Geneza unei povești. Ep. 1: Ce înseamnă „scriere creativă”?

Dintotdeauna am fost o tocilară într-ale scrisului. Mereu am fost fascinată de acest domeniu așa că am citit tot ce mi-a venit în mână, ba chiar după cum ați văzut recent m-am apucat și de niște masterclass-uri. Datorită lor am ajuns la The Making of A Story de Alice La Plante – o carte cu review-uri extrem de bune și recomandată în cadrul multor cursuri de scriere creativă în limba engleză. Ceea ce o face interesantă pentru mine e că autoarea nu tratează aici doar scrierea unei opere de ficțiune, ci și non-ficțiunea.

Însă nu e o carte pe care să o achiziționezi cu una, cu două (are un preț destul de piperat) și nu știu de cât timp dispuneți pentru a citi o carte de peste 600 de pagini. Prin urmare, m-am gândit că ar fi interesant să o parcurgem împreună.

Astfel că lansez un serial numit „Geneza unei povești” în care o să vă prezint cele mai importante idei dintr-unul sau două-trei capitole / episod. Și, pentru a păstra tradiția „recenziilor” – în ultimul episod o să vă scriu despre părerea mea generală despre carte. Dar, până acolo…

[toc]

Ce înseamnă „scriere creativă”? Nebunie și metodă

Prima întrebare care vă trece prin minte este, probabil, dacă scrierea creativă poate fi învățată.

Chiar și în România cursurile de scriere creativă au început să se înmulțească în ultima vreme, dar oare chiar sunt ele utile? Ei bine, Alice La Plante consideră că răspunsul este și afirmativ, dar și negativ.

Trebuie să înțelegem că două aspecte sunt necesare pentru a crea un text creativ și convingător: nebunia și metoda (aici, în textul original autoarea parafrazează un citat din Hamlet făcând referire la method and madness). Metoda înseamnă, evident, ceea ce poate fi dobândit într-un mod academic. Scrisul este un meșteșug la fel ca tâmplăria, pictatul, iar acest gen de îndeletniciri pot fi dobândite, antrenate. La fel ca artiștii care învață să lucreze cu unelte și / sau culori, scriitori aspiranți pot învăța despre imaginar, narațiune, dialog, construirea scenariilor.

Dar, să nu uităm, mai este și partea cu nebunia sau, cum e ea numită mai des, inspirația. Picasso spunea că „bunul gust e inamicul creativității”. Asta ne lasă cumva în ceață. Cum putem fi și creativi, liberi, spontani și, în același timp, să avem suficientă putere pentru a transforma totul în ceva coerent? Altfel spus, cum împăcam nebunia cu metoda?

Mulți novici nu reușesc alta, astfel cad în extreme. Unii sunt mult prea tehnici. Poveștile lor sunt extrem de lucrate, dar și extrem de plictisitoare. Iar, la celălalt pol, sunt cei care creează niște draft-uri extraordinare și profunde însă greu de înțeles pentru cititori.

Partea proastă e că suntem învățați să lucrăm în special cu partea stângă a creierului (cea logică, rațională) în detrimentul parții creative (cea dreaptă). Evident, acest lucru se dovedește letal pentru procesul creativ. Însă, așa cum susține Alice La Plante, putem trece peste orice bariere și crea ceva cu adevărat bun.

Ficțiune și non-ficțiune: câteva definiții

Știm cu toții ce este ficțiunea și sigur avem impresia că putem defini ușor non-ficțiunea drept opusul acesteia. Astfel în vreme ce una redă fapte imaginare, cealaltă redă situații / informații reale. Dar non-ficțiunea creativă? Ei bine, aceasta este o redare a realității folosind metode tipice ficțiunii:

• dialog
• expunere narativă
• elemente care declanșează anumiți triggeri emoționali.

Și, desigur, nu trebuie să uităm că unele dintre cele mai bune povești au la bază întâmplări reale din viața scriitorului, povești pe care le-au auzit sau citit în ziar. Adevărul e că linia dintre ficțiune și non-ficțiune creativă e tot mai blurată.

Sfaturi pentru texte reușite indiferent de gen

1. Scrie surprinzător, dar convingător

E.M. Forster spunea în The Elements of the Novel spunea că una dintre caracteristicile unei scriituri de calitate este că aceasta este surprinzătoare și convingătoare. Mai exact:

2. Un text bun nu poate fi rezumat ușor

O poveste bună nu poate fi redată într-o propoziție. Bine, teoretic se poate. Dar un singur enunț sau chiar o frază complexă nu poate cuprinde toată dimensiunea unei povești bine-scrise. Pentru a înțelege mai bine acest lucru, încercați să rezumați o sonată a lui Chopin fără a pune piesa pe fundal sau a o interpreta.

Acest principiu se aplică, evident, și în cazul non-ficțiunii creative. Un scriitor va încerca întotdeauna să redea detaliile ce scapă dintr-un rezumat (descrieri de oameni, obiecte, stări).

3. Ce facem cu sentimentalismele?

Poate pentru unii termenul de scriere creativă înseamnă un exces de construcții care ne-ar cufunda cititorii în butoiul cu sentimente. Dar, ținând cont de cele două caracteristici enunțate de Forster putem evita întâlnirea cu două spirite malefice ce bântuie scriitorii: sentimentalismul și melodrama. Primul este cel al emoțiilor exacerbate, al pateticului, iar cel de-al doilea este caracterizat prin teatralitate, prin prea multă acțiune și prea puțină simțire.

Altfel spus, trebuie să avem mare grijă la dozarea sentimentelor. Fără ele, textul este fad. Când sunt prea multe, ți se face greață.

4. Observă!

Principala datorie a unui scriitor este să observe ce se întâmplă în jur. De aici vine toată sursa creativității. Observă și nu te gândi la nimic altceva. Vei dezvolta povestea mai târziu. (O mică notă, acest lucru mi-a amintit de mormanul de îngrășământ de care vorba Neil Gaiman.)

Găsirea propriei voci. Despre curaj

Scriitorii de ficțiune aflați la început de drum au uneori probleme în a-și găsi vocea narativă. Aceasta poate fi diferită de vocea pe care o are în viața de zi cu zi. În scris, putem folosi expresii și fraze construite diferite față de cele pe care le utilizăm în mod curent. Ce e important e, însă, evitarea cuvintelor și construcțiilor complexe, a unui limbaj extrem de ornamentat dacă acest lucru nu ne vine în mod natural. Important e să ne folosim darul, dar să fim naturali în același timp. Trebuie să fim „sinceri” atât în ceea ce scriem, dar mai ales în cum scriem.

Scopul este să ne găsim vocea unică, amintiți-vă! Dar, asta pare un lucru greu, pentru că toată viața am încercat să fim ca ceilalți pentru a fi considerați normali. Avem grijă să ne îmbrăcăm adecvat, să vorbim și să ne purtăm „normal”. Ei bine, scrierea creativă nu-ți cere asta. Aici poți fi tu, iar lucrurile care te diferențiază de mulțime contează cel mai mult.

OK, ai înțeles asta… dar tracul? Cum îl stăpânim, ei bine, iată un ultim sfat pe care mi l-am notat în acest capitol:

P.S.

Sper ca această serie să vă fie de folos vouă, celor care vreți să aflați mai multe despre acest univers numit „scriere creativă”. Următoarele episoade sunt aici.

P.P.S.

Acest capitol a avut și două exerciții extrem de interesante pe care le-am publicat pe Illusion’s Street aici și aici.