La târg offline și online (sau târgul clasic vs. Vindem Ieftin)

-Sorină! Scoală, maică! Sorină!

Îi simt mâna înăsprită de muncă, dar caldă prin pijama. Deschid ochii pe jumătate și-i îndrept spre ceasul din perete. În cameră e cald și bine, de aceea iubesc sobele de teracotă! Și coaja de portocală pe care am pus-o aseară pe ea încă mai răspândește o urmă de miros.

-Bre, e patru dimineața! Ce e? Răspund eu leneșă, un pic deranjată că m-a trezit din somnul prețios.

-Scoală, n-auzi! Tre’ să mergi cu tact-tu mare la târg. Ai uitat? N-ai zis că mergi cu el să cumpere țiglă metalică?

-Mmmmm.

-Hai, scoală! El deja pregătește căruța.

M-am ridicat leneșă din pat. Încă paralizată de somn, mi-am tras un pulover cu fermoar peste bluza de pijama, mi-am luat niște colanți – a.k.a izmene cum le zice mamaie – iar peste ei mi-am luat blugii cei negri (și rupți de zici că mă bătusem cu leii, tot expresia ei). Mi-am lăsat șosetele roz flaușate, chiar dacă abia am reușit să-mi îndes picioarele în bocanci. După toate acestea, mi-am prins părul cum am nimerit, oricum trebuia să-mi trag un fes pe cap, deci nu conta!

M-am dus în focar. Rămăsese, nu știu cum sau de ce, singura cameră a casei nealterată de modernitatea zilelor noastre. Mai c-aș zice că au lăsat-o așa fix pentru a le servi amintire de cum erau lucrurile pe vremuri. Tavanul era făcut din grinzi de lemn vopsite într-un arămiu plăcut, pereții de lut văruit, podeaua din pământ. Pe vatră, focul ardea mocnit. În fața ei, era masa. Pe ea, mamaie îmi tăiase deja niște pâine făcută chiar de ea aseară și niște brânză. Mi-am făcut rapid un sandviș. Am luat o gură din el și pot jura că nimic nu bate combinația asta: pâine făcută de mamaie și brânză făcută tot de ea. Dacă ar fi să mănânc același lucru pentru tot restul vieții, asta aș alege!

Tataie intră pe ușă. Poartă pălăria lui obișnuită de astrahan și fularul pe care i-l știu dintotdeauna: roșu cu carouri mici negre – îl are din tinerețea lui, dar încă arată bine. Geaca, în schimb, e nouă. Eu i-am luat-o de Crăciun.

-Nu ești gata, Sorină?

-Mai am trei guri!

-Hai că le poți lua și-n căruță! Se face șase până termini!

Puteam eu să mă pun cu el? Teoretic, da. Practic… mai bine nu! Riscam să-mi țină un discurs plictisitor despre cum era lumea pe vremuri și cum noi, generația tânără, ne-am stricat. La fel a făcut și aseară când am încercat să îi spun de Vindem Ieftin.

La târg offline

sursa foto: Pixabay

Pe drum, casele ieșeau încet din amorțire. Câte o lumină se ivea timid la fiecare fereastră. Din coșuri ieșea un fum dens, căci altfel oamenii ar fi murit de frig. Apoi… casele au început să devină tot mai mici, iar ferestrele s-au transformat în licurici. Nici măcar fumul nu se mai zărea. Eram pe câmpul dintre satul meu și cel vecin, hotarul, cum i se spunea. Totul aici era pustiu, dezolant. L-am străbătut la galop, salutând alți consăteni care se îndreptau tot spre târg. Bine, eu nu-i cunoșteam, dar la țară oamenii te cunosc chiar dacă tu habar nu ai de existența lor.

Târgul a rămas același. La tarabe improvizate sau nici măcar atât, țăranii încearcă să vândă orice. Unul vinde o vacă gestantă. Lângă el, un moșneag a pus o piramidă de varză. Apoi urmează unul cu cherestea. Prin acest furnicar își fac loc printre cumpărători și tați cu valize mari, mame cu valize mai mici și bunici triști cu nepoții de mână. Gara e peste drum. Un amestec mai pestriț decât aici nu găsești nici în marele bazar din Istanbul! Un domn mă întreabă dacă vreau să cumpăr niște cheag. Îl refuz politicos și mă ridic pe vârfuri să mă uit de tataie. L-am pierdut prin mulțime, dar nicio șansă să-l văd. Toți moșii din zonă poartă pălării ca a lui.

-Sorină, tu ești?

-Sărut-mâna! Vă cunosc?

-Cum să nu mă cunoști, fa? Cine te-a dat de grindă!

-Sorină, aici erai! A, bună-ziua, Floare!

-Bună ziua, Gheorghe! Auzi, nepoată-ta asta nu mă cunoaște!

-Sorină, cum să nu o știi pe coana Floarea? Sunteți rude! E verișoara lu’ Costache unchiu’ lu’ mă-ta mare de la hotar.

Mda, cum am zis: la țară toată lumea te cunoaște, ba chiar îți mai sunt și rude! Parcă-am fi într-o telenovelă mexicană. Și, cu toate acestea, eu nu am niciun Jose Armando. Nu-i drept! Noroc că am scăpat repede de coana Floarea venită să cumpere varză pentru o pomană!

-N-ai găsit țiglă, bre?

-Am găsit. Da’ o dădea prea scump. Hai acasă! Oprim până la Gil să bei un suc!

La târg online

Nu mai beau suc de ani de zile, dar nu pot refuza o oprire la Gil. Prea multe amintiri mă leagă de acel loc. Și, spre bucuria mea, a rămas la fel c-an copilăria mea. Cumva, la țară, timpul încremenește. Același damf de țuică te întâmpină. Aceiași oameni. Aceleași discuții. Aceleași sticle pe raft. Până și afișele sunt aceleași: generația de aur, Nadia, bere Azuga. Aceleași mese ciobite.

-Dacă știam că merg degeaba, nu te mai sculam și pe tine, Sorinucă!

-Bre, eu ți-am zis, dar nu ai vrut să mă asculți! Lucrurile nu mai sunt ca pe vremea când erai matale flăcău. Nu mai trebuie să te trezești în creierii nopții, să înhami calul, să-ți clănțăne dinții-n gură mai-mai să-i spargi! Ba să te mai și întorci cu mâna goală de la târg că nu te-ai înțeles la bani sau nu ai găsit ce ai vrut! Acum se cumpără materiale de construcții online.

-Online adică pă internetul ăla al tău, nu?

-Da. Ți-am zis de aseară. Există un fel de casă de comenzi, ca să înțelegi matale mai bine, se numește Vindem Ieftin și găsești acolo tot ce vrei! De acolo a cumpărat și șefa mea materiale pentru casa ei?

-Păi și nu e scump?

-Deloc! Cei de la Vindem Ieftin negociază direct cu furnizorii și cu cât cumperi mai mult, cu atât obții un preț mai bun. Ajungi să ai o economie de 10%-20% dacă îți cumperi mai multe tipuri de produse. În plus, marfa ajunge de la furnizor direct la tine! Mai știi când ai cumpărat foile acelea de tablă ruginite? Ei, aici marfa îți vine ambalată corespunzător, nu ca la târg!

infografic
creat cu canava

Am început să-i povestesc despre avantajele de a cumpăra prin Vindem Ieftin. Tataie era cu adevărat fascinat. Toată viața nu știuse alt mod de a cumpăra materiale de construcții decât din târg. Acum zici că avea revelația vieții lui!

-Și găsești așa, orice?

-Uite! Îi zic eu arătându-i telefonul. Țiglă metalică din belșug. Și parcă ziceai ceva și de gips carton? Ce zici de niște piatră decorativă să mai cosmetizăm puțin zona din fața casei? Foi de rigips? Știi cum îți faci casa? Giugiuc!

-Și toate astea vin direct la mine în curte?

-Da, tataie!

Eh, și uite-așa, am plecat noi la târgul din satul vecin, dar am sfârșit prin a face shopping online la cârciuma din sat! Asta-i viața la țară 2.0, ce să mai!

Câteva luni după revelația Vindem Ieftin

vindem ieftin
sursa foto: vindem-ieftin.ro

A sosit luna mai. Drumul spre casa bunicilor e presărat cu pomi înfloriți. Ți-e mai mare dragul să mergi așa! Ignori drumul neasfaltat presărat cu bolovani și gropi. Îngân melodia de la radio: I’m coming home, I’m coming home / Tell the world I’m coming home. Da, mă duc acasă! Chiar dacă nu sunt mereu pe aceiași lungime de undă cu ei, chiar dacă mă scoală cu noaptea-n cap cum au făcut în februarie – ei sunt familia mea. Și asta e casa unde am crescut. Mă gândesc numai la brânza lui mamaie. Am luat și niște roșii, turcești, dar nu am de ales, ale ei nu s-au făcut încă.

Dar, ce să vezi când să intru în curte! Nu am unde băga mașina! Tataie, nea Costică (vecinul de peste drum) și un domn descarcă de zor travertin natural. Să fiu a naibii, tataie a luat chestia asta cu shoppingul online în serios!

-Bună ziua!

-Ah, Sorinucă! Ai venit? Credeam că ajungi mai încolo! Lasă mașina acolo! După ce pleacă domnu`o tragi tălică în curte!

-Dar ce faci, bre? Te-ai apucat de shopping?

-Da. Am văzut cât de ușor am cumpărat țigla și mi-am zis să fac niște renovări! Uite, îți place?

-E frumos travertinul, cum să nu fie!

-Bașca alde Costică m-a convins să-mi iau și niște panouri solare. El și-a luat luna trecută.

-Dar cum ai comandat, bre, toate astea fără mine!

-Am fost la Jan! Ce, credeai că ești singura care are internet? Aoleu, dacă ar fi fost și pă vremea mea! Știi câte drumuri am făcut la târg pentru a face casa asta? Ba nu găseam aia, ba nu găseam pe-ailaltă! Ba-mi mai trebuia cine știe ce! Și câte să pui într-o căruță? Am întârziat mult cu construcția și din cauza asta. Și ce casă îmi făceam că, evident, nu am găsit tot ce voiam pe-atunci! O făceam cu etaj, cum văzusem eu în armată la Brașov, să se mire țăranii!

-Vezi, tataie, că tot mai bine e acum? Găsești tot ce vrei, când vrei! Și-ți mai vine și acasă.

-Aveți și voi avantajele voastre.

Nu ar recunoaște nici în ruptul capului că e mai bine acum, dar ce să îi fac? Măcar l-am convins să-și cumpere materialele de construcții online, prin Vindem Ieftin. Oare o fi vreun mod mai simplu de a cumpăra?

logo vindem ieftin
sursa foto: vindem-ieftin.ro

Articol scris pentru SuperBlog. Pentru autenticitate, am scris unele cuvinte exact cum se pronunță.



16 thoughts on “La târg offline și online (sau târgul clasic vs. Vindem Ieftin)”

Lasă un răspuns