Acum ceva timp vă scriam despre cum răspundem comentariilor negative primite pe blog. Ei bine, acum e timpul să vă scriu despre feedback în general. De ce? Pentru că de multe ori nu prea știm ce să facem cu el și, în loc să îl folosim în avantajul nostru, ba mai mult îl lăsăm să ne influențeze în mod negativ starea de spirit. Și, când scriu asta, știu ce scriu. Și mie mi s-a întâmplat nu o dată. Nici acum nu pot spune că sunt perfectă, dar măcar fac tot posibilul să extrag ce e mai bun din feedback-ul primit.
Cum folosim feedback-ul în favoarea noastră
Ei, aici intervine TED-ul pe care astăzi vi-l propun ca discuție. Este vorba de un discurs al Sheilei Heen ținut la TEDx Amoskeag Millyard Women în 2015.
Oamenii reacționează diferit la feedback. Unii se îndoiesc de veridicitatea sa, alții refuză să accepte feedback-ul primit de la anumite persoane, iar alții se simt profund lezați. Însă dacă reușim să trecem de aceste bariere, vom deveni mai buni, iar relațiile ni se vor îmbunătăți considerabil. Un mod în care putem reuși să facem acest lucru este să primim feedback-ul drept un cadou, nu drept o povară.
Câteva tips & tricks
- Frânează-ți prima reacție – știu că e greu, chiar și eu mai am de lucrat aici.
- Ascultă atent.
- Pune întrebări pentru a te asigura că ai înțeles mesajul, fă tot posibilul pentru a ajunge la rădăcina problemei.
- Mulțumește.
- Analizează totul la rece și apoi fă-ți un plan de acțiune.
OK, acum e rândul vostru. Cum reacționați atunci când primiți feedback? Eu am început să mă împac cu el, dar… firea de berbec știți cum e. Aveți vreo strategie pentru a-l înghiți și digera mai ușor?
<3 D.
9 Comments
În dreptul anglo-saxon există o instituție care se numește „credibilitatea martorului”. Transpus aici, s-ar traduce prin cine este acela care produce feedback. Și, ca să-l citez pe un fost coleg, „ce-l mână pe el” spre acel comentariu, like, inimioară ș.a.m.d.
Abia când am aflat răspunsurile, răspund și eu, în cunoștință de cauză. Atât la feedbackul pozitiv, cât și la cel negativ.
Da, depinde mult și de cine și de ce oferă acel feedback. Pentru că uneori mai apare și acel „unsolicited feedback” – feedback-ul nesocilitat – care, în multe cazuri e unul negativ, neconsistent.
Incerc sa disting, in general, un feedback onest si constructiv de ceva lipsit de argumente, tendentios sau fara sens. Oricum, exista un factor de subiectivitate in orice, nu poti sa te schimbi dupa cum zic unii sau altii, decat daca recunosti in spusele lor puncte slabe pe care poate ca deja le banuiai. 🙂
Să ne schimbăm așa, după cum ne cântă alții, e mai greu. Important e ce învățăm noi din ce primim de la ei, asta dacă e un feedback pertinent…
Eu invat mai bine privind in jur, mai degraba. Feedback-ul il apreciez mai mult in cazul in care fie il cer, fie este expus de o asemenea maniera incat sa ma convinga ca vine de la cineva deosebit, de la care am ce sa invat.
Oh, te înțeleg perfect! 🙂
Daaaaa, când îmi zice cineva că nu fac bine, prima reacție e să scot iataganul și să urlu de parca ar urma să cuceresc Troia… dar ma temperez repede și încerc să nu reactionez la cald :))))
Te înțeleg, așa făceam și eu. Însă, mai nou, am învățat să ascult și să argumentez.