Pentru mine, a auzi / citi numele lui Fredrick Backman e la fel cu a vedea o reclamă obsedantă la… orice pusă pe repeat. Scriitorul suedez a generat un adevărat trend, ba nu, un cult printre cititori. Evident, am devenit și eu curioasă ( a se citi „e nașpa să fii outsider la toate discuțiile de pe net”). Inițial am fost tentată să încep cu primul roman al lui Backman, Un bărbat pe nume Ove, dar parcă vâlva din jurul cărții m-a făcut să-mi revizuiesc planul. Așa că prima mea carte semnată de acest scriitor a fost cel mai recent roman al său: Oameni anxioși.
Despre ce e vorba în carte?
Bun, lăsați-mi să-mi trag sufletul o clipă căci romanul acesta a fost un soi de montagne russe plin de pante și bucle. Sinceră să fiu, am amețit puțin. Dar, poate și asta a vrut Fredrick Backman: să ne facă un pic nesiguri pe ce citim, un pic… anxioși.
„Aceasta este o poveste despre multe chestii, dar mai ales despre idioți. De aceea trebuie spus de la bun început să-i faci pe alții «idioți» dacă uiți că e stupid de greu să fii om.”
– Fredrick Backman, Oameni anxioși
După o încercare eșuată de a jefui o bancă, un spărgător se refugiază într-un apartament unde tocmai are loc o vizionare la care participă: un cuplu de lesbiene, un sabotor de vizionări deghizat în iepure, doi „rechini” imobiliari și o multimilionară cu tendințe de sinucidere + o agentă imobiliară cam țăcănită. Dar, lucrurile o iau cu adevărat razna când atât ostaticii, cât și spărgătorul încep să își dezvăluie dramele existențiale.
Din fericire, ostaticii sunt eliberați. Însă oamenii legii, Jack și Jim, vor avea de rezolvat un caz destul de complicat: apartamentul este gol (deși găsesc în el o baltă de sânge), iar declarațiile foștilor prizonieri sunt… halucinante.
Cum am citit Oameni anxioși?
Am apreciat modul în care Fredrick Backman a zugrăvit niște personaje complexe, fiecare cu instabilitățile lui (ceea ce le-a făcut să pară extrem de reale). Mi-a plăcut și modul non-liniar, chiar alandala, în care sunt povestite faptele. Îți dau impresia că ai în față un puzzle cu 1000 de piese mult prea bine amestecate.
Pe scurt, Oameni anxioși, a fost pentru mine o provocare și o delectare. Mi-a plăcut modul în care Backman a sondat sufletele personajelor sale și firul Ariadnei ce ne-a purtat prin această poveste: umorul. Și, evident, umorul fin atât de lăudat de toată lumea a fost presărat mai peste tot, printre cuvinte menite să ne pună pe gânduri. Însă dincolo de toate acestea m-a izbit mesajul puternic al romanului:
„Lucrul ciudat când vine vorba despre anxietate este că încercăm să vindecăm haosul cu haos. O persoană care se bagă într-o situație catastrofală arareori dă înapoi. De cele mai multe ori continuăm, ba chiar accelerăm. Ne-am creat o existență în care îi vedem pe alții izbindu-se de un zid, dar ne ațteptăm ca noi să reușim să trecem prin zid. Cu cât ne apropiem mai mult, cu atât suntem mai convinși că soluții din ce în ce mai improbabile ne vor salva miraculos, în timp ce toți cei care se uită la noi așteaptă să vadă…izbitura.”
– Fredrick Backman, Oameni anxioși
Concluzia nu poate fi decât una singură. Mi-a plăcut Oameni anxioși. Poate mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam căci, recunosc: aveam dubiile mele, doar știți că la pomul lăudat nu poți merge cu sacul. Ei bine, acum dubiile s-au spulberat și mă simt gata pentru celelalte romane marca Backman: Un bărbat pe nume Ove, Scandalul, Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, Britt Marie a fost aici.
Cui recomand romanul?
Oameni anxioși e o carte pentru orice gen de cititor. Se citește ușor, chiar dacă uneori pare întortocheat. Povestea îți merge la suflet și-ți stârnește atât zâmbete cât și uimire. Până la urmă cine poate declara că e normal 100%? Toți avem stolurile noastre de păsărele pe creier, deci toți, suntem, cumva egali cu personajele lui Backam – iar asta face povestea atât de interesantă. Citiți-o și vă veți convinge. Ori poate ați citit-o deja, caz în care vă rog să-mi spuneți cum vi s-a părut!
14 Comments
Yeeey! Dacă ți-a plăcut ăsta care e un pic mai alandala așa cum ai spus, voit l-a scris așa, îl vei adora pe Ove. ❤ Recunosc eu mor de dragul lui si Scandalul (de fapt seria că are continuarea Noi contra voastră și în toamna asta apare partea a treia).
Bunica e drăguță, dar nu mi-a plăcut la fel de mult deși e tare apreciată, dar e un pic mai improbabilă decât Oameni anxioși 😁
Mie îmi place mult stilul lui simplu și cum din două fraze îți dă knock-out și nu îl mai uiți. Frazele lui au ecou.
Yeeey, iar!
O să le citesc și pe celelalte. Și mie mi-a plăcut tare mult stilul simplu, dar de impact 😀
Cu siguranță voi citi și eu aceasta carte. Chiar eram curioasa în privința sa, cu toate ca stilul autorului m-a cucerit cu un Bărbat pe nume Ove. ❤️
E faină, I want more acum!!!
Foarte faina recenzia ta! M-a facut sa imi doresc sa citesc cartea. Am citit Un barbat pe nume Ove dar m-a intristat si am zis ca nu mai citesc altceva de el. Totuși mi-ai atras suficient curiozitatea incat sa dau si a doua sansa
Ești prima persoană pe care o aud că a fost întristată de Ove 😀 😀 😀 eu zic să-i dai o șansă acestei cărți, e un pic întortocheată până te prinzi ce și cum (e o carte despre idioți, totuși :D), dar e faină.
Da e un manifest de iubire si optimism si totusi mie mi a ramas o senzatie tare trista dupa ea. Pentru cea amintita da i as da o sansa 🙂
Și aceasta are pe alocuri chestii triste, dar la cât de aiurea e, e distractiv 🤣
M-am indragostit de scriitura acestui om de la Un barbat pe nume Ove, o carte pe care am citit-o de doua ori si la fel am plans. Am parcurs mai greu Bunica mi-a spus ca ii pare rau, Caut Noi contra voastra si am in mana Oameni anxiosi. Imi place mult cum scrie si sunt convinsa ca o sa ia un premiu mare in literatura. Il merita.
Și eu cred că îl paște vreun premiu. Și o să îl mai citesc, scrie fain 😁
Pe aceasta nu am citit-o, pe mine m-a cucerit cu Ove! <3 Am citit apoi Scandalul si Noi contra voastra, dar sunt convinsa ca mi-ar placea oricare din cartile lui. Multumesc pentru recomandare!
O să le citesc și eu pe acestea 😁
Și mie mi-a plăcut cartea. Felicitări pentru recenzie!
Un roman aparte. Nu-l poți lăsa din mână până la final. Un roman labirint, care te invită să faci diferite supoziții, doar pentru a te purta pe căi înfundate.
Îi cunoaștem pe Jim și Jack, tată și fiu, polițiști ce răspund la anunțul că un hoț înarmat a încercat să jefuiască o bancă cashless, apoi a dat buzna la o vizionare de apartament unde a luat o mulțime de ostatici. Pe agenta imobiliară, pe Zara care lucrează la bancă, pe spărgătorul de vizionări Lennart, pe soții Anna-Lena și Roger, dar și pe Ro, Julia și Estelle.
De aici, treptat, autorul Fredrik Backman ne permite să cunoaștem fiecare personaj în parte, cu bune și rele; oameni reali, care încearcă să-și trăiască viața cât pot ei de bine.
Avem parte de diferite tipologii umane, personalități ce se dovedesc a nu fi ceea ce par la o primă vedere. Fiecare are propriile secrete, dezvăluite treptat în paginile cărții, iar aceste informații încep să capete sens abia la final.
Un roman care îmbină momentele dramatice cu cele emoționante, suspansul cu umorul, oferind cititorilor o poveste de viață de neuitat.
Chiar da, e un roman deosebit 😀