Apropierea Paștelui ne bagă pe noi, femeile din România, într-un soi de manie a curățeniei. E ceva ce ni s-a transmis de la mamele mamelor mamelor mamelor noastre. De Paște și de Crăciun parcă nu ne simțim bine dacă nu întoarcem toată casa cu fundul în sus, iar la finalul procesului o lăsăm sclipind de curățenie.
Însă, recunosc, eu una în ultima vreme încerc să las lucrurile mai ușor. Chiar dacă în general sunt un control freak și jumătate, am început ușor, dar sigur și eficient să mă delimitez de toate acestea. Evident, nu mereu îmi iese, dar eu mă strădui. Și anul acesta cred că voi și reuși căci Almona a avut să îmi trimită un mic reminder, sub forma acestui articol despre al ei To do not list de Paște.
Lista cu ce să NU ne batem capul primăvara asta întocmită de Almona Țilea
Se apropie sărbătorile Pascale și toată lumea a început să facă liste. Unde mergem dacă mergem, ce luăm, ce cumpărăm, ce gătim, cu ce decorăm și așa mai departe. Bifăm, debifăm, avem grijă să nu ne scape nimic, să nu uităm ceva sau pe cineva. În iureșul ăsta nebun, de fiecare dată, reușim cu succes doar să uităm de noi. Am căzut în păcatul ăsta de nenumărate ori. De aceea, de câțiva ani buni, am adoptat un alt mindset. În loc de liste peste liste cu lucruri de făcut, am întocmit un to do not list de Paște din care nu vreau să omit ceva
To do not list
1. Curățenie
Când vin Paștele și Crăciunul, parcă o luăm razna. Dacă asculți fiecare gospodină, îți lasă impresia că face curățenie doar de două ori pe an. Am niște dubii și nici nu sunt eu aceea care să judec. Ce știu sigur este că refuz să mai răstorn casa și să o pun la loc în câteva zile ca apoi, în ziua de Paște, să zac cu dureri de oase și febră musculară. De multă vreme, mai mult întrețin curățenia decât o fac. Casa mea trece prin diferite etape ale curățeniei zilnic, săptămânal, lunar și trimestrial. Zilnic trec pe sub mătură și mop baia, bucătăria și cele două holuri mici. Trimestrial, trec pe sub aspirator și cârpa de praf pereții, dulapurile și sertarele atât pe interior, cât și pe exterior și au loc sesiunile periodice de decluttering.
2. Cumpărături și stat la cozi
De când am renunțat la mașină, am descoperit că nici nu mai cumpăr lucruri în cantități industriale. Pentru că nu mai pot să le car. Înainte, mergeam în hypermarket o dată pe lună și făceam câte patru – cinci drumuri să transport toate cumpărăturile. Iar înainte de Paște, umpleam căruciorul cu vârf și stăteam la cozi până prindeam rădăcini. Nu făceam decât să acumulez oboseală, nervi și energie negativă. Anul acesta nu mai vreau așa ceva. Cumpăr strictul necesar de la magazinele mici din jurul casei și de la producătorii locali. Merg mai des, car mai puțin, mai schimb o vorbă cu precupețele.
3. Cozonac
A fost o vreme când aș fi mâncat cozonac 24 din 24, 7 din 7. Am învățat să fac și am experimentat o mulțime de rețete. Într-o vreme, îmi și ieșeau foarte buni. Doar că noi suntem doar două persoane și nu reușim să consumăm tot. De fiecare dată, mai mult de jumătate din cantitatea de cozonac ajungea ulterior blat pentru prăjituri sau mâncare pentru păsări. Anul acesta, nici nu fac, nici nu cumpăr. Răsfoiesc caietul cu rețete din călătorii și fac o prăjitură rapidă și ușoară.
4. Tone de mâncare
Cum spuneam, n-am fost ferită nici eu de spiritul de turmă care te obligă să gătești în draci. Ouă, drob, friptură, spanac, stufat, supă de miel, cozonac, fursecuri, ba o dată am făcut și tort. Să fie.
Evident, mai mult de jumătate din preparate au făcut cunoștință cu Sfântul Coș. E drept, sunt patru zile consecutive, dar mie îmi place mâncarea proaspătă, gătită pe loc, cel mult cu o zi înainte. Și îmi place diversitatea. Nu pot să mănânc patru zile consecutiv aceeași mâncare, gătită cu o săptămână înainte. Plus că mi-e cel mai mult, în zilele de Paște, îmi place brânza cu ridichi și ceapă verde.
5. Să cumpăr haine noi
Când eram mică, hainele noi nu se rezumau la o bluză sau la o pereche de pantofi. Îmi amintesc cursele nebune prin magazine din care ai mei îmi luau de la lenjerie până la pardesiu. Mă înnoiam din cap până în picioare. Chiar nu mai este cazul să dau bani și să fac cărări prin magazine online sau fizice în condițiile în care, la ultimul decluttering am scăpat de doi saci de îmbrăcăminte și încălțăminte, iar ce mi-a rămas este ultrasuficient.
Totuși, voi avea ceva nou și sper să mă ajute vremea să port. Este vorba de un șal tricotat pe care însă nu l-am cumpărat, ci l-am făcut singurică. Și pentru că sunt foarte mulțumită de rezultat, iar tricotajele sunt din nou la modă, de fiecare dată când voi vrea ceva nou de îmbrăcat, în loc de Mall, voi da o raită prin magazinele cu fire de tricotat.
Tu ți-ai făcut un to do not list?
foto: Pexels
14 Comments
Mulțumesc mult de găzduire și sper ca această listă să inspire cât mai multe femei să tempereze ritmul în preajma sărbătorilor.
Cu drag, eu îți mulțumesc pentru așa articol superb 🤗❤️
Eu astept articol cu tricotaje, ma uitam zilele trecute la un set de andrele si ma gandeam daca voi avea timp sa invat sa fac o pereche de botosei de casa pentru cea mica 🙂
Oh, da, Almona ar face un articol fain pe tema asta ❤️
Imi place lista Almonei, a mea e destul de asemanatoare. 🙂
Nu știu de ce, dar mă gândeam 🤗
La mine să vină cozonacii ăia cu mac și cu stafide, apoi de restul mai vedem noi. 😁
Pregătiri cu bine îți doresc, Diana !
Spor Ștef!
Sunt pe stilul minimalist de mult timp. Dacă mă gândesc bine, nici acasă nu făcea mama zeci de feluri de mâncare, dar eu sunt chiar la limită.
Am un job care n-are sărbători aşa că, la început fiind, acum mulţi ani, munceam şi-n ziua de Paşte, ajungeam acasă după ora 15, cine să mănânce. Acum muncesc lunea, a doua zi de Paşte. Aşa că pentru mine sărbătoarea e orice, numai oboseală să pic din picioare înainte şi îmbuibare să zac în pat după, nu.
La început de tot, mi se părea ciudat, aveam impresia că sunt singura de pe pământ care munceşte în ziua aia. Şi am avut „noroc” şi de oameni „de bine” care făceau pe îngroziţii cu mine, pe stilul: „vai, ce nasol, dar cum se poate să munceşti de sărbători, vai ce urât”.
Am văzut că nu se moare, şi spre deosebire de alţii, nici nu se ajunge la urgenţe cu indigestie pentru asta, şi mai mult decât atât, am înţeles că Sărbătoarea nu constă în a munci ca un sclav şi a mânca apoi ca un… tac. Au fost deci buni anii în care munceam de sărbători. Că am înţeles că dacă o ai în suflet, Sărbătoarea îţi e sărbătoare oriunde ai fi, orice ai avea pe masă.
Aşa că m-am regăsit tare în articol! Mulţumesc!
Așa e, o sărbătoare e mult mai mult decât tot haosul ăsta. Și eu, la unul din primele joburi am lucrat de sărbători, deci știu cum e 😁🤗
Felicitări! Exact așa și trebuie: practic, util, rezonabil, cumpătat, rațional. Va doresc un Paste liniștit, frumos!
Așa ar fi și normal. Paște fericit, Valeria!
O, da, și nu de ieri sau azi, ci de ani buni. Adică fac curățenie când trebuie, am noroc că nu prea este praf; Paștele noastre sunt la o săptămână după cele ale catolicilor, deci nu se pune statul la cozi, de fapt rar se întâmplă să fie așa ceva; pe lângă faptul că sunt și câte 20-30 case deschise, dacă e nevoie, sunt și cele libere unde tu singur te descurci cu toate. Mâncare fac cât mâncăm cel mult de două ori. Va fi și grătar cu legume. Haine nu mai cumpăr, am deja prea multe cu eticheta pe ele! Deci, nimic nou sub soare! De foarte mulți ani, cumpătarea este sloganul familiei!
Binecuvântat să vă fie Paștele!
Frumos, o sărbătoare liniștită. Paște fericit 🤗