În grupul de Facebook dedicat cititorilor blogurilor mele majoritatea populației este formată tot din scriitori online. Așa că m-am gând să-i provoc să răspundă la următoarea întrebare arzătoare: „de ce m-am apucat de blogging?”. Vreți să vedeți ce a ieșit?
De ce m-am apucat de blogging? Eu întreb, bloggerii răspund:
Dana Jugăurs: „Ca să am cu cine vorbi. Să văd dacă mai sunt și alți oameni care gândesc ca mine. Mă simțeam singură. Mi s-a spus mereu că scriu bine, credeam că o să fiu faimoasă”.
Mari: „Din prea plin. Și da, credeam la fel, că voi fi faimoasă.”
Rox: „Că mă simțeam singură și copleșită de tot ce era nou în viața mea. Chiar cred că scrisul, în momentul acela, m-a ajutat enorm. Nu scriam pentru nimeni și nici nu credeam că va citi cineva vreodată articolele mele.”
Cătălina Popa: „Acum, blogul nou, l-am făcut la insistențele prietenului. Greu mă urnesc să scriu în el 
. Dar când eram în liceu, aveam un blog pe Blogspot, era ca un joc pentru mine. Scriam aproape zilnic efectiv cum simțeam și ce-mi venea în minte. Fără recomandări, fără SEO, fără să recorectez, doar scriam. Și comentau o grămadă de persoane. Era o comunitate așa între cei de pe Blogspot, ne citeam unii altora articolele . Culmea e că nu mai pot scrie așa: instinctiv și eliberator. Încă există blogul în spațiul virtual, dar eu nu mai știu datele de logare.”
Grațiela: „de plăcere”.
Mona: „Din naivitate și impuls. E greu să explic. Nu aveam habar ce înseamnă, nu am avut multă vreme, a fost ceva atât de pueril și de haotic, încât aș putea deschide un nou blog pentru a descrie pașii pe care i-am făcut până azi 
Dacă aveam mai multe cunoștințe ar fi fost altfel, însă sunt mulțumită că sunt aici. Bine, sper să revin că mi-am luat o pauză care pare a deveni definitivă…încă sper să îmi recapăt încrederea să mai scriu ceva…”
Ana Sylvi: „L-am făcut că să împărtășesc cu alții lucrurile care îmi plac sau pe care le găsesc utile.”
Raluca: „Din dorința de a-mi exersa „vocea” 
adică de a mă deprinde să comunic și să îmi exprim opinia fără să mă mai gândesc ce vor spune ceilalți. De asemenea, pentru că știu că am talent la scris și în final mi-am făcut curaj să-l accept. Ultimul motiv, este că scriu o carte și m-am gândit că atunci când va fi gata să pot să spun despre ea undeva. Cam asta :))”
Dana Lionte: „Pentru că am fost împinsă de la spate, descoperind ca îmi și place. Lucru bun zic eu, am cunoscut o mulțime de oameni minunați. ”
Cătălina Tulbure: „Acum zece ani am publicat două cărți (1 volum de poezie și 1 roman) la scurt timp după asta am plecat din România. Am început să mă dedic tot mai mult muncii, studiilor și am c-am uitat de scris. Așa au trecut zece ani, soțul meu îmi tot aducea aminte iar eu lăsam de azi pe mâine.
Până acum 2 ani când am primit un frumos cadou la ușă, o mașină de scris (familia mea întotdeauna a crezut că îs o bună scriitoare 
).Când am primit mașina dădusem într-o nostalgie de nu vă Imaginați atunci mi-am scos și hardul de la naftalină împreuna cu copii mei (cărțile) din cutii și mi-am adus aminte de vremurile de demult! Apoi am zis: “Mă reapuc de scris!” Mai am două române începute, aruncate într-o mapă pe P.C.-ul meu vechi și plus la asta am început un alt proiect, în care pun toate studiile, cunoștințele și experiențele mele. M-am apucat de blog deoarece exersez un alt stil de scris și în același timp împărtășesc informația și experiențele mele. Deci, I’m back! ”
Pentru Roxana și Denisa, depresia a fost catalizatorul ce le-a făcut să se apuce de blogging.
Tocilara: „La recomandarea unei prietene care a crezut cu tărie că eu „trebuie să scriu”. Mi-am dorit să împărtășesc ce simt, să analizez personaje fictive, să-mi expun păreri și sentimente pe care să mi le pot reaminti ori de câte ori recitesc articolele. Am vrut, cu alte cuvinte, să imortalizez impresiile.”
Dar eu de ce m-am apucat de blogging?
La început a fost un mix de curiozitate și dorință de a scrie. Cum în România nu prea erau bloguri, eu abia aflasem despre ele din Bravo Girl!, am ales să scriu în engleză pe platforma Multiply (acum nu mai există). Văzând totuși că blogul meu prindea, mi-am zis după un timp să scriu și în română. Așa că am ajuns cu dorințe de faimă pe Blogspot :lol:. (Bine, pe lângă faimă eram și… deprimată 😆 și cum să-ți verși gândurile și tristețile mai bine decât în limba maternă, nu?) Apoi, după ce am realizat că platforma achiziționată ulterior de Google nu era chiar pe gustul meu, am ajuns pe WordPress. Restul e istorie 😀
Dar voi de ce v-ați apucat de blogging?
18 Comments
Inițial, mi-am dorit să citesc on-line, iar apoi am vrut să văd dacă pot scrie, compune și așa am descoperit că e un mod tare plăcut de a-mi umple timpul, când nu pot face altceva, dar am un computer aproape. 🙂
Daaa, chiar e un mod plăcut de a-ți umple timpul 🙂
La insistențele familiei. Băieții mei descoperiseră acest tip de expunere a ideilor. Familia şi prietenii care ascultau „turuiala” mea despre viața mea petrecută pe munți au spus că n-ar fi rău să asculte şi alții. Apoi colegii m-au îndemnat să public tot felul de teme de specialitate, în special modul de redactare a proiectelor educaționale care erau la inceput de drum. Dar la cele două de specialitate am renunțat. Era o muncă istovitoare. Aveam o catedră şi jumătate, un program de voluntariat pentru recuperarea copiilor cu dificultăți de învățare, o familie, arta mea şi trei bloguri…
Da, blogul consumă și timp din belșug. Eu zic că ai făcut alegerea bună 🙂
Am avut pe Blogspot, acum mulţi ani, un ceva care numai blog nu se putea numi, scriam o dată la două-trei luni. Citea mama şi colegii de muncă. Nici nu mai ştiu exact cum am ajuns eu să fac blogul ăla. Dar scriam tot gânduri răsărite din nimic. Apoi a fost pauză lungă, în care citeam blogurile mari, Cabral, Groparu, Simona Tache, Chirilă, apoi pe Tomata cu scufiţă etc. Şi apoi a fost poveste.
Acum nu aş mai avea aceleaşi motive, acum aţi fi şi voi toţi implicaţi la motivele mele.
Nici eu nu aș mai avea aceleași motive, clar. Blogul mi-a adus multe lucruri frumoase, mai ales oameni <3
De dor! Îmi era dor de acasă, de oamenii cu care aveam legături de prietenie, de vorba românească. Chiar și de mine, așa cum mă știam odată… De copilărie!
Blogul chiar e o punte de conexiune cu oameni, locuri și momente. 🙂
Era să-mi scape aceste ultime articole interesante. Noroc cu grupul tau, că altfel acest articol îl ratam.
De ce m-am apucat de blogging: pentru că scrisul mă relaxează. Pentru că prin scris mă eliberez mai tare decât prin comunicarea verbală.. Am constarat că cuvintele scrise sunt mai credibile decât vorbele. Și da, îmi place să scriu !
Și încă un secret pentru care fac blog este că aici am întâlni o comunitare de oameni și peieteni deosebiți..😍
Și pe mine mă relaxează și eliberează scrisul. Plus că și la muncă mi se pare că sunt mai eficientă atunci când comunic în scris, nu telefonic / pe Skype (eu lucrez doar cu Renault Franța). Parcă e mai ușor uneori, verbal, uneori ești luat ca din oală (eu am pățit-o săptămâna aceasta). 🙂
Skype, l-am dezinstalat că nu am avut cu cine să-l folosesc și pentru ce. Da, așa este, sigur că este mai ușor și elegant, să scri. Plus că atunci când scri, nu-ți permiți să scri toate mizeriile, pe când gura scapă vrute și nevrute..
Îi nasol când te confrunți cu oameni, (sau șefi) care „scapă” și multe jigniri și alte porcării printre cuvinte.. Și mie mi se mai întâmplă, dar fiind bărbat, și berbe, altfel reacționez cu cei care nu știu comunica cu amenii, ca între oameni..
Eu nu am cum să-l dezinstalez pe laptopul de la muncă 🙁 Jigniri nu se scapă la mine, dar uneori ești luat prea din scurt și ți se cer răspunsuri pe care nu ai cum să le știi așa, din senin…
Așa este peste tot.!
Măcar azi avem o certitudine, începe weekend – ul..
Daaaa! Partyyy!
Ce tare ești! Nu mă așteptam să faci articol cu declarațiile noastre. În orice caz, cum deja ai răspunsul meu în articol, aleg să-ți scriu în comentariu că apreciez super mult cum reușești să fii consecventă. Să postezi constant, să citești și alte bloguri și să fii activă și pe Facebook.
Felicitări!
Eh, fac și eu ce pot 🙂 Am avut o perioadă destul de prolifică (dacă pot spune așa), ar am și eu perioadele mele de pauză 😀
Ce drăguț a ieșit 😘❤️
Mulțumesc :* E meritul vostru 🙂