2019: ce a însemnat și ce lecții de viață mi-a adus

În momentul în care acest articol își va face apariția blogosferică vor mai fi 39 de ore rămase din anul 2019. Nu știu cum a fost pentru voi, dar pentru mine a fost un an plin, un an al schimbării. Tocmai din acest motiv m-am și gândit să scriu rândurile acestea care nu prea-mi stau în fire. Nu sunt mare fan al bilanțurilor, dar, cum am spus, s-au întâmplat multe. Așa că, iată, pentru prima dată în vreo 12 ani de blogging (dintre care 9 ani pe WordPress și aproape 8 luni pe domeniu propriu) vin cu un bilanț al anului. Mai important de atât, voi scrie despre ce lecții de viață mi-a adus.

Înainte de toate: cum l-aș defini eu pe 2019?

2019 a fost anul asumării. Era și timpul, nu? Mă apropii vertiginos de borna 30. Am renunțat la ideea că trebuie să-i mulțumesc și împac pe toți. Nu sunt nici Wonder Woman, nici Mama Răniților. Asta sunt și… cu asta-basta! Dincolo de atributele mele socio-profesionale, sunt o persoană cu defecte și calități. Puterile mele sunt limitate și, la fel ca toți, am și eu nevoile mele. În 2019 m-am pus, pentru prima dată, pe mine pe primul loc și mi-a fost tare bine. Mi-am asumat faptul că unii mă vor vedea drept o zgripți 2.0, dar o doză de egoism e necesară – altfel ești călcat în picioare (știți de ce ești luat atunci când ești prea bun, nu?).

Însă cea mai mare asumare a lui 2019 a fost blogging-ul. Spun asta nu pentru că mi-am luat domeniu (sună aristocratic, nu?), nici pentru că m-am clasat pe podiumul SuperBlog. Spun asta pentru că a fost anul în care am ieșit în față cu blogurile. Obișnuiam să îmi țin scrisul secret. Nu menționam aproape niciunei persoane pe care o știu în viața reală faptul că scriu. Motivul? Mulți tind să creadă că tot ce scrii pe blog e adevărat, iar eu pe Illusion’s Street am muuultă ficțiune (cam 99%).

2019 a fost anul în care am renunțat la a mai ține cont de cred unii și alții, așa că am ieșit la suprafață cu blogurile. Și ce bucurie am avut când am aflat că mulți cunoscuți mă citeau și le plăcea de doamnele profesoare de la facultate știam deja, dar am descoperit și vecine, colegi de birou și, mai apoi, mătuși 🙂

În fine, să trecem la capitolul „lecții de viață”

Aș putea scrie o carte despre asumare, despre a fi tu însuți, a avea curajul să-ți arăți pasiunile lumii întregi fără teama de a fi judecat. Dar poate v-aș plictisi, 2019 a fost și un an plin de lecții de viață pe care vreau să le împărtășesc cu voi.

O primă lecție se poate desprinde din tot ce am scris până acum: ești cine ești și dacă e vreo persoană căreia nu-i convine, nu e problema ta. Critici și nemulțumiți vor fi tot timpul.

Într-o ordine complet aleatorie, celelalte sunt:

• Uneori e bine să spui și „NU” – cât mai răspicat;
• Timpul e prețios, de aceea e limitat și nu trebuie irosit cu lucruri mărunte;
• Primești ceea ce dăruiești, „cultivă” doar lucruri frumoase în jurul tău;
• Se vede atunci când faci lucruri doar pentru a fi făcute. Uneori e bine să mai încetinești ritmul vieții tale, doar nu ești la maraton;
• Impulsivitatea produce victime colaterale, mai bine întorci problema pe toate fețele înainte de a emite o judecată;
• Cea mai bună investiție pe care o poți face este în tine însuți, așa că nu mai ezita!

Toate aceste lecții de viață le-am deprins pe parcursul anului. Multe sau puține, nu contează. Pentru mine sunt importante. 2019 a fost anul în care mi-am găsit busola. Sunt curioasă cum va fi 2020, anul în care voi trece de borna 30. Mai e doar puțin până atunci! E timpul să ne pregătim ținutele (fie ele pijamale pufoase sau rochii glam) și să ridicăm un pahar pentru noul deceniu ce bate la ușă.