Mouelle Roucher – volumul I „Dezliterarea” pe fuior de timp

Atunci când unul din bloggerii pe care-i citești de când lumea, îi admiri pentru scriitură, care te-au susținut și cu care ai mai și scris o poveste (vă las link mai jos) scoate o carte e firesc ca aceasta să aterizeze fix pe primul loc în lista ta de lectură. Așa mi s-a întâmplat mie cu Mouelle Roucher – volumul I „Dezliterarea” pe fuior de timp a lui Cosmisian. Cu toate acestea, vă spun de pe-acum că voi fi extrem de obiectivă în acest articol. O să încerc să mă dezic, deci, pentru următoarele, 435 de cuvinte de tot trecutul meu blogosferic.

Încă din titlu ne dăm seama că nu avem de-a face cu o scriere obișnuită. Proza lui Cosmisian este, de fapt, o neoproză – un fel de povestire ce nu se încadrează nici în epic, nici în liric. E o povestire a trăirilor lăuntrice și, pe lângă acestea, a întâmplărilor. Fiecare personaj major e disecat minuțios,  îi este scos sufletul, apoi acesta este șlefuit de scriitor și voilà – am ajuns la  poveste. De aceea nu este doar neoproză și-atât, cărții de față i se mai alătură și atributul smart emotional tot din prisma faptului că este un studiu minuțios al sentimentelor.

Însă cea mai potrivită descriere a romanului ni-l dă chiar titlul. Acesta este, par excellence, o dezliterare. V-ați întrebat ce-i cu acest cuvânt? Ei bine, el este „neîncadrat în definiții de dicționar, tocmai pentru că el nu este restricționat la o compoziție de litere încadrate în stiluri literare. Dezliterarea este […] un moment în care o poveste ascunsă în cuvinte prinde viață” (pagina 78)

Despre Mouelle Roucher

Mouelle Roucher este o scriitoare de succes care încearcă să-și exorcizeze durerea rescriindu-și tragica poveste de iubire în romanul Fiorul. Însă un admirator al ei, scriitor aspirant, reușește să-i deslușească secretul – povestea de care a vrut să se elibereze schimbându-i finalul. Și, mai ales, cu ajutorul fiorului provocat de cuvintele scrise de acestea, tânărul scriitor reușește să aprindă scânteia din viața lui Mouelle numită Pierre (scânteie ce aceasta o credea stinsă). Însă va trebui să aflați singuri ce vreau să spun eu prin „scânteie” și cine-i Pierre, iar asta o puteți face doar citind cartea.

„Povestea dnei Mouelle Roucher este un câmp sălbatic și neașteptat de parfumat.” (pagina 141)

Cum am citit Mouelle
Roucher?

Deși nu-i o carte cu multă acțiune, am citit-o cu sufletul la gură. Asta grație capitolelor scurte și a modului în care Cosmisian știe să-și ia de mână cititorul, să-l așeze la masă și să-i servească un cocktail de stări. Mouelle Roucher și povestea ei au devenit o obsesie nu doar pentru tânărul scriitor din poveste, ci și pentru mine. Și nu m-am lăsat până nu am deslușit-o… cred.

Ah, și-a mai fost ceva ce mă făcea să vreau să citesc tot mai mult: alegerea cuvintelor. Dar asta e ceva ce știam deja. Cosmisian e un magician al îmbinărilor inedite de cuvinte și chiar inventează atunci când nu găsește ceva pe măsura gândului său.

Cui recomand romanul?

Romanul acesta e perfect pentru cei care apreciază scrisul frumos, plin de inedit și totuși simplu. E, totodată o carte pentru visători – știu că mai sunt destui pe lumea asta.

Gata, mi-am epuizat cuvintele obiective. Acum aș vrea să-i adresez câteva cuvinte lui Cosmisian, în cazul în care va citi aceste rânduri:

Sunt o cititoare groaznică de serii. Mereu rămân în urmă. Dar promit să fiu tot timpul la zi cu povestea lui Mouelle Roucher. Nu pentru că-i scrisă de tine, ci pentru că MI-A PLĂCUT.

Revin acum la voi. Sper că v-am făcut curioși. Cartea o găsiți pe Libris. Iar dacă vreți să citiți povestioara pe care am scris-o împreună cu Cosmisian, ei bine aici găsiți partea mea și aici pe-a lui, iar ca bonus vă las și ceea ce ne inspirat: un articol de-al Potecuței.

Voi ce ați mai citit, dragilor?