Ai simțit vreodată că cineva îți face rău, dar în același timp nu puteai renunța la acea persoană? Ei bine, probabil ai avut de-a face cu cineva care intră la categoria „oameni toxici”. Da, nu sunt un mit, o scormoneală a terapeuților, coach-ilor, cercetătorilor britanici sau mai știu eu cui. Oamenii toxici chiar există și chiar pot deveni letali.
Partea proastă e că de cele mai multe ori nu realizăm că avem de-a face cu o persoană toxică. Mă rog, uneori ne mai trezim în cel de-al doisprezecelea ceas când răul e făcut.
Un om toxic are capacitatea de te transforma mai întâi într-o marionetă, iar mai apoi într-o umbră. Tot ce-ți dorești, tot ce ești trece într-un plan secund.
Tipuri de oameni toxici
Probabil primul lucru la care te duci cu gândul atunci când auzi „oameni toxici” sunt aceia care apelează la tine doar atunci când ei au nevoie de tine. Ar putea fi escroci sentimentali sau doar pur și simplu niște interesați.
Mai sunt și oamenii toxici invidioși pe realizările tale. Numai că ei nu recunosc asta. În schimb, îți nesocotesc reușita, o facă să pară neimportantă, iar tu să te simți mic și neînsemnat în comparație cu el.
Îi putem evita?
Lista de mai sus poate continua cu mincinoșii, cei care se victimizează etc. Dacă sunteți curioși puteți citi mai multe pe blogul Începe cu tine. Iar dacă veți să știți ce e de făcut dacă aveți de-a face cu o astfel de persoană, cred că și clipul următor o să vi se pară interesant.
Eu o să merg mai departe cu…
Povestea mea
După ce am scăpat de complexele legate de acnee și de o parte din stigmatele pe care alții mi le impuseseră, am început să caut orbește validarea celor din jur.
Primul pas spre „toxiinfecția” mea? Prietenia nepotrivită. Apoi, evident, cum am fost introdusă în anturaj, trebuia să apară și relația nepotrivită. Asta a fost, de fapt, „toxiinfecția”. Devenisem alta. Nici nu mai scriam. Făceam tot posibilul pentru a fi în standarde și… tot nu eram. Cred că știți deja povestea. Multe femei trec prin ea din aceeași nevoie de validare adesea combinată cu singurătate…
…și totuși am scăpat
Nu mai știu exact cum. Știu doar că într-o zi m-am uitat în oglindă și nu mi-a mai plăcut ce văd. Așa că am început să mă îndepărtez. Nu a fost ușor. A durut, dar a fost necesar. Am învățat să spun „NU” tare și răspicat. Asta a contat cel mai mult.
Poate articolul ăsta nu e tot ce v-ați fi așteptat să fie. Nu avea cum. Nu sunt psiholog. Cred însă că totul vine din noi. E nevoie de o scânteie, apoi începi să lucrezi la tine, poate chiar începi să cauți în stânga și-n dreapta la profesioniști (nu e vreo rușine) și ieși la liman. Articolul ăsta e mai mult un semnal de alarmă.
23 Comments
Îi știu foarte bine și din fericire am avut și eu noroc să reușesc să îi elimin din viața mea! Mă bucur că și tu ai reușit! Acum te poți bucura de viață alături de un om minunat. Să fiți fericiți! ❤🤗
Am fost intr-o relatie cu un bărbat toxic, relatie care a devenit de-a dreptul abuzivă la un moment dat. Din fericire, am reusit sa ies din ea si a fost cel mai greu si cel mai bun lucru pe care l-am făcut. Asa ca imi suna cunoscut tot ce povestești – erau prezente toate elementele. Cred ca ne putem feri de oamenii toxici avand limite clar stabilite, de la care sa nu ne abatem, si mult respect de sine – cel putin asta a fost lectia mea.
Da, așa este. Trebuie, în primul rând, să ne iubim pe noi, să impunem limite. Mă bucur că ai ieșit din acea poveste 🤗🤗
Din păcate, da! Două persoane toxice au existat în viața mea. Prima a fost nimeni alta decât propria mama! Apoi, clar, nu!?, un bărbat! Doar că l-am descoperit repede şi am încheiat „colaborarea” înainte ca lucrurile să devină o otravă pentru mine.
Cred că e mai greu când otrava ți-e propriul părinte. Dar tine doar de noi să ne eliberăm, nu?
Dar cine nu da peste ei, la un moment dat? Am avut si eu portia mea. Cred ca da, exista un moment de vulnerabilitate in viata oricui, cand ne lasam orbiti, dintr-un motiv sau altul. Important este sa ne trezim cat mai rapid la realitate, chiar daca suferinta e inevitabila. Invatam din toate acestea. Seara faina! <3
Da, cred că toți avem episoade de acest gen. Unii au chiar mai multe… Seară faină ❤️…
Un subiect foarte…real aș spune.
Îmi permit să lansez ipoteza că majoritatea noastră avem de-a face cu cel puțin o astfel de persoană în viață. Și că da, așa cum ai observat, cel mai rău lucru pe care îl putem face în relația cu ceilalți este să încercăm din răsputeri să le facem pe plac. Și asta este o situație din care se iese greu. Dar se iese…
Recomand tuturor spre lectură cartea lui Ichiro Kishimi și Fumitake Koga, „Curajul de a nu fi pe placul celorlalți” (Editura Litera). Un veritabil manual de viață fiindcă ne învață exact asta. Cum să ne luăm înapoi puterea de a decide ce facem cu viața proprie lăsând în același timp celorlalți să suporte greutatea propriilor lor decizii. Inclusiv a deciziei de nu ne plăcea dacă, așa cum ai spus și tu, le răspundem uneori NU răspicat.
Conștientizând că trebuie să ai curajul de a decide ruperea unei relații toxice și că nu ceilalți ne înșeală ci ne înșelăm singur în privința lor, am reușit să ies din una dintre cele mai toxice și dureroase relații din viața mea. În același timp am învățat să evit altele de atunci încoace. Și opinia mea este că având curaj și evaluând corect relațiile cu ceilalți oricine poate să se elibereze. 🙂
Da, și eu cred că trecem cu toții prin perioada toxică, la unii ține mai mult, la alții mai puțin. Mulțumesc pentru recomandarea de lectură, e într-adevăr o carte pe care ar trebui să o citim cu toții.
Da, sigur. Era ceea ce unii numeau „cea mai bună prietenă”. Cred că nu se poate să nu existe măcar o astfel de persoană în viaţa cuiva. Din păcate, eram la o vârstă la care nu ştiam cum să acţionez şi într-o perioadă destul de stresantă, adolescenţă, bac. Dar din fericire, nu a fost o persoană atât de influentă şi nu m-a marcat atât de mult cum se întâmplă în alte cazuri.
Mai ales la o vârstă e imposibil să nu dai peste asemenea oameni….
Am de a face foarte des cu genul asta de oameni… Nu e foarte greu sa gestionezi situatiile, dupa ce inveti cum sunt ei… norocul e ca sunt super-previzibili mereu 🙂
Da, după ce te obișnuiești, îi gestionezi ușor 🙂
Cred ca toti am intalnit oameni toxici, iar cand nu-ti cunosti valoarea, nu te iubesti si deci nu ai nici limite clare, cu siguranta esti usor de manipulat. Eu am o alta curiozitate: are cineva curajul sa recunoasca siesi/public ca este o persoana toxica?
Dacă aș fi, aș recunoaște. 😂
Psihologul m-a ajutat sa gasesc calea sa ies dintr-o relatie care a devenit, cu timpul, toxica. Am indepartat rapid alti oameni, insa cand era inima mea la mijloc a fost altceva. Acum…toata lumea ma intreaba prin ce am trecut de sunt asa: sunt rece, distanta, prudenta atunci cand intalnesc oameni noi. Nu caut noi prietenii, cred ca le-am facut deja pana acum. Important e sa fiu eu intreaga, pentru mine
Mă bucur că ești bine acum, relațiile de genul acesta sunt distructive. <3
Am avut si eu parte de astfel de oameni în viața dar treptat i-am ghostuit, cum s-ar spune. M-am îndepărtat pur și simplu de ei fără prea multe explicații. Și ai dreptate cand zici că doare si e greu, dar e și al naibii de bine mai apoi când te simți tu bine cu tine, așa cum ești.
Bine că te-ai îndepărtat de ei, e cel mai sănătos așa. E greu la început, poate, dar e spre binele nostru 😀
Încep sa cred ca aceste etape sunt normale și inevitabile… Trebuie sa trecem prin ele pentru a ști de ce sa ne ferim 😅
Daaa, știi cum e omul cât trăiește, învață! Doar că unii învăță mai devreme, alții mai târziu 😅
Corect 🤗. Diriginta mea avea o vorba foarte plina de înțelepciune : omul cât trăiește învață și tot prost moare…
Ce bine spunea!!!