Disclamer: Urmează să citiți un guest post scris de Emil Călinescu (veți găsi link-uri către câteva dintre blogurile lui în articol). Sinceră să fiu, nici eu nu știu la ce m-am gândit când i-am propus această temă. Însă fără să știe, mi-a dat ceva de care să mă leg într-un articol pe care îl am în draft. Mulțumesc, Emil!
Acum vă las și pe voi să citiți și apoi să-mi spuneți părerea despre subiectul pe care i l-am ridicat la fileu!
Spun din start: discuția nu ar trebui să existe. Într-o lume ideală, așa cum o văd eu, articole cu titlul Cărți scrise de femei nu ar trebui să existe.
Pe mine, unul, nu mă interesează nici vârstă, nici sexul, nici înfățișarea unui autor. Nu mă interesează nici dacă e mort sau viu. Anul apariției cărții mă interesează pentru a putea să o judec corect. Dar atât.
Drept urmare, va veți întreba, pe bune dreptate, ce m-a apucat să scriu așa ceva.
Primul răspuns ar fi: am fost provocat. Gazda mea de astăzi, Diana, care nu e la prima ispravă de acest gen, m-a provocat să îi trimit un articol cu titlul Cărți scrise de femei.
Al doilea răspuns, strâns legat de primul: am luat-o că pe o provocare. La mine pe blog/uri n-aș scrie așa ceva: nici pe cel de carte, nici pe cel personal generalist, nici măcar pe cel de (semi)caterincă.
Al treilea răspuns este, de fapt, cel important: pentru că, din păcate, pentru mulți cititori contează asta.
Evident că toate răspunsurile sunt adevărate. Nu mint deloc. Însă la fel de adevărat este că nu îi înțeleg pe cei care se uită la coperta, care-și propun, parcă ostentativ, să citească doar cărți scrise de femei.
Acum trebuie să ajung la esență problemei. Și, pentru asta, trebuie să evoc 3 tipuri de cititori (de ambele sexe):
- Cititorii care fac generalizări în tot și în toate. Aceștia sunt obsedați să găsească tipare, să găsească asemănări. În viață de zi cu zi, sunt cei care după o relație eșuată îți vor spune cât de nașpa sunt toți bărbațîi ori toate femeile. Sau care, după 2 filme românești văzute, îți vor spune cât de bune sau de rele sunt filmele românești. Ori care după 2 spectacole de teatru văzute după 6 ani în care n-au mai călcat pe acolo îți vor spune cât de mult a progresat teatrul. Evident, în cazul cărților este la fel.
- Cititorii care sunt interesați de absolut tot ce are legătură cu scriitorul. Țîn minte că la un moment dat o amica era șocată că nu știam cum ARATĂ o scriitoare. Ea știa cam totul despre ea, cum arată, ce muzică ascultă, cum se îmbracă, cu cine e căsătorită. Cum adică, i-am citit cartea și nu știu nimic despre ea? Aici trebuie subliniat un lucru: multe persoane refuză să mai citească un autor dacă auzit chestii nașpa despre el. Valabil, în mod logic, și la regizori. Știți câte persoane au refuzat să mai vadă filme de Polanski după ce a fost acuzat de pedofilie? Ori oameni care au repudiate deodată filmele lui Cristi Puiu atât din cauza declarațiilor privitoare la referendumul CpF, cât și din cauza celor făcute la TIFF 2020.
- Persoane care citesc doar pentru a-și confirmă crezurile. Sunt persoane care se laudă că n-au putut trece de pagină 30 a unei cărți pentru că personajul principal era prea misogin (deși, fie vorba-ntre noi, o carte feministă are în prim-plan un misogin; evident, că personaj negativ). Ori persoane care urăsc biserica și preoțîi și care nu concept că într-o carte preotul să fie un om bun și milsotiv.
Evident, există persoane care bifează 2 ori chiar toate cele 3 puncte. Acestea din urmă mă sperie de-a dreptul.
Acești oameni citesc tot ce se poate citi despre un autor, îl judecă după 2 cărți (și după zvonuri), făcând-o confirmându-și, chiar și când nu este cazul, propriile crezuri. Propriile convingeri. Și pe care îi re-evaluează brusc atunci când un astfel de scriitor se pronunță în privința vreunui subiect controversat.
Strict legat de punctul 3, va mai spun o chestier de-a dreptul nocivă: mi-a dat cineva acum vreo 2 ani câteva comentarii de pe un grup feminist. Acolo era acuzată o scriitoare (nu de la noi) că ar fi fost prea puțîn feminină. O luptătoare din tastatură spunea că acea scriitoare gândea și se comportă că un bărbat. Îndrăznise chiar să pună femeia personaj negativ și bărbatul personaj pozitiv. Iar cărțile ei erau total lipsite de sensibilitate. O mare nenorocire, prieteni!
Să ajung, totuși, și la mine. Dacă va ziceam la început că nu ar fi trebuit să scriu un articol Cărți scrise de femei, acum doar mă repet. Eu nu am nicio părere despre acestea pentru că, pur și simplu, nu aleg cărțile după acest criteriu. O carte poate fi feministă, PREA feministă pentru mine, însă se întâmplă deseori că o carte prea feministă să fi fost scrisă de un bărbat.
Totodată, deși GoodReads îmi numără fiecare pagină citită, nici măcar o aplicație de genul nu-mi poate numără cărțile scrise de femei.
În plus, că să va bulversez de tot, momentan citesc o carte suedeză care are 2 autori: un bărbat și o femeie. Sau o femeie și un bărbat, că na, nu pot pune bărbatul primul. Aș fi realmente misogin dacă aș face asta. Pentru cine este curios, cartea se cheamă Cutia și este scrisă de Camilla Lackberg și Henrik Fexeus. De femeie sigur ați auzit. De bărbat nu. Și nu pentru că sunteți feminiști. Sau cel puțin EU nu sunt.
Eu sunt Emil Călinescu, bărbat alb, heterosexual, anti-feminist însă deloc misogin. Am 11 bloguri, câteva dintre ele fiind link-uite mai sus. Și citesc cărți scrise de femei laolaltă cu cărți scrise de bărbate. Nu le număr distinct, nu știu câte am citit până acum. Și nici de acum înainte nu am de gând să le număr. Dacă cineva e deranjat de acest articol, este rugat să intre pe contul meu de GoodReads și să-mi numere cărțile scrise de femei. Na, nu-s premier să va invit să-mi numărați ouăle. Sau sânii, că din cauza kilogramelor în plus ai mei sunt mai mari decât ai multor femei (eh, acum chiar mi-am câștigat, în mod cinstit, câteva kilograme de carne în frigider).
foto: Unsplash
8 Comments
Ahahahahahhhhhhhhhhaaaaaaaaaa! Atat.
Așa e Emil 😀
Emil e frumos, e spumos, e nebun, e spontan. nimic, sau aproape nimic nu stiu despre el, my fault, dar are sarm si culoare! articolul te duce, te aduce, te ameteste ca apoi sa spui: you’re so cool man, you’re definitely right!
multumim, Diana! multumim, Emil!
♥️
Da, chiar așa e Emil: colorat și plin de șarm! Și să discuți cu el live e chiar o plăcere!
Ies din discuție autorii consacrați, fie ei bărbați sau femei. Nu m-am auzit vreodata: „iată o carte bună scrisă de o femeie!” Niciodată nu se vor lua la întâmplare o sută sau o mie de cărți, jumătate scrise de femei, pentru a da un verdict. Și dacă s-ar da, ar duce la ceva bun? Titlul este incitator.
Da, categoric ies din discuție!
Sunt cumva dezamagit ca nu am primit nicio injuratura pentru acest articol. Pacat. Mare pacat. Eu m-am straduit cat am putut :))
Dacă vreodată o să apară vreuna, te anunț negreșit 🤣🤗