Vi se pare și vouă că am picat într-un soi de tipar? În fiecare lună, în jurul datei de 20, tot promit că revin… Și, da, veți zice că am circumstanțe atenuante: o zgâtie care mișună și-și bagă năsucul peste tot. Însă mie mi-e dor de scris aici, de proză… Așa că, inspirată de două bloggerițe dragi mie, Potecuța și Mădălina, am decis să scriu și eu un jurnal. Voi încerca să fie cel puțin bilunar (adică la două săptămâni) căci viața mea e încă imprevizibilă, dar voi vedea… (Sigur, vor mai fi și alte articole ocazional, am ceva foarte interesant în draft, voiam să fie pentru un concurs, dar timpul…)
Sper că având un subiect fix, îmi va fi mai ușor să scriu mai des aici și apoi… știți cum e: pofta vine mâncând! Așa că, hai să vorbim despre săptămâna aceasta!
Bucuria săptămânii… m-am gândit un pic până să scriu aici. Aș putea spune că orice moment cu Sara e o bucurie: veșnicele ei explorări, cuvințelele pe care le rostește și gângurerile, râsetele, modul în care „meșterește” la orice obiect care-i pică în mână, faptul că adoră tocănița. Să mai zic de jucăriile împrăștiate sau de faptul că adoră cărțile și îi citesc aproape oriunde? (Azi-noapte am călcat pe o carte care scoate sunete de animale și, dintr-o dată, liniștea a fost umplută de cotcodăcit.) Chiar și faptul că îi ies două măseluțe în același timp e o bucurie, oricât de obositor e!
Dar ce mă bucură pe mine, pe Diana, dincolo de statutul de mamă? Păi chestii mărunte: cartea pe care o citesc acum – Lecții de chimie; un tiramisu care mi-a ieșit demențial și, evident, faptul că am timp să scriu acest articol.
Ca o tocilară ce sunt m-am bucurat să urmăresc și oamenii care au fost la Webstock și ce s-a mai discutat pe acolo. Anul acesta necesita o logistică un pic prea complicată să particip, dar în 2025 who knows? Dar, cum online-ul e pasiunea mea devenită job am urmărit ce s-a discutat și mi-am mai actualizat informațiile (numai mâine nu-i iulie și mă întorc în câmpul muncii, dar până atunci, evident, mai sunt și altele…).
Mirarea săptămânii: cu toată oboseală generată de nesomn (vă spuneam mai sus de niște măseluțe), mintea mea parcă s-a restartat azi și e plină de idei. Așa că aș încerca să revin și la newsletter, desigur, dacă vreți și voi! Un singur gând mă bate: oare vă interesează?
Citesc multe newslettere interesante: Nescrisa de Vineri, Newsletter Pe Legale, Unmapped Storylands with Elif Shafak (acestea ar fi preferatele mele). Însă primele două sunt mai mult spre zona informativă (fiecare în stilul său), iar al treilea e… ei, pur și simplu în stilul lui Elif. Eu mă gândesc la ceva personal, legat de experiențele mele, de ce am mai scris și citit fain online și offline. V-ar interesa? (Pentru că timpul încă e scurt aș opta pentru o frecvență lunară).
Și cam atât despre mine! Cum a fost săptămâna voastră?
♥ D.
foto: Pexels & Canva Pro
16 Comments
Da. Mie imi placeau newsletterele tale, asa ca le astept.
Saptamana a fost cu un mare plus, mi-am regasit bucuria de a scrie, dar a existat si o stare de lene cronica,lipsa de energie sau poate e astenie?
Sper ca saptamana ce ne bate la usa sa fie mai ok.
Mulțumesc, Laura! Cine știe, o fi fost ceva în aer sau poate… astral. Să ai o săptămână frumoasă!
Sper din suflet să ne tot fii, Diana dragă și eu sigur îți aștept newsletter-ul cu bucurie! Îți mulțumesc pentru toată susținerea ta și simt eu că în 2025 nu doar că vei merge unde vei vrea tu, dar vei participa și la lansarea cărții tale! Simt cu tot sufletul asta ❤️❤️❤️
Și eu îți mulțumesc, Mona: pentru susținerea constantă, pentru sfaturi, pentru toate cuvintele frumoase pe care le scrii, pentru că, așa cum spui tu, îmi ești! Sper din suflet să fie așa cum spui 🤗
ador jurnalele si gandurile scrise. gandurile alea care pleaca direct din inima. experientele, trairile, fricile, bucuriile, tristetile.
stiu, nu e timp, nu ai cand sa le lasi scrise. le scrii in gand, le asezi frumos acolo si se sterg.
nici eu nu le mai las scrise de mult timp. le las pe maine, pe mai incolo, pe mai tarziu.
newsletterul means doar email, Diana? doar pentru abonati?
eu as ramane pe scrierea publica, Diana. ok, e doar parerea mea.
( nu-mi place sa-mi verific emailurile, e o nebunie prin mesajele mele, spam-uri care de fapt nu sunt spamuri, citite, necitite, nici eu nu mai stiu ce e acolo! 😂. imi este mai usor sa vin direct aici)
pupici, sclipici si alte ganduri sincere!
💞
Mulțumesc, Ami! Da, e doar email (uneori ceva mai personal), dar asta nu înseamnă că nu renunț la a scrie aici. Pupici 😘😘😘
Săptămâna mea! Okay: eu citesc tot ce scrii tu, deci go ahead!
Săptămânile de după urgiile din zonă! Grele, frustrante! Încă avem zone închise publicului. Din păcate, unele nu vor fi accesibile decât la anul! Nu știu ce ați văzut voi la tv (eu nimic că neavând power aproape o săptămână, e clar!), dar realitatea de pe teren a fost groaznică. Urmele sunt încă peste tot, nu numai munții de nisip, ci și munții de frunze și crengi sau copaci întregi. Dincolo de aceste aspecte, rămân oamenii. Peste 500 de case distruse complet și peste 1900 avariate puternic și tot peste 3 milioane de oameni fără electricitate timp de o săptămână. Unele zone însă nu au nici acum curent electric.
Mirare și/ sau bucurie! Mobilizare exemplară a unui popor pentru a restabili ordinea, pentru a readuce speranța acolo unde aproape a dispărut!
Numai bine!
Doamne, Aura! Bine că ești bine, draga mea! Înfiorător ce a fost la voi! Să auzim numai de bine, te îmbrățișez 🤗
Eu mă bucur să citesc orice și oriunde decizi să scrii – aici, în newsletter, în jurnal sau nu. Îmi place cum scrii, indiferent de subiect, nu bați câmpii, nu plictisești. E revigorant.
Mulțumesc, Ana ❤️
Ce mare bucurie că ai scris şi mai mult de atât, ai zis şi de mine! Draga mea, îţi mulţumesc din suflet! Bucurii ăn fiecare zi îţi doresc!
Păi tu ești o inspirație, Draga mea! Te pupăcim 😘😘
Detaliile cu și despre „cea mică” îmi reamintesc despre perioada aceea.. atât de haotic de încărcată dar și atât de minunată, mi se face mult dor de atunci. 🙂 De multe ori ne dorim retrospectiv să ne fi bucurat mai mult, să fi notat, pozat, filmat cât mai multe din toate, deși cumva… sigur ne bucurăm și facem mereu exact atât cât putem. Mult spor îți doresc, pe toate planurile!
Daaa, e o perioadă aparte, aș sta tot timpul cu mâna pe telefon și tot nu e de ajuns! Mulțumesc frumos 😘
Ce surpriză! Mulțumesc pentru mentiune și pentru că mă citești. E greu cu jurnalul public, uneori e o placere, alteori se simte ca o datorie. Dar e o extra motivație de a scrie constant. Succes!
Cu tot dragul, Mădălina! Fix de motivație pentru a scrie aveam nevoie. Să ne citim cu bine 🤗