu bine! Așa este, lucrurile se așează ele cum trebuie 🤗
Da, a fost bine cu el, mulțumim! 💖