Am fost un copil atipic cumva. Nu mi-a plăcut la țară, preferam confortul de la bloc și totuși… și totuși iarna acolo era ceva magic. Să fi fost căldura sobei? Covrigii încălziți sau cojile de portocale „uitate” pe ea?
Țin minte și niște zăpezi imense, care-mi depășeau capul. Și, oricât de barbar poate suna pentru unii, tăiatul porcului și șoriciul proaspăt – mmm, acela e cel mai bun!
Cred că și primul brad pe care mi-l amintesc a fost făcut la țară. Mami și tati au venit cu el pe autobuz de la Pitești și l-am împodobit pe prispă. Să fi avut vreo 3 ani pe atunci? Cam da… deci totul e vag: niște licăriri colorate ce băteau în geam.
Mi-o amintesc pe mamaie cum făcea cozonaci și ridica aluatul parcă până la cer apoi îl izbea de copaia de lemn. Și pe tataie făcând cu mâinile o umbră de iepure pe perete… sau atunci când a confundat moșii și de Crăciun ne-a pus în cizmulițe bani.
Ce vremuri! Ce frumos și ce simplu era atunci…
Dar și de la „bloc” am amintiri frumoase. Cum ne dam cu sania pe panta și cum eu refuzam să merg să mă dau cu ea și pe vale la izvor sau să particip la trenulețul din sănii. Oh, eram precaută (să nu zic fricoasă)! Mersul cu sorcova, altă aventură! Și până acolo mai erau… serbările unde primeam adesea de la Moșul pungi pe care scria SAD (Sindicatul Automobile Dacia) deghizate în alte pungi mai… festive. Suspect, nu? Cum de mai toți copiii primeam mereu aceleași pungi? Eh… vremuri grele, până și Moș Crăciun era sindicalist!
Însă era frumos! Da, din cale afară de frumos și nu spun asta pentru că priveam totul cu ochi inocenți de copil. Spun asta pentru că așa vedeam eu lucrurile atunci și pentru că simțeam o bucurie pură, nemărginită!
Astăzi… văd cum e de cealaltă parte a baricadei. Încerc să îi creez amintiri frumoase Sarei. Sigur, nici anul acesta nu știe bine pe ce lume e, dar înțelege mai multe decât în 2023. E toată bucurie când vede bradul (și mai fură câte un glob) sau când vede luminițele. Am și pozat-o cu Moșul la un centru comercial. Am dat-o în călușei. Oh, da, încet-încet trec într-o altă dimensiune. Asist iar la bucuria aceea imensă, dar acum prin ochii copilului meu. Acestea, dragilor sunt și bucuriile și mirările mele din ultimele săptămâni!
Voi ce mai faceți? Ce planuri aveți de sărbători dar, mai ales, ce amintiri?
♥ D.
foto: Pexels
5 Comments
awww, ce dulci amintiri, Diana!
delicata tu, printesa atunci, delicata ea, printesa ta de-acum.
♥️🫠
Te pupăcim, Amy!❤️❤️❤️
♥️🥰❤️
Nu pot comenta direct din blog, încerc din aplicație.
Spuneam că… nu mai contează, să fie bucurie fiecare zi! ❤️
Important e că ai reușit. Să ai numai bucurii, draga mea 😘