Pe Raluca am descoperit-o mai întâi pe E un mic secret, blogul ei generalist, dar m-a cucerit definitiv prin ceea ce scrie despre Toate cărțile frumoase. Efectiv nu ai cum să nu îi îndrăgești stilul și sunt convinsă că și voi veți fi de acord cu mine citindu-i articolul despre aventura ei în lumea cărților.
„Copiii devin cititori în brațele părinților” se spune și este o zicală pe cât de frumoasă, pe atât de adevărată. Pentru mine, cel puțin, chiar așa a fost. Am avut norocul de a avea părinți care mi-au citit mereu în copilărie și o casă cu o bibliotecă mare-mare, care mi-a hrănit ani de zile curiozitatea și setea de aventură literară.
Astfel, au început primele mele incursiuni în această fascinantă lume. Și nu, nu cred că exagerez când o numesc astfel. Pentru că este cu adevărat o altă lume, una magică, complet diferită de cea în care trăim zilnic, fiindcă este o lume în care absolut totul este posibil. Cum așa, orice? Orice. Chiar și să pleci într-o călătorie neașteptată pe spatele gâscanului din gospodărie, zburând peste întreaga Suedie – așa cum am aflat la 5-6 ani când tatăl meu a început să-mi citească din „Minunata călătorie a lui Nils Holgersson”.
Una dintre zicalele mele preferate, pe care an aflat-o în adolescență, și pe care am urmat-o, este: ”Ai atâtea vieți câte cărți ai citit”. De când am aflat asta, mi-am dorit să am cât mai multe vieți. Și am călătorit cu mintea în multe locuri, vieți și aventuri prin intermediul iubitelor cărți. Am aflat despre destine, despre personalități, despre țări, despre culturi, despre dragoste, despre durere, despre natura umană, despre vremurile de demult, despre vremurile care ar putea veni.
Astăzi vreau să vă povestesc despre 5 dintre cărțile mele favorite din toate timpurile. A fost foarte, foarte greu să fac această listă, pentru că multe titluri s-au bătut în mintea mea ca să ocupe un loc în acest top. Până la urmă, acestea au fost cele pe care le-am ales.
Singur pe lume, Hector Malot, 1878
Tatăl meu a început să mi-l citească pe când eu încă nu stăpâneam arta literelor atât de bine și mi-a plăcut așa de mult încât nu m-am mai putut mulțumi cu un singur capitol pe seară. Am început să îl citesc apoi singură pentru că voiam foarte mult să aflu ce se întâmplă mai departe. Am citit și am recitit de mai multe ori acest roman, în copilărie, pentru că am fost fascinată de povestea micului Remi.
El este un băiețel care trăiește într-un sătuc în Franța în grija bunei tușe Barberin. El se simte fericit și iubit cu ea dar soțul femeii decide să îl vândă proprietarului unei mici trupe de teatru ambulant. Viața de actor va fi deopotrivă frumoasă și grea pentru Remi, îl vom urma prin toată Franța, vom asista la experiențele lui, îl vom urma în tot felul de locuri (chiar și la închisoare) și vom asista la maturizarea acestuia și la găsirea propriului destin.
Sigur, mulți dintre noi am citit, poate, această carte în copilărie, iar ea este considerată o carte de copii. Eu însă o consider o carte esențială, iar dacă nu ai citit-o până acum, amintește-ți că niciodată nu este prea târziu. Chiar scriind aceste rânduri m-a apucat o poftă nebună să o recitesc.
Pe aripile vântului, Margaret Mitchell, 1936
O poveste clasică pe care merită să o bifezi în această viață. Și filmul îți stă la dispoziție, dacă ai răbdare, mai ales că este o ecranizare extraordinară a faimosului roman.
Este o poveste care se petrece în America secolului al XIX-lea, pe vream când Nordului și Sudul erau încă divizate și în plin război civil. O întâlnim pe Scarlet O’Hara, personajul principal, pe când aceasta are 16 ani și locuiește la moșia părinților, Tara, în Sud. Ea ne este prezentată ca o fată superficială, preocupată de distracții, rochii și băieți. Fiica cea mare a familiei O’Hara duce o viață lipsită de griji: familia sa este bogată, de admiratori nu duce lipsă, așa că toată lumea se așteaptă ca ea în curând să îți întemeieze o familie cu un băiat bogat și de origine bună și să continue să aibă același stil de viață.
Doar că ea se îndrăgostește de Ashley Wilkes care nu îi împărtășește sentimentele, acesta urmând a se căsători cu Melanie. Din răzbunare, și din dorința de a fi aproape de Ashley, Scarlet se mărită cu fratele lui Melanie. Dar ceva se întâmplă și nimic nu va mai fi ca înainte.
Războiul Civil începe între Nord și Sud iar bărbații trebuie să plece. Pentru Scarlet și apropiații ei vor veni timpuri foarte grele. Vor avea de înfruntat foamea, grijile, lipsurile – viața fără griji va fi de mult o amintire.
Deși mulți o consideră un personaj lipsit de scrupule, Scarlet O’Hara este o femeie înaintea timpului ei, ea este inteligentă, abilă și ambițioasă și a fost o adevărată aventură să îi urmăresc parcursul vieții, iscusința și determinarea cu care a depășit greutățile și a întors, aproape de fiecare dată, lucrurile în avantajul ei.
Rebecca, Daphne du Maurier, 1938
Îmi și amintesc cum ne-am întâlnit: era primăvară și eram a 7a, era un weekend cam înnorat în care nu mă puteam întâlni cu prietenii, mă plictiseam și aveam nevoie de ceva de făcut. Și atunci a apărut ea. Misterioasă, puternică în ciuda apariției sale înșelător diafană în veșminte albe. O prezență permanentă în somptuosul conac de la Manderley – în ciuda dispariției sale fizice. Rebecca a fost primul meu roman gotic, fără să am habar pe atunci ce înseamnă acest lucru.
Acțiunea începe în frumosul Monte Carlo și este relatată la persoana I de către tânăra de 21 de ani, rămasă orfană, care lucrează ca doamnă de companie pentru o bătrână bogată și bârfitoare – căreia nu îi aflăm încă numele. Acolo ea îl va cunoaște pe văduvul și milionarul Max De Winter – cel care îi va deveni soț în foarte scurt timp. Ei se vor înapoi la moșia lui Max, Manderley, iar tânăra fată va descoperi secretele terifiante care se ascund între pereții acesteia.
Este o poveste pe care nu o mai poți uita și care te ține cu sufletul la gură. Au loc multe răsturnări de situație și de la un punct în colo, pare că totul este posibil. Cu toate astea, finalul este neașteptat. Desigur, povestea a fost și ea ecranizată, în 1940, în regia lui Alfred Hitchcock – un film clasic și el, care merită văzut.
Memoriile unei gheișe, Arthur Golden, 1997
Această carte ne ia cu ea într-o călătorie superbă în fascinanta Japonie și ne arată o părticică din cultura acestei țări și din istoria senzuală a gheișelor.
Povestea este a fetiței Chiyo, care trăiește într-un mic sat de pescari și care, la nouă ani, este vândută unui afacerist, împreună cu sora ei. Ea ajunge la Kyoto într-o okiya, unde inițial este doar o mică servitoare care are grijă de gheișe. Întâlnirea fetei cu cel care va fi dragostea vieții ei, este și evenimentul care o motivează să își schimbe viața și să devină și ea gheișă. Drumul către această artă este unul lung și anevoios, dar gândul că astfel va deveni femeia pe care și-o dorește cel de care este îndrăgostită, este cea care o îndeamnă să continue.
Așa cum rățușca cea urâtă se transformă în lebădă, mica Chiyo se va transforma în senzuala gheișă Sayuri și va avea, cel puțin aparent, viața mult visată. Războiul care va cuprinde și Japonia, este cel care va schimba totul, inclusiv viața gheișelor.
Dacă vrei să vezi filmul, el există încă din 2006 și a câștigat numeroase premii. Eu cel puțin, pot spune că el s-a ridicat la înălțimea așteptărilor pe care le-a creat în mine frumosul roman.
Culoarea sentimentelor, Kathryn Stockett, 2011
O carte fascinantă despre America anilor ’60, despre problemele rasiale și segregare, dar care ne oferă o imagine autentică. Este ca și cum, în cea mai mare taină, ni se dă voie să privim pe gaura cheii la această lume, ilustrată prin viețile a unor femei cât se poate de diferite, separate de culoarea pielii, clasa socială și realitatea lor cât se poate de opusă.
Povestea se întâmplă în Jackson, Mississippi, un mic orășel sudist în care segregarea rasială este încă foarte accentuată – chiar și la atâția ani după abolirea sclaviei. Vedem totul prin ochii a 4 femei: două de culoare, Aibileen și Minny, și două albe, Skeeter și Hilly. Totul începe în momentul în care Skeeter, vrea să se angajeze la ziarul local și, după ce este refuzată, i se spune că trebuie să găsească un subiect care să o scoată din anonimat. Astfel, ea decide să le ia interviuri servitoarelor de culoare, Minny și Aibileen, în cel mai mare secret și să realizeze un amplu reportaj despre adevărata viață a acestora.
Este un roman plin de momente de tot felul, momente grele, momente încărcate de iubire, de suferință, de încercări, în care lucrurile și imaginea afișată nu sunt mereu ceea ce par a fi.
În concluzie…
Acestea au fost alegerile mele, foarte foarte subiective și foarte greu de făcut, dar care sper să inspire. Am vrut să aleg cărți care mi-au rămas întipărite în memorie indiferent de numărul anilor care au trecut de la prima lectură și, în același timp, cărți despre care nu am mai scris niciodată pe blogurile mele. Acestea fiind spuse vreau să te întreb…
…tu cum ți-ai căpătat pofta pentru citit?
…care sunt cărțile tale preferate din întreaga lume?
2 Comments