E timpul pentru o nouă rundă de cititorii întreabă, eu răspund. La fel ca prima dată, am primit întrebări la care nici nu m-aș fi gândit și unele chiar mi-au dat bătăi de cap. Bine, asta în sensul pozitiv al cuvântului căci cu această ocazie am mai învățat ceva despre mine. Hai să nu mai lungesc vorba, să începem!
Roxana Trandafir: Dacă ai putea sa schimbi ceva la tine, ce anume ai schimba și de ce?
Of, Roxana, grea întrebare! Aș schimba mai multe chestii la mine. În primul rând, lipsa răbdării. Aș vrea să pot aștepta, să pot analiza, să nu mai iau decizii pripite – nu ca acum când vreau doar rezultate, răspunsuri și mă avânt cu capul înainte spre… ceea ce cred eu că e corect. Dar ce să- faci unui om născut sub zodia nerăbdării?
Apoi aș vrea să nu mă mai plictisesc așa repede de unele lucruri, să fiu mai ordonată (încă nu mi-a ieșit chestia asta 100%), să nu mai fiu atât de dură cu mine când vine vorba de rezultatele pe care vreau să le obțin.
Rox: Ce-ți lipsește cel mai mult în perioada asta?
Îmi lipsesc multe, dar două lucruri în special. Îmi lipsesc plimbările – sunt o corporatistă, da, dar nu sunt una sedentară. Adoram să mă plimb, să merg pe jos kilometri întregi. Pff… vremurile astea îmi par atât de îndepărtate!
Apoi… diminețile la cafea de la birou. Vai, cât îmi lipsește să pun țara la cale cu colegii mei!
Mari: Care a fost experiența care te-a modelat cel mai mult?
Sincer, la această întrebare m-am gândit cel mai mult. Încerc să învăț din fiecare experiență ceva. Însă, dacă ar fi să aleg una care să fi avut un impact asupra mea, una care să fi fost importantă în procesul devenirii a ceea ce sunt azi – aceea ar fi momentul în care am renunțat la prietenia toxică despre care v-am scris pe Illusion’s Street.
Sunt oameni care atunci când tu te duci în sus, ei te trag în jos, de invidie să nu-i depășești. Astfel de oameni nu trebuie ținuți lângă tine sub nicio formă.
Mona: Dacă ai fi nevoită să îi mai spui doar trei cuvinte persoanei iubite, care ar fi?
Te iubesc maxim – știu sună… cumva, dar sunt trei, nu? 😆
Cristina Lincu: Ce te motivează cel mai mult?
Sunt o persoană extrem de competitivă și perfecționistă. Însă nu asta mă motivează cel mai mult. Adevăratul meu motor este aprecierea pe care o primesc 🙂 E tare bine să fii apreciat!
Cătălina Popa: Dacă ar fi să te naști din nou, ai lua vreo decizie diferit? Care?
Aș fi avut mai multă răbdare cu munca în online. Am renunțat când încă nu câștigam mare lucru, dar făceam ceva bine, ceva care îmi plăcea. Sigur aș fi ajuns undeva, poate mai greu, dar aș fi ajuns.
În rest, aș face totul la fel, aș repeta chiar și greșelile – până la urmă ele m-au făcut ceea ce sunt.
Oana: În ce perioadă ți-ar fi plăcut să trăiești?
În orice perioadă în care oamenii apreciau mult mai mult alte valori decât grosimea portofelului, numărul de înjurături cunoscute, „școala vieții” și altele asemenea 🙂
Anaphielle: Care este cea mai îndepărtată amintire pe care o ai?
Cel mai îndepărtat lucru la care mă gândesc acum e când mergeam cu mami și sora mea la o cofetărie care acum, evident, nu mai există, iar în așteptarea prăjiturii dansam printre mese 😆 nu mai știu câți ani aveam, eram la grădiniță oricum. Parcă văd și acum acel loc, podeaua de mozaic, mesele închise la culoare… ah, și amandinele! Nu mai există amandine ca acolo 🙁
Și gata, că alunec pe panta melancoliei! Acestea au fost răspunsurile mele pentru această rundă – următoarea… nici eu nu știu când vine 🙂
6 Comments
Mulțumesc pentru răspuns. Recunosc că… gândim la fel! 😉
Cine se aseamănă se adună 😉 Eu îți mulțumesc pentru întrebare 🙂
Mi-ai trezit o amintire despre care nici nu ştiam că există ascunsă. Tot cofetărie, mese din fier, albastre, scaune la fel, mozaic, vânzătoare cu bonete pe cap şi şorţ alb, eu cu bunica. Doamne, şi ce veche e, dar văd totul de parcă e un film.
Ce frumoasă amintire <3
Multumesc mult pentru raspuns si pentru curajul de a fi vulnerabila, draga Diana!
Eu îți mulțumesc pentru întrebare 🙂