Credeți-mă, oricât de bine ar scrie cineva, tot va primi comentarii negative. E inevitabil. Nu poți fi de acord cu toată lumea! E normal să apară persoane care să te contrazică și, evident, mai sunt și trolii care apar nu știu de unde din când în când și-și varsă ideile (să le zicem) peste tot. Cum sunt de-o viață de om mai mic în blogosferă am învățat de-a lungul timpului cum să gestionez astfel de situații, dar sunt sigură că bloggerii mai noi se întreabă cum să răspundă la comentariile negative.
Trolii și comentariile negative incoerente și / sau impertinente
OK, nu vă mai lungesc cu vorba. Ce-i de făcut într-un astfel de caz?
În primul rând, vă sfătuiesc să activați aprobarea manuală a comentariilor. Sau măcar bifați opțiunea „utilizatorul trebuie să aibă un comentariu anterior aprobat” (pentru a economisi timp eu o am pe aceasta activată). Astfel evitați ca anumite comentarii, de genul celui de mai jos, să-ți intre direct pe blog:
Nu stiu ce te-a apucat atunci, dar te rog sa te opresti. Poate a fost vreo boala mintala de moment te rog consulta un medic. Acum serios ai doi ani sau ceva? Uite cum scrii si ce poza de panarama ai putut sa pui. Esti oribila habar nu ai sa scrii asa ca numai umple internetul degeaba.
nu am editat în niciun fel comentariul
Comentariul l-am primit pe Illusion’s Street acum ceva timp și l-am păstrat drept suvenir, nu știu de ce. Și au mai fost și altele, unele mai puțin decente așa că nu le pun aici. Există pe internet o categorie de oameni numiți troli. Aceștia umblă pe unde pot și împrăștie venin gratuit. Persoana de mai sus a vizitat vreo 10 bloguri în aceiași perioadă și peste tot a lăsat astfel de remarci sau chiar mai colorate.
Activându-vă aprobarea comentariilor pur și simplu evitai astfel de situații. O dezbatere cu o astfel de persoană nu duce nicăieri. Așa că acest gen de comentariu nu trebuie aprobat, îl duci acolo unde îi e locul: la gunoi.
Bun, dar ce facem cu comentariile negative pertinente
Primul pas? Citiți comentariul și reflectați.
Al doilea? Dacă aveți un contra-argument, folosiți-l și dovediți-i persoanei respective că se înșală. Dacă vedeți că o tot ține pe-a sa cel mai bine este să ieșiți din discuție. Credeți-mă, nu ajungeți nicăieri astfel. Clar, omul duce lipsă de ocupație. Așa că fie nu îi mai răspundeți, fie îi scrieți un „mulțumesc” și încetați discuția. Dacă va insista, nu-l băgați în seamă, se va plictisi.
Dacă nu aveți un contra-argument sau nu considerați că aduceți ceva important pentru cititori, doar mulțumiți-i pentru punctul de vedere.
Înainte de a încheia…
…trebuie să recunosc că au fost foarte puține situații în care am învățat ceva util din comentariile negative primite. Cumva ele s-au axat pe contraziceri sau au fost pe stilul celui exemplificat. Aș vrea ca măcar din când în când să primesc și un comentariu care să intre mai degrabă la categoria „critică constructivă” și nu la „comentariu negativ”. Mereu încerc să învăț ceva dintr-un comentariu, chiar și unul mai puțin bun, dar de multe ori din acestea nu rămân cu nimic decât cu cititul.
Eh, dar cine-știe, poate cândva voi primi și ceea ce-mi doresc. Până atunci, spuneți-mi, voi cei mai experimentați, cum gestionați comentariile negative? Iar cei noi să-mi spuneți dacă ați primit până acum astfel de comentarii.
55 Comments
Da, am avut si eu onoarea. De la una, nostrastela parca, s-a luat gratis si penibil de mine pe blogul altcuiva, imposibil sa inteleg de ce. Si pe blogul meu, cam citeva zile la rind, nu stiu cine era. La primul am raspuns si l-am lasat, de mostra, apoi m-am pruns imediat ca nu e cazul, le-am bagat in spam si abia atunci am activat si eu controlul comentariilor. Am observat ca comenta si a doua zi sub alt nume, dar cu acelasi IP. N-am nici o idee daca era aceeasi persoana cu prima de pe blogul celalalt, dar au fost simultane.
Si pare sa-i fi trecut :)))
Dar sa stii ca m-am crucit, nu-mi imaginam asemenea sintagme sau limbaj…
La mine se intitula „floare de cristal” sau ceva de genul… Dar să știi că îi poți bloca și IP-ul 🙂
Păi am blocat „utilizatorii” pînă la urmă, văzînd zilnic altă adresă de mail cu același IP 🙂
Așa, așa 🙂
Un lucru e clar – haters gonna hate, vorba cantecului. Nu ai ce sa le faci, iar sa intri in discutii cu ei e pierdere de vreme. Eu am activat „utilizatorul trebuie să aibă un comentariu anterior aprobat”. Oricum, vizitatorii mei de pe blog sunt, in marea lor majoritate, oameni civilizati si de bun-simt.
Daaa, chiar apar și dispar. Nimeni nu știe de unde apar, ce vor de fapt…
Vorbesc la modul ideal, dar comentariile negative, in mod normal, ar trebui sa se piarda intr-o mare de comentarii pozitive.
Pe fb, de ex, unde nu ai moderare, unde intai apare comentariul si abia apoi il poti sterge, un comentariu de genul ar trebui sa primeasca raspuns de la fani. De la cei care te apreciaza. Si pe blog la fel, daca ai avea o astfel de comunitate si aici.
Un aspect foarte demn de remarcat. Dar, reactia fanilor trebuie sa fie de bun simt, ca nu cumva gazda sa prefere comentariul negativ in schimbul apararii oferite de fani. Exista o situatie de ieri pe FB cu o autoare care a scos din ea cuvinte greu de atribuit unui scriitor, iar fanele era la fel de ostile. Sa fie asta doar o replica pe masura atacului cuiva?
Aici ține de orgolii, Cosmisian. Emil vorbea de situația ideală 🙂
Da, Emil, sigur se pierd atunci când ai o comunitate care te susține. Inclusiv pe duduia de mai sus am aprobat-o și… A pierit pe limba ei, dar chestia asta consumă energie. Unii pur și simplu și-au făcut un hobby din asta și dau reply după reply (am avut o situație când eram la început și nu știam atât de bine să stăpânesc WordPress-ul când o persoană mi-a lăsat în jur de 150 de comentarii la același articol, e epuizant). Pe Facebook, da, nu e același tip de control, dar cu diplomație și o comunitate puternică poți gestiona.
N-am avut această “onoare”. Chiar dacă moderez toate comentariile, nu am primit până acum comentarii răutăcioase, pe care să le trimit la gunoi. Probabil că nu mi-aș irosi timpul cu ele 🙂
Nici nu merită alt tratament 😁
Exista un cod deontologic asumat in sfera scriitorilor. Nu poti pata pagini scrise cu caracter indoielnic. Am vazut chiar zilele acestea o autoare care a reactionat foarte urat fata de criticii domniei sale, iar admiratorii s-au inghesuit sa ii arunce buchete de flori. Asta e, ai admiratori, ai critici…
Eu am redus spre zero orice conversatie/comentarii nepotrivite. Ma pot justifica, dar nu voi face nimic mai mult decat poate caracterul meu suporta.
Dar, critici fara principii exista, raspunsuri nepotrivite sau stupide exista, iata de ce un articol ca al tau ar putea salva de la rusine macar o parte, mica de ar fi ea 🙂
Da, dar nu toți bloggerii sunt scriitori, iar mulți dintre haterși (pot să le zic așa? pot???) nu sunt nici bloggeri, nici scriitori, sunt doar… persoane dornice de atenție. Restul, ți-am scris pe Facebook 😂
Răbdare şi ignore. Dacă se poate. Eu n-am putut când a fost cazul, acum nu e. Doamne ajută, nici să nu fie!
E greu cu răbdarea la berbeci 🤗 Doamne ajută să fim scutite de acum încolo de astfel de situații!
Foarte, foarte rar am patit asta. In primul an am primit un comentariu uracios, apoi imi amintesc unul de acum cativa ani (mi se zicea ca am unghii de vrajitoare, sau ceva de genul asta) si unul la primul clip de pe youtube, de la o “troliță” care se mira cine naiba ma tot intreaba pe mine de cosmeticele mele din moment ce aveam vreo 66 de abonati. I-am raspuns pe cel mai dulce ton posibil ca am o viata si in afara youtube-ului si acolo ma intreaba oamenii. Nu a mai zis nimic.
Ma bucur ca nu am des astfel de comentarii, pentru ca in general sunt destul de sarcastica si rea cand sunt calcata pe coada si nu reusesc mereu sa ma stapanesc. 😂
E bună și strategia ta 😁 oricum nu știu de unde apar haterii ăștia, zici că stau sub o piatră și ies din când în când, de plictiseală…
Sunt foarte plictisiti, nu au niciun fel de ocupatie si spera sa starneasca furtuni. Am facut asta acum multi ani, inainte sa ma angajez. Era crancen de plictisitor sa stau toata ziua acasa, degeaba, intr-un oras mic unde nu aveai ce sa faci. Apar frustrari si le reversi asupra altora. Eu alta explicatie nu am.
In momentul in care gasesti ceva de facut, nu mai ai nici timp nici chef de rautati din astea. 😀
Cred că e singura explicație posibilă… :))
Sa sperăm că nu va fi cazul. Eu am un an de blog implinit azi și am un WordPress gratuit. Acesta pune în spam destule comentarii ce vin din lume, majoritatea in limba engleza. Îi văd acolo și-i blochez, dar după un timp îi șterg (o fi bine sau nu, cine știe??).
Mulțumesc pentru postările_ajutor.🙂
O seara buna!
E bine să ștergi comentariile acelea din spam,cu toții le primim 🙁 Cât despre comentariile urâcioase, ești norocoasă momentan 🙂
Mulțumesc de sfaturi, Diana. Îmi pun platoșă și trag aer in piept. Zic si-un „Doamne ferește”! Pupiciiii ♥️
Cu drag! Fac și eu ce pot, nu sunt vreo expertă, dar am mai învățat câte ceva de-a lungul timpului și-mi place să împart asta cu alții 😁 ❤️🤗
Ești drăguță. Am citit și tutorialele, deci știu. ♥️ Mulțumesc.
❤️
P.S. Cu mare drag 🤗😁
Am avut și eu o perioadă în care primeam astfel de comentarii. Să știi că la început chiar m au afectat. M au pus grav pe gânduri, pentru că luam de bun ce ziceau acolo oamenii. Apoi am început să nu mai bag în seama, pur și simplu nu aprob.
Și mie mi s-a întâmplat când eram mai mică… Dar apoi mi-am zis că mai citesc mai mulți decât cei ce vin cu comentarii aiurea, la naiba nu or fi atâția oameni nebuni! 🙂
O singură dată, nu ştiu cum o chema, m-a făcut „troacă de porci”. Nu i-am răspuns, dar am dat-o afară. A, comentariul nu avea legătură cu poezia!
Pe FB iar am pățit-o de vreo două ori. Acum m-am lecuit. Nu-mi mai dau cu părerea şi scap de o bătaie de cap. Spre amuzamentul vostru, în ultimul comentariu am fost făcută „analfabetă spălătoare de buzi” în US. Da, mi-am permis să-mi spun părerea despre US. Cel mai interesant lucru a fost că nu scria corect nici în engleză şi nici în limba română. Însă şi-a găsit suficienți nănaşi. Acum comentez doar la prieteni.
Unii chiar nu au ce face cu timpul lor… Sincer 🙂
Prin 2009 mi-am deschis un blog care se dorea a fi o alternativa la presa sportiva județeană. La început am fost să spunem, primit bine, de ziariștii consacrati, mai ales de cel care de-a lungul anilor i-a cam format pe toți pe la diferite ziare. Mi-a dat câteva sfaturi, si punandu-le in aplicare, aceste sfaturi chiar mi-au îmbunatatit stilul de scris. Cat timp eram mic, nu deranjam pe nimeni. Eram considerat un alt parerist. Timpul a trecut si odata cu dezvoltarea internet/facebook am inceput sa am trafic, sa atrag publicitate, sa le iau painea cum s-ar spune. Am reușit să incropesc o echipa pe care la început nu o plateam si apoi din veniturile generate de publicitate se impartea in mod egal si băieții chiar munceau… M-am trezit la un moment dat ca mi s-a retras accesul la piata evenimentelor sportive. Nu ni se mai dadea acreditari. Am aflat cine a pus bete in roate și am inceput razboiul in online. Boșorogul ajunsese ofiter de presa la clubul de fotbal din localitate si pe principiul eu te scarpin pe tine tu pe mine m-a sapat cat a putut. Asta am aflat-o ulterior!
La un moment dat m-am plictisit și m-am axat doar pe job. Blogul e inca acolo, inactiv, domeniul este platit an de an, si cine știe in viitor il voi deschide iar.
Eu zic să îl redeschizi, până la urmă câinii latră, ursul trece. Poate fi greu la început, da, nu zic că nu.
De curiozitate am intrat să văd când am postat ultima oară. A fost prin septembrie 2016. De “greutate” nu îmi fac probleme, pentru că aveam aproximativ 1000 de abonați (vreo 700 de abonați pe mail) vreo 300 pe pagina de facebook dedicată blogului.
Nu cred că îl voi deschide prea curând deoarece nu mai am timpul necesar, nici elanul și nici tragerea de inimă pe care o aveam la momentul respectiv, când l-am deschis, și apoi pe măsură ce creșteam. Îmi aduc aminte cu emoție când am depășit 100 de vizitatori unici pe zi. Era WOW! Cel mai mulți am avut vreo 12k într-o zi…
Acest capitol din viața mea a fost frumos, nu este unul încheiat, dar momentan este în comă! Va reveni si va renaște ca pasărea Phoenix! Cel puțin eu așa sper, deoarece pun multă pasiune în ceea ce fac și nu îmi place să umblu cu jumătăți de măsură. Nu știu dacă va mai genera profit, dar nu îmi mai pasă de așa ceva!
Toate se întâmplă la timpul potrivit 🙂
Cea mai buna atitudine! 🙂 Eu am descoperit printre amatorii de SF de pe facebook un grup de carcotasi deosebit de activ, care mereu gasesc ceva de reprosat, si nici nu poti sa te superi pe ei, fiindca macar sunt la tema articolului. 😀
Când sunt pe temă e mai greu da, când bar câmpii în schimb…
Oameni buni, nu cumva aveți o listă cu troli? O bază de date, ceva?
Mi-ar plăcea să cunosc câțiva dintre ei.
Eu însumi sunt un trol în devenire și mi-ar fi de mare folos niște lecții de trolit, niște exemple practice (vreau să învăț de la cei mai buni) 🙂
Diana, dacă n-ai nimic împotrivă, aș fi onorat să încep cu blogul tău și, dacă n-o să fac față singur, aș putea să mai aduc niscaiva prieteni? Ce zici?
Batem palma?
Problema cu trolii e ca lucrează undercover: nume fals, mail fals 😂😂😂😂😂 că altfel te ajutam cu placere 😁 P.S sper că glumești, nu te văd în postura de trol, ești mult prea pertinent în comentarii 🙂
Oh, sunt începător. De aia!
Dar vreau să-mi fac o carieră din asta.
Mi se pare atât de interesant să enervezi oamenii și să-i faci să se dea cu capul de laptop, încât nu cred că aș putea găsi nici o altă meserie mai minunată.
Deci? Cooperezi? Hai, fii o gazdă bună 🙂
Uite, deja m-am abonat la articolele noi pe blogul tău!
Curaj, Diana! Acesta este începutul unei frumoase prietenii 🙂
Ha fie, dar mă îndoiesc că o să-ți iasă 😂
In tot raul si un bine, asa privesc eu azi comentariile negative. 🙂
Depinde. Unele comentarii negative chiar te învață ceva, altele… îți consumă nervii doar.
Haters gonna hate. Daca nu mi se pare util comentariul, nu ma obosesc sa reactionez. Daca e rezultatul a ceva ce am facut eu, reactionez in consecinta…
Aceasta este cea mai bună atitudine! 🙂
Hey, Diana.
Pot sa admit ca nu sunt prea familiarizata cu comentariile negative si criticile, trebuie sa mai lucrez la asta.
Sunt ca o batranica care incearca sa desluseasca firul povestii, fiind curioasa sa aflu de unde a inceput ideea sau mai bine zis, de la ce punct s-a luat sa ajunga practic la acea concluzie, idioata din punctul meu de vedere.
Dar la sfarsitul zilei, dupa cum ai spus si tu, trebuie sa luam ce e mai bun din fiecare si sa folosim fiecare piatra aruncata la picioarele noastre drept o scara, transformandu-ne treptat intr-o versiune mai buna a noastra.
Trolii, acesti rautaciosi impertinenti nu vor intelege niciodata munca depusa de noi si timpul dedicat acestei pasiuni.
Un weekend odihnitor si linistit! 🙂
Că bine zici și tu 🙂 Oricum, doar prin practică învățăm orice. Și pe mine mă afectau la început criticile, dar cu timpul am realizat că nu trebuie să permit asta 🙂
Sa stii ca asa este.
Pana nu treci tu cu totul prin acele lucruri, povestirile din jurul tau iti par doar zgomote inutile.
Exact!
Plecand de la premisa ca fiecare vorbeste din „oglinda sa”, daca dupa ce am „reflectat” bine am constatat ca nu are sens sau nu este despre mine, prefer sa ma abtin. Cu prostul nu e bine sa te pui, ca mereu va gasi argumente. Am incetat sa mai vreau sa conving pe cineva ca are dreptate. Multumesc pentru feedback si la revedere. De regula cine comenteaza revoltat e blocat in ale lui, Si, mai mult, am constatat ca cei ce comenteaza nici macar nu citesc cu atentie materialul. Se leaga aiurea de ceva ce le-a apasat lor un buton si gata.
Deci…pace si voie buna 😀
Felicitari, oricum, pentru articol! Te imbratisez.
Daaa, ai mare dreptate. Mare parte dintre cei care comentează nici nu citesc cu atenție (sau chiar nu citesc deloc). Mulțumesc 😀
Eu am tratat mereu cu umor partea cu comentariile negative. N-am fost niciodată afectat de vorbele unui oarecare de pe internet. Și-n momentul în care văd și ei că nu reușesc să stârnească ceva negativ în tine, se opresc. Poate cel mai urât comentariu pe care l-am primit la un articol a fost:” Sper să crăpi!” Însă n-am pus la suflet :)!
Ah, nici eu nu pun la suflet, pe mine mă amuză… dar unii chiar sunt troli nașpa, se pare că ai avut noroc și nu ai dat de ei până acum dacă decât atât ai primit 🤣🤣🤣