Ce-am mai învățat weekend-ul ăsta?

Weekend-ul ăsta am fost pusă pe fapte mari. Nu, nu mă refer neapărat la repriza serioasă de șmotruială demarată. Nici la aglomerația teribilă pe care am înfruntat-o într-un hipermarket. În acest weekend am și învățat, asta datorită Danei și lui Emil care la Gala SuperBlog mi-au oferit câte o carte. Cumva, ambii au intuit că sunt într-o perioadă de reformatare mentală și spirituală, astfel că am plecat acasă cu două cărți de dezvoltare personală.

De la Dana am primit Arta de a avea întotdeauna dreptate a lui Schopenhauer, iar de la Emil Conducta de milioane de Burke Hedges. De la exterior par cărți diametral opuse. Prima merge înspre filosofie și dialectică. A doua, în schimb, merge spre zona financiară. Care e relația dintre ele? Cea mai simplă (și evidentă), e că formele fără fond sunt simple nulități. Altfel spus, degeaba ai tu banii de care vorbește Hedges dacă poți fi făcut cu ușurință din vorbe. O alta e că pentru a pune în practică tot ceea ce ai învățat din ambele cărți ai nevoie de agilitate mentală. Însă cred că-i mai bine să le luăm pe rând.

Arta de a avea întotdeauna dreptate

Dana e o fire tare empatică și intuitivă. A știut, prin urmare, să-mi ofere o carte de care chiar aveam nevoie. Probabil mai auzisem de ea la ora de filosofie din liceu sau la cursul de Analiza discursului de la master. (Dar, să fim serioși, fără un profesor care să-ți stârnească interesul, orice informație îți intră pe o ureche și-ți iese pe alta.) Însă există un timp pentru toate. Cel mai bun moment al meu pentru Arta de a avea întotdeauna dreptate a fost acum. Am ajuns într-un punct în care am realizat că trebuie să îmi susțin mai bine, mai cu tărie punctul de vedere, iar cartea aceasta fix despre asta vorbește.

Ce am învățat din ea?

Arta de a avea întotdeauna dreptate este arta de a acapara o conversație, de a o cuceri de parcă tu ai fi o armată invadatoare, iar discuția o cetate. Aceasta ar fi definiția mea a dialectictii eristice.

Cartea cuprinde 38 de stratageme prin care poți câștiga o dezbatere indiferent dacă ai sau nu dreptate. Ideea e să convingi publicul că ai dreptate. Practic, din această carte am învățat cum să duc o dezbatere / discuție în zona în care eu îmi doresc să ajungă. (Hmmm, oare politicienii au auzit măcar de această carte? Cred că ar trebui să intre pe lista lor de lecturi canonice.)

Conducta de milioane

Emil mi-a dăruit o carte cu un titlu foarte interesant și mi-a scris o dedicație și mai interesantă (nu vă spun ce, o păstrez pentru mine). Conducta de milioane e o carte de dimensiuni reduse, dar cu un mesaj clar. Cred că din cauza aceasta mi mi-a plăcut: nu m-a purtat prin bălării sau câmpuri cu floricele, tot mesajul a fost transmis scurt și la obiect.

Ce am învățat din ea?

Burke Hedges își începe cartea cu o parabolă. Doi prieteni sunt angajați pentru a aduce în sat găleți cu apă de la un izvor îndepărtat. Sătul de munca grea, unuia îi vine ideea de a construi niște conducte de apă. Inițial nu are sprijinul nimănui, nici măcar al prietenului său. Însă în momentul în care apa începe să curgă prin conducte acesta începe să se îmbogățească.

Mesajul? Nu trebuie să te bazezi pe o singură sursă de venit. Trebuie să îți construiești mai multe „conducte” care să îți aducă un venit constant. Pentru asta trebuie, evident, să muncești din greu. Însă fără puțin think outside the box (în română nu sună la fel de bine), toată strădania ta poate fi în van. Asta am învățat eu din cartea de la Emil.

Se pare că mi-am petrecut weekend-ul într-un mod productiv. (Aici includ nu doar cărțile, ci și tradiționala șmotruială pre-crăciunească.) Voi ce ați făcut în weekend? Ați învățat ceva?