Poate că atunci nu aveam atâtea lucruri…
Dar aveam mai mult timp…
Și puteam privi luminițele din brad la nesfârșit.
Puteam să țes povești printre fulgii mari de zăpadă.
Puteam să deslușesc liniștea din scârțâitul zăpezii sub ghetele călduroase.
Puteam să alunec pe gheață și să mă prind de brațele protectoare alor mei.
Puteam să mă bucur de orice cornuleț cu mult zahăr pudră.
Puteam să cred în naivitatea unui Moș Crăciun pentru fiecare copil.
Puteam să fac îngerași și oameni de zăpadă fără teama de a răci.
Puteam să fac toate astea fără ca timpul să îmi ceară socoteală. Însă, timpul, la un moment dat, poate să ne răcească în tot amalgamul legat de lucrurile cotidiene. Iar Crăciunul, cu adevărata lui semnificație, este special tocmai pentru că vine să ne mai dezghețe puțin, asta în măsura în care resimțim bucuria lucrurilor simple, bucuria de a dărui din inimă și bucuria de a fi împreună.
Pentru mine, Crăciunul a fost dintotdeauna o sărbătoare specială, aș îndrăzni să spun că este poate cea mai frumoasă sărbătoare. Este un prilej de a ne bucura încă o dată și încă o dată de Nașterea lui Iisus. Apoi, Crăciunul este ocazia cu care ne reunim cu toți cei dragi și povestim vrute și nevrute.
De Crăciun am unele din cele mai frumoase amintiri. În copilărie, de Ajun, abia îl așteptam pe Moș Crăciun. Nu știam cum să fac să treacă timpul mai repede. Găseam tot felul de jocuri ca să fac să se scurgă timpul mai repede. Îmi plimbam câte o clementină dintr-o mână în alta, mergeam de zeci de ori să verific dacă ai mei au terminat mâncarea și prăjiturile, mă uitam la desene animate (îmi amintesc și acum cât de mult m-a impresionat povestea lui Rapunzel într-o seară de Ajun). Apoi, spre seară, mergeam cu colinda. Iubeam să fac asta și să văd toți oamenii primitori și cu un zâmbet larg pe buze. Apreciam orice colăcel și bomboane pe care le primeam.
În sfârșit, în ziua de Crăciun, alergam cu nerăbdare la brad să văd ce am primit. Asta după ce, cu câteva zile în urmă, visasem cu ochi deschiși la lucrurile pe care Moșul ar putea să mi le ofere din desaga lui plină.
Cu siguranță, apreciam cadourile, mă bucuram mult, dar adoram acel sentiment călduros de Acasă, unde eram cu ai mei, se auzeau colinde prin toată casa, râdeam și povesteam împreună. Priveam parcă hipnotizată luminițele de Crăciun și adoram să văd florile de gheață ce se formau la geam. Erau niște clipe la care mă gândesc acum cu emoție. E ca și cum le-am pus pe toate într-o fotografie mentală, de parcă atunci se oprise timpul în loc.
În zilele noastre și mai ales acum în perioada pandemiei, Crăciunul este puțin diferit. Cel mai mult îmi lipsește poate conexiunea fizică cu mai mulți oameni. Adesea participam la concerte de colinde. Acum, mă gândesc de două ori înainte să merg la vreun eveniment de acest gen. Totodată, observ în jurul meu o forfotă și o agitație aproape obositoare legate de comercializarea cadourilor și decorațiunilor de Crăciun. Nu sunt un Grinch împotriva cadourilor, chiar și eu caut cadouri. Iubesc să dăruiesc câte ceva frumos, ca un mic gest.
Însă, observ că semnificația principală a Crăciunului parcă nu își mai face loc cu la fel de multă intensitate în sufletele noastre.
Pentru mine, Crăciunul autentic este cel pe care îl trăiesc oamenii din mediul rural. Parcă acolo, totul este mai simplu: oamenii merg la slujbă în ziua de Crăciun, unii chiar îmbrăcați în costum popular. Oamenii de acolo parcă zâmbesc cu mai multă deschidere și se bucură de câteva feluri de mâncare și de colaci alături de un vin fiert atunci când intră în casă cu obrajii înghețați. În rest, în sufletul lor este rugăciune și recunoștință. Cel puțin așa percep eu un Crăciun autentic. Nu sunt nici eu complet conectată cu toate aceste lucruri atât de simple și de frumoase, însă tind către acest Crăciun trăit într-un mod cât mai sincer și frumos.
Vă doresc un Crăciun cât mai autentic tuturor! Să vă fie prilej de a găsi starea de liniște, căldură și magie care să vă însoțească în fiecare clipă.
Acest guest post îi aparține Laurei, cea care se semnează minunată cu Flori din călimară pe blogul cu același nume. La ea veți găsi mereu inspirație pentru călătorii, filme bune de văzut, cărți de citit și multe, multe altele! Sigur veți găsi și voi ceva de gustul vostru!
2 Comments
Mi-e dor de Crăciunul copliăriei! Un articol minunat care mi-a reamintit de emotia si bucuria Craciunului din copliărie.
Și mie ❤️