Mitologia m-a fascinat întotdeauna indiferent de poporul căreia îi aparține. Am început în copilărie, evident, cu mitologia greacă și romană datorită unor seriale precum Xena, prințesa războinică și Hercule, dar și volumului Legendele Olimpului (evident). Și cu cea egipteană am făcut destul de repede cunoștință tot prin intermediul filmelor.
Mitologia nordică am cunoscut-o mai prin adolescență, atunci când Oriflame a lansat parfumul Freya. Fascinată de legende cu zei și zeițe, m-am pus pe căutări la biblioteca orășenească (da, pe atunci nu aveam net acasă… încă). Cum nu am găsit prea multe, a trebuit să-mi pun pofta în cui până când a avut loc boom-ul internet cafe-urilor. (Bine, stăteam mult și pe mIRC, dar mai și căutam chestii – în engleză, evident! Ce vremuri!). Așa am făcut cunoștință cu Thor, Odin, Loki și toți ceilalți. Ceva mai târziu au venit și filmele cu Chris Hemsworth, apoi serialul Vikings.
Cu Neil Gaiman, așa cum vă povesteam pe Instagram, am făcut cunoștință tot datorită televizorului. Mai exact datorită filmului Stardust care, la rândul său, m-a condus spre o lectură excelentă (deși nu sunt vreo mare amatoare de fantasy). Știam de ceva timp că a scris și un volum despre mitologia nordică, dar l-am tot amânat. Apoi am ezitat între a citi volumul în engleză sau română sau a asculta audiobook-ul (Neil are o voce făcută pentru a povesti). Cu ocazia masterclass-ului pe care l-am urmat am ales, totuși, să citesc versiunea în limba engleză și, cum nu aveam răbdare să aștept coletul, am mers pe versiunea pentru Kindle.
Despre cartea lui neil gaiman - mitologia nordică
Mitologia nordică este o colecție de mituri scandinave repovestite de Neil Gaiman. Aici facem cunoștință cu Thor, Odin, Loki, Freya, Frey, uriașii de gheață, piticii și multe alte creaturi. Aici aflăm geneza celor nouă lumi: Asgard (cetatea zeilor Aesir), Vanaheim (tărâmul zeilor Vanir), Alfheim (lumea elfilor), Svartalfheim (lumea piticilor), Jotunheim (lumea giganților), Muspelheim (lumea focului etern și a giganților de foc), Helheim, (lumea morților condusă de Hel, fiica lui Loki), Niflheim (lumea de gheață) și Midgard (lumea oamenilor).
Aflăm, evident, și despre Yggdrasil arborele care face conexiunea între cele nouă lumi. De acest arbore s-a spânzurat Odin timp de nouă zile pentru a dobândi runele, dar și darul poeziei. Dar aceasta e doar una dintre legende.
Pentru scrierea cărții, Neil Gaiman s-a dus direct la sursă: scrierile lui Snorri Sturluson, Edda poetică și Proza Edda și alte colecții de mituri nordice. Apoi a croșetat versiunile poveștilor (știți cum e deja cu legendele transmise pe cale orală), formând un tot unitar ce culminează, evident, cu Ragnarok-ul – sfârșitul tuturor lucrurilor.
cUM AM CITIT MITOLOGIA NORDICĂ?
Cu interes, cum altfel!? Unele povești chiar nu au limită de vârstă, iar cele spuse de Neil Gaiman cu siguranță intră în această categorie. Sigur, e greu să îți placă toate. Nesfârșitele plimbări ale lui Thor și farsele lui Loki mi se păreau adesea previzibile. Însă în mod deosebit mi-au plăcut legenda poeziei și, evident, Ragnarok-ul.
Pot spune deci, că a fost o lectură plăcută, ușoară, ce m-a dus cumva cu gândul la basmele copilăriei și la Legendele Olimpului despre care v-am mai scris deja.
Chiar și adulții au nevoie de povești cu lumi magice, măcar din când în când. Face bine la tonus, credeți-mă!
cui recomand cartea?
Evident, cartea e un must pentru toți pasionații de mituri, dar și de basme și de povești cu eroi cu puteri supranaturale. Cum vă spuneam, e o lectură ușoară – genul acela de carte bun de citit la gura sobei sau pe plajă, că tot e sezonul!
Atenție, totuși!
Nu vă așteptați ca Asgard-ul să fie vreun oraș mega tehnologizat. Nici ca Thor să fie vreun Chris Hemsworth. La naiba, nici unele legături de rudenie nu sunt aceleași față de cum sunt prezentate în Universul Marvel. Dar, dacă acesta a fost singurul vostru contact cu mitologia nordică, cred că asta va face cartea puțin mai imprevizibilă.
O altă sursă de unde mai puteți afla despre miturile scandinave așa cum au fost ele transmise este, evident, serialul Vikings – mai ales primele părți ale sale, cele cu Ragnar în prim plan. Dacă v-a plăcut serialul, cred că o să vă placă și cartea!
Dacă nu sunteți fanii ebook-urilor, ei bine, puteți găsi versiunea în limba română a cărții la editura Arthur. Sau, dacă preferați să citiți cartea în limba originală, vă recomand să dați o tură pe Books Express.
6 Comments
Aceste mituri sunt foarte fascinante si complexe. Le-am intalnit in unele carti foarte bune pe care le-am citit si, asa cum zici, in unele seriale, interpretate intr-un fel sau altul. Ar fi foarte frumos daca s-ar scrie mai mult despre vechii zei ai dacilor, insa acest lucru e mai dificil fiindca sunt mai putine izvoare scrise. Chiar daca nici scandinavii nu erau adeptii scrisului precum grecii sau romanii, vechea religie nordica s-a practicat inca o mie de ani dupa aparitia crestinismului si au fost foarte multe surse acolo. Dacia, deja influentata de intrarea zeilor romani a fost si crestinata nu mult timp dupa aceea, iar circumstantele destul de misterioase ale primelor secole din mileniul I d. Chr. nu au permis transmiterea prea multor informatii oficiale. Nu ma pricep prea bine la asta si s-ar putea sa gresesc, nu sunt istoric sau ceva. Presupun ca tot pe cale orala s-au transmis cele mai multe, imbracate apoi in numele de mituri si traditii populare.
Da, ai dreptate, din câte știu și eu Dacii nu erau adepții scrisului până la cucerirea romană, dar e păcat… Da, avem unele legende populare și tradiții, dar ar fi fost fascinant să știm mai multe…
Majoritatea popoarelor europene nu foloseau scrisul, din ce stiu eu. Nici celtii nu foloseau, de exemplu.
Daaa.
Și eu iubesc mitologia și basmele, legendele și tot felul de povești. În călătorii caut despre legendele locului, influențează mult cultura locală, chiar și în zilele noastre. Am citit cartea lui Gaiman acum ceva vreme și m-am amuzat cum numai prostii face Loki doar așa, pentru că e el drăcos. Și cum Thor nu e chiar cel mai deștept din curtea școlii. La Vikings tocmai am început să mă uit și nu știu cine s-a ocupat de castingul vikingilor, dar să-i dea Dumnezeu sănătate, îmi mai clătesc și eu ochii 😀
Da, sunt chiar frumoase aceste mituri. Cât despre castingul de la Vikings, oh, da, chiar ne putem clăti ochii 😀 (Eu m-am uitat recent la Ulimul Regat, personajul principal e pe același stil 😀 )