4 denumiri de afecțiuni psihiatrice inspirate din literatură (Guest Post)

Pe vremea când îmi toceam coatele pe băncile facultății, am descoperit ceva ce mă fascinează până azi. În anul șase de facultate am făcut stagiul de psihiatrie. Deja citisem câteva cărți la viața mea. Și nu mică mi-a fost mirarea să descopăr numele personajelor cunoscute, trecute în fișa pacienților la diagnostic! Mi s-a părut, și în continuare mi se pare, fascinant ca un scriitor să fi creat un personaj, să îi fi dat trăsături de caracter, să îi fi trasat acțiuni și decizii, iar peste ani, acea tipologie să devină un sindrom medical psihiatric, denumit internațional după numele dat de creatorul său literar!

M-am gândit că va fi interesant și pentru voi. Deci, iată patru denumiri de afecțiuni psihiatrice/psihologice inspirate din literatură. Sunt mai multe, însă eu am ales doar pe acestea, pentru a nu vă ocupa prea mult timp.

Sindromul Pollyanna

O, cât am iubit eu această carte și Jocul Bucuriei! Am și scris despre ea aici . Pollyanna este o fetiță adorabilă, care învață să privească viața cu optimism, să încerce să vadă mereu binele dintr-o situație și să-i ajute și bucure pe cei din jurul ei.

Ei, în cazul afecțiunii psihiatrice lucrurile nu mai sunt atât de frumoase, evident. Termenul este folosit când o persoană suferă de un optimism incurabil, care la propriu trece limitele patologicului, nerealistic și periculos pentru persoana în cauză, cât și pentru cei din jur.

Sindromul Münchhausen

Cred că sunt foarte puțini cei care nu s-au delectat în copilărie cu Aventurile baronului Münchhausen! Personajul a fost creat în 1785 de Rudolf Erich Raspe, inspirat de un baron real din mediul scriitorului. Cartea va avea un parcurs mai mult decât interesant, a fost publicată inițial sub anonimat, vă apărea și o a doua ediție tot sub semnul anonimității, îmbunătățită cu cinci noi povestiri, iar în 1786, Raspe își va pierde cu totul drepturile de autor. Cartea va fi republicată în diverse limbi și variante. Cea pe care o am eu și, mai mult ca sigur și voi, în bibliotecă este traducerea variantei germane, scrisă de Gottfried August Bürger. Este foarte apropiată de a doua ediție a cărții, scrise de Raspe, dar include și câteva povestiri inspirate din legendele germane.

Raspel va muri în 1794, însă nu se va mai lupta pentru a-și redobândi drepturile de autor, se spune că și pentru că i-ar fi fost teamă de implicațiile legale, din cauza asemănării personajului cu baronul din viața reală. Astfel, din toate variantele și edițiile apărute în diverse limbi, cel mai adesea cartea îi este atribuită lui Bürger.

Acest baron povestește aventurile lui. Dar le face exagerat, își atribuie fapte eroice și mărețe imposibile, totul pentru a atrage atenția. Exagerare e puțin spus! Minte cu nerușinare!

În practica medicală persoanele care suferă de Sindromul Münchhausen sunt așa-numiții falșii bolnavi. Pacienții vor încerca prin orice mijloace să îi facă pe cei din jur să creadă că suferă de o afecțiune medicală. Sunt capabili să se și automutileze. Totul pentru a atrage atenția și afecțiunea celor din jur. Est o tulburare emoțională gravă, iar unii pacienți ajung să și imite simptomele anumitor boli (somatizare), chiar dacă nu sunt reale. Afecțiunea poartă și numele sindromul tulburărilor factice cu simptome somatice.

La fel ca baronul Münchhausen, vor minți, exagera, hiperboliza pentru a reuși să fie în centrul atenției tuturor. Se vor lăsa supuși la orice intervenție medicală, nu contează cât de invazivă, dureroasă sau costisitoare ar fi. Totul pentru a  convinge pe toată lumea că ei sunt cu adevărat bolnavi și suferă de diverse, ceea ce bineînțeles este cât se poate de fals.

Retifismul

Rescunosc, am aflat din pură întâmplare despre acest termen, luând o carte la nimereală din bibliotecă, de fapt.

Retifismul este fetișul pentru pantofi. Persoanele care au acest fetiș simt o atracție sexuală față de pantofi.

Dar de unde vine denumirea? Ei bine, de la scriitorul francez Nicolas-Edme Rétif, cunoscut sub numele Rétif de la Bretonne. Eu i-am ales, întâmplător cum spuneam, cartea Viața tatălui meu pentru a o citi. M-a atras titlul și fiind parte din colecția Biblioteca pentru toți, am zis că nu am cum da greș. Și am descoperit că există termenul retifism și că a fost dat după el.

De ce?

Din cauza romanului său Piciorul lui Flanchette (Le Pied de Fanchette), apărut în 1769. Un pantof cu toc înalt care dezvăluie glezna subțire a unei femei, iar Rétif este prins în mreje. Didier Masseau spunea: „Piciorul lui Fanchette celebrează fantezia majoră a scriitorului și reprezentările care derivă din aceasta, dar reunește și toate obsesiile unei ere care nu a încetat niciodată să sărbătorească, în literatură și pictură, piciorul feminin ca obiect erotic privilegiat.”

Iată, secole mai târziu acest fetiș există și poartă numele unui scriitor controversat, care va fi amintit în numeroase scrieri, inclusiv de către Mario Vargas Llosa sau va deveni chiar personaj în romane.

Bovarismul

Această afecțiune cred că este una dintre cele mai cunoscute. Denumirea vine de la numele personajului creat de Gustave Flaubert, Emma Bovary, în fascinantul său roman, Madame Bovary. Despre Flaubert am vorbit mai într-un vlog dacă sunteți interesați.

Bovarismul este practic tendința unei persoane de a evada din viața reală, de a-și crea o realitate paralelă. Bineînțeles că pot exista doar trăsături, așa-zisa personalitate bovarică, în care e vorba de cineva care visează cu ochii deschiși de fiecare dată când are ocazia și nu e mulțumită niciodată de prezent. Însă când frizează patologicul devine o afecțiune cu posibile urmări grave.

Pacienții trăiesc într-o nefericire continuă, realitatea îi sufocă, nimic nu îi mulțumește, singurul loc unde se pot simți ei înșiși și împliniți e în imaginație, unde își creează povești de dragoste miraculoase, reușite materiale sau profesionale incredibile și așa mai departe. Cotidianul este mult afectat, capacitatea lor de a fi funcționali, de a-și păstra un loc de muncă și a se îngriji este mult diminuată, dacă nu inexistentă, iar relațiile cu cei din jur complet alterate. Au mereu așteptări exagerate de la orice și oricine, își setează obiective imposibile, se auto-victimizează și ajung să nu mai facă față vieții de zi cu zi, de aceea tendințele suicidare sunt frecvente, la fel ca la personajul lui Flaubert.

Acestea au fost cele patru denumiri de afecțiuni psihiatrice/psihologice inspirate din literatură despre care am ales să vă vorbesc. Dacă sunteți curioși puteși să mai căutați și altele, unele sunt chiar surprinzătoare. Eu vă îndemn, de asemenea, să citiți și cărțile 🙂

Îi mulțumesc Dianei pentru găzduire și vouă pentru citire!

Acest articol, dacă nu v-ați prins deja e scris de Mona Șimon. Dar, cred că nu mai are nevoie de nicio prezentare. E o bloggeriță tare apreciată și pe bună-dreptate: articolele ei nu doar că sunt extrem de muncite, dar sunt și extrem de sensibile. O puteți citi pe blogurile ei: monasimon.ro și ocartenescrisa.ro, dar și puteți vedea pe vlogul ei.