Am rămas în urmă cu multe, recunosc! Adevărul e că nici nu știu de unde să încep, dar cred că cel mai bine e să o fac cu articolul pe care l-am tot promis despre romanul Groapa de Eugen Barbu. Cartea asta mi-a tot dat târcoale, am ocolit-o, dar până la urmă tot am ajuns la ea…
De ce am citit groapa?
Drumul cărții lui Eugen Barbu până la mine nu a fost unul liniar, după cum vă spuneam. Domnul Dragoș, un coleg cu ștate vechi de cititor, mi-o tot recomanda. Însă, recunosc, o ocoleam. Mă temeam, în primul rând, că va fi sumbră, până la urmă la ce te poate duce cu gândul un astfel de titlu? Apoi îmi mai era frică să nu dau peste o lectură rigidă, cum mi s-au părut cărțile pentru BAC (deși asta parcă s-a întâmplat în preistorie).
Apoi Mona ne-a invitat prin intermediul grupului ei de Facebook să citim ceva nou. Mie mi-a picat fix cartea de care fugeam (de parcă-ar fi fost ceva știut). Eh, cum nu mă mai puteam eschiva, am răscolit puțin după ea și, într-un final, am achiziționat-o de la un anticariat online. (Și a venit la fix și pentru Book Bites Challenge – o provocare „instagrammească” lansată de Andreea Chiuaru.)
Despre roman
Romanul lui Eugen Barbu e un fel de frescă a unei mahalale bucureștene, Cuțarida (formată în jurul unei gropi de gunoi, de la începutul secolului XX). Evident, o astfel de lume e populată cu bărbați care-și bat nevestele, femei răutăcioase, bețivi și hoți. Astfel că realitatea de aici nu e una cosmetizată și parfumată cu Chanel n° 5. Lumea lui Barbu e brutală, cruntă, dar și colorată în cel mai expresiv mod posibil.
Povestea debutează cu gunoierul Grigore, primul care și-a făcut un bordei pe marginea gropii. Lui Grigore și soției sale îi urmează cârciumarul Stere care, la rândul său, se însoară cu Lina. Au urmat apoi croitorul Gogu și „muierea” lui și Tilică frizerul. Cum sunt aceste personaje, cum e lumea lor rămână să aflați voi! Însă pentru a vă face și mai curioși, vă las un fragment dintr-o opinie a lui Șerban Cioculescu:
„Dacă s-ar face o anchetă cu privire la cele mai bune romane din
literatura noastră, n-aș ezita să înscriu printre ele și «Groapa» de
Eugen Barbu... [...] micul
univers al „Gropii" se individualizează prin pasiuni primitive mai
adesea sănătoase și printr-un plein-airism robust, iar însăși mizeria și
moartea au altă tonalitate, mai puțin sumbră și niciodată repulsivă
până la îngrețoșare (efectul parcă sistematic vizat de epigonii
zoliști) [...] Scrisul lui Eugen Barbu oferă tot felul de surprinderi, dar
mai ales concizia rară, frazarea scurtă, sacadată, dialogul concentrat,
nervos, veridic”.
Cum am citit Groapa?
Am citit Groapa un pic mai încet. Însă asta doar pentru că timpul nu prea a fost aliatul meu în februarie. Totuși, ardeam mereu de nerăbdare să aflu ce s-a mai întâmplat cu Stere, cu Lina, cu Paraschiv – hoțul de cai – și cu toți ceilați.
Eugen Barbu chiar m-a surprins cu o scriitură fluidă, cu diverse fragmente din piese cunoscute la vremea aceea (și încă fredonate și astăzi), cu expresii colorate și citate demne de colecționat (și, de ce nu, postat pe rețelele sociale). Îmi vin acum în minte vreo trei citate, dacă tot veni vorba:
Un roman un pic... neglijat
Fain, nu? Și astea-s doar trei. Stați să vedeți expresii savuroase și muzica… ah, muzica! Adevărul e că în timp ce citeam mă gândeam la un singur lucru: de ce nu am studiat noi romanul acesta? Tot aud și citesc că programa școlară e prea ponosită, rigidă. Ei bine, eu sunt ferm convinsă că Groapa va veni ca o gură de aer proaspăt pentru elevii de liceu ai zilelor noastre. Acțiunea e interesantă, personajele la fel, limbajul… și mai și.
Cred că e un roman subestimat în zilele noastre și e mare, mare păcat. Lumea Cuțaridei merită mai mult! Și poate mai mult.
Eu una în liceu aș fi citit cu mare drag cartea aceasta. În schimb, m-am ales cu Baltagul – pe care-l mai studiasem și pe a VIII-a și de care mă săturasem, partea a II-a din Moromeții care mi s-a părut plictisitoare, Ion – care deși mi-a plăcut, m-a enervat. Singurele care mi-au plăcut au fost Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (care mi-a și picat la BAC) și Mara (care nu era inclusă în programa de BAC nu știu din ce cauză). Și mă rezum doar la romane, nu mai zic de nuvele și, mai ales de poezii pe care le citeam de drag, dar uram să le disec prin comentarii.
Ei, la Groapa ai fi avut multe de zis chiar și fără să fie nevoie să înveți vreun comentariu. E o carte fluidă (am mai zis asta, nu?), savuroasă (cred că și asta am zis, nu?). Cred că și elevii mai certați cu lectura ar fi citit-o cu interes. Dar nu… cineva acolo se face că nu există…
În loc de încheiere
Ce mai pot spune? Că mi-a plăcut al naibii de mult și că îmi pare rău că am ocolit-o? Da, spun asta clar și răspicat: MI-A PLĂCUT AL NAIBII DE MULT ȘI ÎMI PARE RĂU CĂ AM OCOLIT-O. Groapa a fost o surpriză plăcută și neașteptată pentru mine și, totodată, a fost și o palmă peste față. Nu mă mai las condusă de prejudecăți, gata!
Aș vrea să știu dacă și voi ați citit-o și ce părere v-a lăsat! Ah, și neapărat să-mi spuneți dacă și vouă vi se pare o carte bună de studiat în liceu? Ce alte cărți ar mai putea fi incluse în programa școlară, dar parcă sunt ignorate?
12 Comments
Nuuu… tot așa, de prin liceu, am rămas cu o prejudecată inexplicabilă împotriva ei. Dar dacă tu zici așa frumos… 🙂
Ai studiat-o? Eu nu, probabil că a studia o carte = moartea pasiunii..
Cred că a fost la lecturi suplimentare, nu mi-l aduc aminte studiat „în plin” ca pe alții, dar a fost sigur în liceu, de-acolo-l știu! Și ocolesc… 🙂
Înțeleg 🙂
Am citit-o cândva, demult și mi-a plăcut. Aș reciti-o cu drag oricând. Între timp am mai învățat să separ personalitățile controversate ale autorilor… de operele lor. Să nu mă mai las afectat. Fiindcă a fost o vreme în care mi-a venit teribil de greu să aflu (practic să dea peste mine fără să vreau), toate acele descoperiri în legătură cu viețile câtorva dintre monștrii sacri ai literaturii noastre. Ii enumerasem, dar mi-am revenit și am lăsat scris doar acest „câțiva”. În fond, asta era ideea susținută în articol și îmbrățișată și de mine: să citim fără gânduri preconcepute și să ne lăsăm cuprinși de farmecul lecturii!
Eu mai am de lucru la separarea personalităților. Nu îl înghit pe Hemingway și de aceea nu îl pot citi…
Ce mult mă bucur că ai reușit să o citești și ți-a plăcut ❤❤❤
Mulțumesc, mulțumesc tare mult! 🤗
Te pup! 😘
Eu îți mulțumesc pentru recomandare 🙂 <3
Să spun? Să spun? Bine: nu am citit-o 😳 Ok, mi-e ruşine şi mă voi conforma datorită ţie!
Eh, doar dacă vrei 🙂
Nu am citit-o, din cate imi amintesc, Parca am citit cateva fragmente si stiu ca m-a atras, dar nu am avut-o la indemana si deci a ramas ca o posibila lectura. Au fost cateva opere care mi-au placut din literatura clasica, dar din pacate nu erau in programa pentru BAC. De exemplu, eu am indragit mult mai mult Padurea spanzuratilor decat Ion, sau Patul lui Procust decat Ultima noapte de dragoste,…, dar nu erau pentru BAC pe atunci, erau doar un fel de lecturi suplimentare. Multumesc pentru impresii! <3
Și mie mi-au plăcut Pădurea Spânzuraților și Patul lui Procust, dar deh… Cât despre Groapa, chiar e interesantă 🙂