Cum am putut să-mi măresc colecția de cărți despre islam (Guest Post)

Cărțile despre islam au fost și sunt în continuare un subiect controversat. Însă, trebuie să recunosc faptul că au altfel de farmec. Indiferent câte cărți aș citi despre orice altceva, dacă pun într-o balanță o singură carte cu un subiect islamic, o să îngreuneze balanța.

Am o colecție impresionantă de cărți despre islam, n-o să vi le spun pe toate, căci ne-ar trebui vreo 230 de zile de povești, însă o să vi le enumăr pe cele care mi-au marcat sufletul cel mai mult.

Înainte de toate trebuie să știți faptul că mi-a fost greu să le adun. Eram încă prin liceu când mi-am dat seama că și în domeniul cărților există un fel de cenzură, dar nu știam exact în ce constă, până n-am simțit-o, ori mai degrabă primit-o, pe pielea mea.

Pasiunea mea pentru viața musulmană a început cu mulți ani în urmă, când am început să bat Turcia în lung și-n lat pe toate drumurile și pe toate străzile. Iar când m-am apucat de citit cărți legate de musulmani…ei bine, treaba n-a mai fost așa simplă.

Am făcut – din greșeală – o comandă de vreo 10 cărți pe subiectul islamic fix în perioada în care Statul Islamic a început să se ridice și să facă ravagii și prin Europa. Entuziasmată fiind de reducerile de cărți, n-am conștientizat că poate fi o problemă coșul cu nu foarte multe cărți totuși, dar cu subiect controversat.

Pentru că pe atunci se discuta la nivel mondial de panica pe care o face Isis pentru că recrutează tineri martiri din alte religii, am descoperit pe pielea mea cum se chinuie oamenii să oprească masacrul. Prin cărți. Dap. N-am reușit să-mi comand toate cărțile odată, ci în 4 sau 5 pachete diferite, cu alte cărți total random, romane, poezie sau altele.

După atentatul de la Charlie Hebdo mi-am dat seama că practic și pe mine m-au împiedicat în viziunea lor să fiu recrutată de islamiști. Am fost mai mult decât șocată să constat faptul că unele evenimente triste petrecute în lume te pot ține deoparte de niște povești frumoase, șocante, dar care-ți ajung la suflet.

Nu e ca și când Parinoush Saniee – de altfel autoarea mea preferată – mă învață în cărțile ei renumite, ca Cel care mă așteaptă sau Tatăl celuilalt copil să scot kalashu’ de sub burca și să trag în oameni. Nici măcar o carte din cele pe care le am în bibliotecă pe subiect nu instigă la violență măcar.

Ori poate e una singură. Dar care nu mă face să ies pe stradă și să sar în aer cu o bombă în mână. Este vorba de cartea În pielea unei jihadiste urmată de al doilea volum Losing my religion scrise de Anna Erelle, care și-a riscat viața, făcând un lider dintr-o grupare teroristă să se îndrăgostească, în online, de ea. Aflându-se cine este de fapt, jurnalista se ascunde în spatele unui pseudonim, căci grupările teroriste îi vor capul. Este un risc pe care și l-a asumat este trist că în secolul XXI oamenii aleargă după alți oameni să îi omoare, însă cartea este o lecție de viață pentru noi toți și mai ales pentru tinerii care cad în capcane pe internet.

O altă carte care mi-a mers la suflet, semnată de Anne Nivat, Islamiștii – cum ne văd ei pe noi are o poveste care acoperă istoria occidentală, făcându-se mereu o comparație cu imperiul Roman, unde a luat naștere visului unui stat politic universal. Privind totuși spre cultura islamică, vedem tot un imperiu amenințător, care nu mai este totuși imperiul Roman, ci un stat care destăinuie un islam timpuriu, și anume califatul.

În cartea Secretele coranului, scrisă de Don Richardson, un mare misionar al vremurilor noastre. Este o carte fără ascunzișuri, care poate aduce mult adevăr atât printre creștini cât și printre iudaici despre ce înseamnă, de fapt, Coranul. Don Richardson a studiat lumea musulmană mai bine de 30 de ani și a ales să spună doar adevărul despre această lume controversată. Nu vă pot recomanda altceva decât să citiți cartea.

Nu mă așteptam ca românii să fie atât de atrași de islam încât să-l studieze. Nicolae Radu și Anghel Andreescu au scris împreună cartea Jihadul islamic – de la Înfrângerea terorii și Războiul sfânt, la Speranța Libertății. Aici sunt adunate date de la 11 septembrie încoace, de la recrutări ale CIA-ului și Mossad-ului și până la cum a reușit Al-Qaida să supraviețuiască deși Osama Bin Laden nu mai este. Este o carte plină de informații interesante, multe dintre ele eu nu le știam până să citesc cartea. Are un loc aparte atât în inima mea cât și în bibliotecă.

O să închei cu o notă ceva mai veselă, cu o carte care îmbină frumos orientul și istoria. Este vorba despre cartea Vorbește-le despre bătălii, regi și elefanți a lui Mathias Enard. În ea, ne întoarcem în timp pe vremea lui Michelangelo, când era la Istanbul adus din ordinea sultanului pentru a construi un pod care să lege partea asiatică de partea europeană. Ce s-a întâmpllat cu podul nu vă spun, vă las pe voi să descoperiți.

Vreau să-mi spuneți dacă vă atrag poveștile rupte din orient și dacă le preferați pe cele noi, ori vă întoarceți la 1001 de nopți și Răpirea din Serai.

Vă las cu un citat din ultima carte menționată, un pasaj care pe mine m-a pus pe gânduri.