Oana Lambrache: Călătoria mea prin lectură

Pe Oana, sinceră să fiu, am descoperit-o în ziua în care am lansat propunerea de a scrie guest post-uri. Am intrat pe blogul ei, Jurnalul Oanei, și mi-a plăcut ce am găsit: multe recomandări de cărți faine. Articolul pe care mi l-a trimis este un itinerar de cititor pasionat sau, mai degrabă, un profil livresc interesant 🙂 (Apropo, o idee mi-a tresărit când am citit titlul articolului: „Călătoria mea prin lectură”, dar mai multe detalii o să vă dau după ce terminăm tura aceasta de guest posts.)

Pasiunea pentru citit am moștenit-o de la tatăl meu, cititor înrăit, deși pasionat mai mult de scrieri istorice decât de beletristică, sf-uri și fantasy, așa cum e cazul meu. Printre primele cărți pe care le-am citit se numără „Cuore – Inimă de copil” care m-a emoționat teribil de la prima pagină. Nu îmi mai amintesc fiecare poveste, dar cea care mi-a rămas în memorie este cea despre călimara aruncată spre un coleg de clasă, care ajunge în pieptul profesorului. Pentru ca vinovatul să nu fie pedepsit, un coleg îi ia apărarea, adevărul ieșind, totuși, la iveală, iar totul se termină cu bine, fiecare elev învățându-și lecția, și eu morala poveștii, o dată cu ei.

Timpul a trecut și am trecut la cărți mai serioase, mai voluminoase și cu idei fantastice. Am ajuns, astfel, în centrul Pământului cu ajutorul imaginației și al lui Jules Verne, pe al cărui roman „O călătorie spre centrul Pământului” l-am devorat într-o singură zi.

Am trecut, bineînțeles, prin „febra” Harry Potter, crescând an de an alături de micul vrăjitor și de prietenii lui și așteptându-mi scrisoarea de la Hogwarts (am primit-o acum puțin timp, când am vizitat Londra). Fascinația pentru lumea magică nu mi-a trecut nici acum, când recitesc plină de emoție cele 7 volume în fiecare Decembrie…

În liceu, am început să mă țin serios de citit și, cu ajutorul celor de ziarul Cotidianul, mi-am început o mică bibliotecă, descoperind tot felul de romane și autori de care nu auzisem până atunci. Am ajuns să fac o pasiune pentru Amos Oz și să îmi adaug în biblioteca de acum o mare parte din romanele lui, preferatele mele fiind „Soțul meu, Michael” și „Cutia neagră”.

Anul acesta mi-am propus să citesc romanele clasice și cele pe care le-am adăugat în lista de „to read” acum câțiva ani când am creat lista pe Goodreads, unde țin evidența cărților citite. Am descoperit lumea din „Micuțele doamne” și „Anna Karenina” până acum, romanul lui Tolstoi fiind de departe o capodoperă literară.

Personalitatea mea de cititor nu este definită de un gen literar specific, în schimb, trec prin perioade în care citesc pe nerăsuflate thrillerele publicate de Editura Trei, romanele lui Stephen King, mărturiile despre Holocaust care mă fac să plâng de fiecare dată sau romanele distopice de genul „Jocurile Foamei”.

Sunt o sumă a cărților citite și port în mine o parte din fiecare personaj, alături de care am călătorit prin lumea întreagă din propria sufragerie (sau de pe locul din dreapta al mașinii sau din metrou) doar deschizând o carte.