Cărți despre Holocaust (Guest Post)

Dacă Denisa Grigoraș a făcut o listă despre cărți despre islam, m-am gândit să vorbesc și eu despre cărțile Holocaustului. Mulți zic că sunt prea multe, alții prea puține în comparație cu supraviețuitorii acestui genocid al evreilor, cărți care mărturisesc drama prin care au trecut și căreia i-au supraviețuit.

Nu voi face un top pentru că toate sunt impresionante, ci vă invit să o găsiți voi pe cea care rezonează cu trăirile voastre. Vreau să spun că la multe am plâns, mi-am dat seama că ceea ce trăim noi astăzi este floare la ureche față de ce au trăit ei în acele vremuri. Pe lângă poveștile frumoase de dragoste pe care le întâlnești uneori, cel mai des este prezentată drama din spatele lor.

Când înflorește liliacul – Martha Hall Kelly

Este prima carte pe care eu am citit-o și poate cea mai dură. Dură în sensul în care vei vedea că pe lângă umilirea, deposedarea de bunurile agonisite, ultima fărâmă de respect pentru o ființă umană este luată prin realizarea unor experimente crunte. Evreilor (iepurii cum erau numiți) le erau amputate membre ale corpului sau mușchi ori li se infectau intenționat unele părți din corp, pentru a vedea cum ar trebui tratați soldații germani din Al Doilea Război Mondial.

Drama femeilor care se trezesc după aceste experimente, pentru că multe dintre ele nu supraviețuiesc, este de nedescris.

După ce unele dintre ele au reușit să scape din lagăre, pentru că au fost salvate de Crucea Roșie sau au fugit chiar dacă nu știau că vor reuși, nu-și mai regăsesc locul în această lume, iar trauma trăită este uneori greu de trecut. Așa cum se întâmplă mereu, unii responsabili reușesc să scape de acuzații, însă nu de pedeapsa divină. Când înflorește liliacul îți arată drama unor femei în perioada Holocaustului.

Jurnalul Annei Frank – Anne Frank

Dacă prima carte te introduce în atmosfera din lagăr, Jurnalul Annei Frank te invită să fii martorul dramei unor familii de evrei care își găsesc ascunzătoarea în clădirea unde își aveau până de curând afacerile. Să nu credeți că le este mai ușor!

Drama prin care trec aceștia este asemănătoare cu a celor de pe front. Depresia și neajunsurile îi fac uneori să-și dorească moartea. Copiii ajung adolescenți în această perioadă tulbure și conflictul cu părinții lor devine și mai acerb. Ajungi să-ți urăști familia pentru că nu-ți înțelege frământările, familie preocupată să-și depășească propria traumă.

Da, nici acești evrei nu reușesc să scape, deoarece „turnători” au fost mereu, iar aceste familii sunt duse în lagărele deja consacrate.

Strigătul neauzit pentru sensul vieții – Viktor E. Frankl

Pasiunea mea pentru opera lui Viktor Frankl este pentru partea de psihologie, implicit pentru logoterapie. Faptul că am descoperit că și el este unul dintre supraviețuitorii Holocaustului, m-a făcut să cercetez și mai mult. Acesta a încercat să-și găsească propriul sens al vieții după ce a supraviețuit condițiilor din lagăr și apoi să le dăruiască și altora sensul propriilor vieți.

Așa cum veți observa la toți supraviețuitorii lagărelor, aceștia se confruntă cu o a doua traumă, cea a inadaptatului. Dacă prima dată au supraviețuit pentru a scăpa din lagăre, acum nu mai au pentru ce să lupte. Li se pare că ceilalți sunt niște dușmani care trebuie să plătească pentru ce li s-a întâmplat, sau că nimeni nu înțelege prin ce au trecut ei. Viktor Frankl reușește să treacă peste această traumă și mai ales să nu trăiască cu ura îndreptată către călăii lui.

La una dintre conferințele lui, o jurnalistă l-a întrebat intrigată de ce a continuat să-și scrie manuscrisele în limba germană, limba lui Hitler. Calm și sigur pe el, Frankl i-a pus o întrebare: “Dv. aveți cuțite în bucătărie?” atunci când i-a răspuns afirmativ, acesta s-a arătat îngrozit și șocat: “Cum de vă mai folosiți de cuțite după ce nenumărați criminali le-au folosit pentru a-și înjunghia și ucide victimele?” Abia atunci femeia a încetat să mai obiecteze împotriva limbii în care Frankl își scria cărțile.

Tatuatorul de la Auschwitz – Heather Morris

Despre Tatuatorul de la Auschwitz toată lumea a auzit și mulți au citit-o. Ce te faci când trebuie să colaborezi cu dușmanul pentru a supraviețui? Te transformi și tu în călău sau rămâi ce erai. Lale își păstrează umanitatea și chiar încearcă să-și salveze semenii cu mâncare sau cu ajutorul pe care-l putea dădea. Are de suferit atunci când este descoperit, și, ca prin minune reușește să scape de la moarte.

Ce te surprinde la această carte este și povestea de dragoste dintre Lale și Gita. Chiar dacă în acele vremuri numai „de iubit” nu aveau ei parte, iubirea reușește să fie un motiv pentru a supraviețui. Romanul continuă cu partea a doua – Călătoria Cilkăi. Cilka a supraviețuit Lagărului de la Auschwitz, dar a fost considerată o colaboraționistă si trimisă in Gulagul sovietic, poate mult mai crunt decât cel nemțesc datorită condițiilor meteo nefavorabile din Siberia.

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

Am lăsat-o la sfârșit pentru că este o ficțiune, însă este inspirată din evenimente reale. Dacă în multe dintre cărți avem mărturiile adulților, despre drama copiilor, a bebelușilor nu este amintit foarte mult sau prea puțin. Ca și în Povestea unui orfan de Pam Jenoff, în care relatarea începe cu prezentarea unui vagon de tren plin cu bebeluși, unii dintre ei vii, alții deja morți – care erau duși undeva, nu se știe unde.

În 1942 a avut loc marea razie de la Velodrome D’Hiver de pe 16 iulie. O pată de imagine în istoria Franței, pe care și azi încearcă să o acopere, și doresc să scoată în evidență doar intervenția nemțească, fără a implica prea mult partea franceză.

În disperarea pentru supraviețuire, un băiețel este încuiat de sora lui într-un dulap, un loc secret al celor doi, cu gândul că tatăl său ascuns îl va elibera mai târziu. Pentru că au fost duși pe Velodromul D’Hiver și ținuți 2 zile fără apă și mâncare, mii de copii și părinții lor și-au găsit sfârșitul sau au fost deportați către lagăre. Fetița, pe numele ei Sarah, reușește să scape din lagăr și găsește o familie care își pune în pericol propria siguranță din dorința de a ajuta fetița care dorește să-și salveze fratele ascuns în dulap. Ce a urmat, te las pe tine să descoperi citind cartea Se numea Sarah.

Cărțile Holocaustului

Drama evreilor, drama Holocaustului, nu cred că poate fi exprimată în cuvinte, iar cei care „din eroare” doresc să minimizeze sau să nege aceste evenimente, sunt la fel de vinovați ca cei care au închis ochii și le-au săvârșit. Nu poți ascunde o parte din istorie și cei care nu-și explică furia și ura lor câteodată, ar trebui să apeleze la subconștientul colectiv, cel care ține memoria dramelor și care vor izvorî mereu prin porii lor, prin sufletele evreilor.

Acest articol a fost scris de Ana-Maria Haller, o Lady in Black Dusă cu cartea. O bloggeriță dedicată care scrie cu rafinament și responsabilitate pe care v-o recomand cu drag 😀